Autori

Gabriel Andreescu s-a nascut in data de 8 aprilie 1952 la Buzau. Este conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice a Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative. A militat pentru respectarea drepturilor omului inca din perioada comunista, fiind unul dintre disidentii care s-au opus deschis lui Ceausescu si regimului sau autoritar. Între 1983 și 1987, Gabriel Andreescu a transmis clandestin în străinătate, între altele postului de radio Europa Liberă, informații privitoare la violarea drepturilor omului în România. A scris și trimis de asemenea texte anti-comuniste și studii, dintre care unele au fost ulterior publicate în Occident. Primele anchete de Securitate au început în anul 1979. A fost arestat pentru activitatea sa anticomunistă în decembrie 1987 și acuzat de trădare (dar cercetat în libertate, începând cu luna ianuarie 1988, în urma protestelor internaționale determinate de arestarea sa). A continuat totuși să scrie și să transmită în Lumea liberă scrisori de protest până la căderea regimului. Unele dintre acestea (e.g., Lettre à la Conférence de Cracovie (1988) și Le devoir d’ingérence (1989)) au fost publicate în presa occidentală (L’Autre Europe and Libération). În timpul întrunirii CSCE de la Paris, din luna iunie 1989, a declarat greva foamei ca protest față de continua încălcare a drepturilor omului în România. A fost mutat din București și trimis în domiciliu forțat la Buzău, apoi din nou arestat, dar eliberat odată cu victoria revoluției din decembrie 1989.

Din 1990 a initiat infiintarea unor organizatii nonguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Roman, Centrul de Studii Internationale, Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta.

Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. De acelasi autor, la Editura Polirom au mai aparut: Solidaritatea alergatorilor de cursa lunga (1997); Locurile unde se construieste Europa. Adrian Severin in dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Romani si maghiari, 1990-2000 (2001); Natiuni si minoritati (2004); Reprimarea miscarii yoga in anii ’80 (2008); L-am urit pe Ceausescu. Ani, oameni, disidenta (2009); Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii (2013).

A editat Nationalisti, antinationalisti. O polemica in publicistica romaneasca (1996), Problema transilvana (in colaborare cu Gusztav Molnar, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori catre Radio Europa Libera. Vol. I: 1979-1985 (impreuna cu Mihnea Berindei, 2010).

De asemenea, alaturi de Miklos Bakk, Lucian Bojiu si Valentin Constantin, este coautor la volumul Comentarii la Constitutia Romaniei (2010).

Dan Anghelescu, poet si eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania, director fondator al revistei internationale Carmina Balcanica si editor al revistei Lumina lina. Gracious Light din New York.

Volume publicate: Si atunci ar fi trebuit sa vorbesc…, Libra; Cerul in apa, Junimea, Lumea ca adiere, Junimea, Poeme, Eminescu, Masinarii de traversare a sufletului toamna, Cartea Romaneasca, Pietrificarea memoriei, Eminescu. Poeme traduse in: engleza, maghiara, polona, albaneza.

Vasile Bănescu este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București, secția Teologie pastorală, cu o lucrare de licență în Istoria și filosofia religiilor (1992). Studii postuniversitare: bursier la „Ostkirchliches Institut” din Regensburg (1997-1999); a urmat cursuri de teologie și filosofia religiei la Universitatea „Ruprecht-Karl” din Heidelberg (2002-2003). Studii de doctorat în eseistica românească interbelică pe tema polemicii culturale dintre moderniști și tradiționaliști la Facultatea de Litere a Universității din București (2002-2005).

Profesor de religie și istoria religiilor în învățământul preuniversitar (1992-2003). Redactor și traducător în cadrul Societății Biblice Interconfesionale (2004-2009). Consilier patriarhal, directorul editurilor Patriarhiei Române și co-realizator al emisiunii „Biserica azi” la Trinitas TV (2009-2012). Coordonatorul departamentului „Credință și cultură” al televiziunii Trinitas (2012-2015), iar din 2012 realizatorul emisiunii „Credință și cultură”. În noiembrie 2015 a fost numit coordonatorul Biroului de Presă și purtător de cuvânt al Patriarhiei Române.

A publicat: Credință și cultură azi. Dialoguri Trinitas TV, Editura Trinitas, 2015; Imaginația speranței. Poteci către Dumnezeu (în colaborare cu Monica Pillat), Editura Eikon, 2018; Homo Religiosus și simulacrele realității (în colaborare cu Nicu Gavriluță), Editura Eikon, 2019.

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Iulian Boldea s-a nascut la 2 martie 1963, in orasul Ludus, judetul Mures. A absolvit Liceul teoretic „Al. Papiu-Ilarian” si Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debut absolut in anul 1983. Intre anii 1985-1989 a fost redactor al revistei “Echinox”, iar intre 1987-1989 redactor sef-adjunct. A publicat in paginile revistei studii critice, eseuri, cronici literare si poeme. Este profesor universitar in cadrul Universitatii „Petru Maior”, decan al Facultatii de Stiinte si Litere, conducator de doctorat. De asemenea, este redactor al revistei “Vatra”, redactor-sef al revistei “Tarnava” si redactor-sef al revistei Studia Universitatis „Petru Maior”. Philologia. De-a lungul timpului a publicat poezii, studii, eseuri critice si cronici literare in reviste de cultura din tara si din Republica Moldova.

Ştefan Borbély (n. 31 oct. 1953, în Făgăraş) este profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată. Doctorat în literatură comparată (1999). Echinoxist ca formaţie, a debutat editorial în 1995, cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas.

A mai publicat: Xenograme (1997), Visul lupului de stepă (1999), De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul (2001), Opoziţii constructive (2002), Matei Călinescu. Monografie (2003), Cercul de graţie (2003), Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic (2003), Mitologie generală I. (2004), Despre Thomas Mann şi alte eseuri (2005), O carte pe săptămână (2007), Pornind de la Nietzsche (2010), Existenţa diafană (2011), Homo brucans şi alte eseuri (2011).

A coordonat volumele colective Experienţa externă (1999), respectiv Ion Pop – şapte decenii de melancolie şi literatură (2011) şi a realizat câteva traduceri.

Este membru al Uniunii Scriitorilor.

A colaborat la numeroase volume colective, printre care: Dicţionarul Scriitorilor Români (DSR, I-IV), Dicţionarul Esenţial al Scriitorilor Români (DESR), Dicţionar Analitic de Opere Literare Româneşti (I-IV), World Novel Compendium, I-II (Facts on File, New York, 2008).

Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti, a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford, 1999), Statele Unite şi India: bursier Fulbright în 1992, la Indiana University, Bloomington; visiting fellow la New York, Columbia University, respectiv la Institute for Psychohistory (1997, 1999, 2000), la University of North Carolina, Chapel Hill (2001), Jawaharlal Nehru University din New Delhi (Institute of Advanced Study, 2009) şi Universidad de Granada (2012). Incadrarea de baza: prof. univ. dr, Univ. Babes-Bolyai Cluj-N, Facultatea de Litere, Departamentul de Lit Comparata. Publică frecvent în Contemporanul/Ideea Europeană.

Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg, publicist (n. 1 februarie 1934, Baia Mare), unul dintre cei mai importanţi romancieri români. Familia Breban se refugiază la Lugoj, unde tatăl scriitorului va funcţiona în cadrul Episcopiei Unite (1940-1941). Nicolae Breban îşi începe, în acest oraş bănăţean, studiile gimnaziale şi liceale. Este exmatriculat, datorită originii sale sociale „nesănătoase”, din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Absolvă, la fără frecvenţă, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea (1952), după ce se angajase ca funcţionar în acest oraş. Intenţionează să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, mai întâi, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din Bucureşti, unde lucrează la sudură şi strungărie, calificându-se apoi în meseria de strungar fier. Se înscrie la Facultatea de Filosofie, „măsluind actele”, după cum mărturiseşte în Confesiuni violente, fiind dat însă afară după şase luni (1953). Lecturile sale din Nietzsche şi Schopenhauer îl fac, de altfel, să devină suspect pentru decanul Athanase Joja. Devine student la germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandonează după un an. Are, apoi, la insistenţele tatălui său, o tentativă de a urma dreptul (1955-1956). Debut literar în revista Viaţa studenţească (nr. 5, din mai), cu schiţa Doamna din vis (1957). Este, alături de Nichita Stanescu, unul dintre vârfurile generaţiei şaizeci.

Devine membru supleant al C.C. şi îşi dă, aflându-se la Paris, în Le monde, demisia (1971, Tezele din Iulie), în semn de protest faţă de dictatura personală a lui Ceauşescu. Romanul Bunavestire este atacat cu brutalitate: „După amânări şi tracasări prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea din Iaşi apare Bunavestire, roman scris între anii 1972-1974. Cartea fusese refuzată, pe rând, de Editurile Cartea Românească şi Eminescu. Acest «roman excepţional», cum fusese caracterizat cu promptitudine de către Nicolae Manolescu, «scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil şi original», este încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. După apariţie, romanul este incriminat cu vehemenţă în plenara CC al PCR din 28-29 iunie”. Un fragment din atacul brutal la adresa romanului şi a autorului, proferat în Plenara CC al PCR de către Titus Popovici, după care de îndată au urmat atacuri în cele mai importante foi culturale şi de partid la adresa aceleiaşi capodopere brebaniene, Bunavestire, este inserat în Ediţia a IV-a a romanului (Editura Paralela 45, 2002). Acelaşi roman figurează printre primele zece romane ale secolului al XX-lea într-o anchetă iniţiată de revista Observatorul cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001).

Este menţinut în marginalitate socială până în 1989, fiind unul dintre cei mai atacaţi scriitori sub dictatură.

După 1989 revine din exil, propunând megaproiecte. Astfel, publică în circa douăzeci ani, trilogia romanescă Amfitrion (1994), tetralogia epică Ziua şi noaptea, tetralogia memorialistică Sensul vieţii. Din romanele publicate menţionăm: Francisca (1965, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române), În absenţa stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968, „romanul anului” şi Premiul Uniunii Scriitorilor), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Pândă şi seducţie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua şi noaptea, Singura cale (2011). Volume de eseuri: O utopie tangibilă (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul în cultură (1996), Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovaţi fără vină, Trădarea criticii (2009), O istorie dramatică a prezentului (2010) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (Viaţa Românească). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vieţii.

Romanele sale au fost traduse în suedeză, franceză, rusă, engleză, bulgară etc. Publică trei romane la prestigioasa Editură Flammarion, Paris: În absenţa stăpânilor (1983),  Bunavestire (1985), Don Juan (1991).

Din ianuarie 2009, devine membru titular al Academiei Române. Este director al revistei Contemporanul.

Marian Victor Buciu, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova, preda cursuri de istoria literaturii romane interbelice, din perioada comunista si postcomunista, cuprinzand analize si sinteze ale unor curente si opere de mare interes artistic. A publicat in reviste numeroase cronici, studii si eseuri literare. Mentionam volumele: „Celalalt Arghezi. Eseu de poetica retorica a prozei”, 1995, „Breban. Eseu despre stratagemele supravietuirii narative”, 1996, „Ionesco. Eseu despre onto-retorica literaturii”, 1996, „E. M. Cioran – Despartirea continua a Autorului cel Rau. Eseu despre onto-retorica Textului cioranian”, 1996, „Onto-retorica lui I. L. Caragiale”, 1997, „Tepeneag. Intre onirism, textualism, postmodernism”, 1998, „Promptuar. Lecturi post-totalitare”, 2001, „Dieter Schlesak, un maestru german al evaziunii”, 2003, „Panorama literaturii romane din secolul XX”, vol. I, Poezia, 2003, „Zece prozatori exemplari. Perioada interbelica”, 2006. Autorul practica o hermeneutica personalizata – onto-retorica –, propunand un instrumentar conceptual propriu, de reorientare post-structuralista si post-deconstructionista, in traditia criticii europene, desfasurate riguros asupra fiintei si limbajului textelor literare. Prin aceasta, interpretul da curs unei dialectici interpretative, nuantata pana la detaliul si relatia infinitezimale, avand drept scop cunoasterea identitatii retorice si poetologice a operelor. Prin critica literara, incearca sa descopere o cunoastere „din urma”, lucida si patrunzatoare, analitica, sintetica, evaluativa (canonica, ierarhizatoare) a literaturii, in limite con-textuale concentrice, clar precizate, de la individual la categorial si universal.

La Editura Ideea Europeana a publicat „E. M. Cioran. Despartirea continua a Autorului cel Rau”, ed. a II-a, 2005, „Zece prozatori exemplari. Perioada interbelica”, 2006, „Zece prozatori exemplari. Perioada posbelica”, 2007.

Ioan Buduca (n. 1952). Scriitor, critic literar, eseist. A publicat: Dupa Socrate, Editura Cartea Romaneasca, 1987, Razboiul nevazut, Editura Cuvantul, 1994 (Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Doamne, Dumnezeule…, Editura Amacord, 1998, Si a fost seara, si a fost dimineata, Editura Polirom, 1998, Noua Atlantida, Editura Albatros, 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Constantina Raveca Buleu s-a nascut la 16 martie 1979 la Bistrita. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba si literatura româna – limba si literatura germana (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul aceleiasi facultati (2003). În 2008 a obtinut titlul de doctor în filologie, cu distinctia Summa cum laude, cu teza Paradigma puterii în secolul al XIX-lea. Petrece un stagiu de cercetare la Universitatea din Bologna (2005) si un stagiu de cercetare la Jawaharlal Nehru University, New Dehli, India (2009), participa la mai multe congrese si conferinte nationale si internationale. Este membra al Uniunii Scriitorilor din România si a Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din România. Publica studii si cronici literare în mai multe reviste din tara si din strainatate.

Premii: Biblioteca Judeteanã “Octavian Goga”, în cadrul celei de-a doua editii a “Anului editorial 2007 – carte si presã clujeanã”, premiul pentru eseu.

Carti: Reflexul cultural grec în literatura. Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003; Dostoievski si Nietzsche. Congruente si incongruente. Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004; Patru eseuri despre putere. Napoleon, Dostoievski, Nietzsche, Foucault. Prefata de Stefan Borbély, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007; Paradigma puterii in secolul al XIX-lea, Ideea europeana, 2011

Calin Caliman, critic de film, ziarist, născut la Braşov în data de 17 mai 1935. Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti (1957), apoi al IATC „I.L. Caragiale”, secţia teatrologie – filmologie. Din anul 1959, redactor la revista Contemporanul, unde a răspuns decenii la rând de sectorul cinematografic.
A publicat, de-a lungul anilor, peste 6000 de articole în diferite cotidiane şi reviste culturale (printre care Teatrul, Cinema, Contemporanul, Contemporanul. Ideea europeană, Noul Cinema, Caiete critice , Curentul, Ecart). A susţinut in anii ’60-’70 o rubrică de cultură cinematografică la Televiziunea Română, a colaborat vreme de peste patru decenii la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române.
A fost printre membrii fondatori al Asociaţiei oamenilor de artă din institutiile teatrale şi muzicale (ATM). Este membru al Uniunii Cineastilor (UCIN).
A susţinut şi sustine cursuri de „Istoria filmului”, la I.A.T.C. (1969-1970): la Universitatea „Columna” (1992-1996), la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (1997-2002), Universitatea „Hyperion” (unde este cadru didactic asociat din 1997). A fost membru în numeroase jurii la festivaluri cinematografice din ţară şi de peste hotare. În anul 1985, a primit Premiul Uniunii Cineaştilor de critică cinematografică, „pentru îndelungata sa activitate în promovarea filmului romanesc”. 1967 – este autorul volumelor Filmul documentar romanesc, 1997 – Jean Mihail, 1998 – Secretul lui Saizescu sau Un suras in plina iarna etc. Istoria filmului romanesc 1987-2000 (2000) – lucrare distinsa cu premiul Asociatiei Criticilor de film, 2009 – Cinci artisti ai imaginii, A colaborat la volumele colective Cinematograful romanesc contemporan 1949-1975 (1976), Cinema 2000 (2000), 2009 – Filmul romanesc incotro, etc. 2002 – a fost redactor-sef la revista Cinema.

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983.

Cărţi de poezie: De partea cealaltă a umbrei, 1993; Împotriva Mea, 1995; Ceremonia Orbirii, 1996; Valea Regilor, 1996; Nu mă atinge, antologie, 1997, 1999; Ultimul zid, 1999; Crini Imperiali, antologie, 1999; Elegii Nordice, 2002; Cartea ademenirii, antologie, 2003; Ochiul devorator, antologie, 2004; Grădini austere, 2010; Sfera frigului, 2011; Tragicul visător, antologie (2013)

Cărţi de eseuri: Fragmente de fiinţă, 1998; Labirintul exilului, 2000, 2005; Celălalt versant, 2005; Religia viului, 2007; Trei mii de semne, 2007; Exerciţii de destin, 2007; Foamea de a fi, 2010; Nietzsche şi Marea Amiază, 2011; Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei (2013)

Roman: tetralogia Vulturi de noapte: Sculptorul, vol. I, 2001, 2004; Noaptea străinului, vol. II, 2004; Marile jocuri, vol. III, 2006; Zăpada mieilor, vol. IV, 2007; Casa din întuneric, 2008; Cercul sălbatic, 2010

Albume de fotografii comentate: Europa acasă (2010); Planeta Israel (2010); Uriaşul Gorduz (2011)

Traduceri: Anna Ahmatova, Poezie și destin (2001)

Cărți în format electronic (eBook):

Seria de autor Aura Christi, lansată de www.librariapentrutoti.ro și Editura Ideea Europeană: Tragicul visător, poeme (1993 – 2013), antologie (2013); Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței, eseu (2013); Mitul viului, eseuri (2013); Cercul sălbatic, roman (2013), Casa din întuneric, roman (2013); Trei mii de semne, jurnal de scriitor (2014)

La prestigioase edituri din străinătate i-au fost publicate volumele de poeme Geflüster/Şoptirea, antologie bilingvă, traducere în germană de Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, 1994 (Germania), Elegien aus der Kälte/ Sfera frigului, traducere de Edith Konradt, Pop Verlag, 2008 (Germania), Arkitektura e natës/ Arhitectura nopţii, antologie, traducere în albaneză de Kopi Kyçyku, 2008 (Albania).

A publicat, cu titlul Banchetul de litere, o carte de dialoguri cu personalităţi de seamă ale culturii române. A alcătuit şi a îngrijit numeroase ediţii ca, bunăoară, Romanul Românesc în Colocvii (2001), Breban · 70 (2004), Şocul crizei (2011), Sub semnul Ideii Europene (2011), București în șapte mii de semne (2013) etc.

Premii literare: Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, 1993; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România şi al Editurii Vinea, 1997; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998; Premiul pentru poezie „Ion Şiugariu”, 1999; Premiul pentru roman al revistei Tomis şi al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, Sculptorul, 2001; Premiul pentru poezie al revistei Antares, 2003; Premiul pentru roman al revistei Convorbiri literare, Noaptea străinului, 2004; Premiul „Autorul anului”, decernat de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, 2007; Premiul pentru roman al revistei Poesis, Casa din întuneric, 2008; Premiul „Opera Omnia pentru poezie” acordat în cadrul Festivalului româno-canadian „Roland Gasparic”, 2009

Poemele sale au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Belgia, Italia, Suedia, Federaţia Rusă, SUA, Bulgaria, Albania. Este redactor-şef al revistei Contemporanul. În 2003, înfiinţează – împreună cu Andrei Potlog, editorul şi fratele Aurei Christi – Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi Editura Ideea Europeană; este unul dintre iniţiatorii Asociaţiei EuroPress şi al Editurii EuroPress – instituţii de un real prestigiu naţional, care au menţinut în peisajul literar revista Contemporanul. (2003 – 2010) Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Contemporanul. (2010)

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al PEN Clubului Român și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Mai multe informații: http://aurachristi.ro/

Theodor Codreanu (n. 1 aprilie 1945, Sârbi, jud. Vaslui). Critic şi istoric literar, prozator şi publicist, doctor în filologie, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Theodor Codreanu este autorul a peste patruzeci de cărţi, colaborând la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate: România literară (unde a debutat în critica literară, sub girul lui Geo Dumitrescu, printr-un articol polemic: Moştenire culturală sau… dezmoştenire?, nr. 21/1969), Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Luceafărul, Astra, Steaua, Porto-Franco, Viaţa românească, Bucovina literară, Oglinda literară, Pro Saeculum, Noua Revistă Română, Însemnări ieşene, Poesis, Contemporanul. Ideea europeană, Limba română, Literatura şi arta, Viaţa Basarabiei (ultimele trei din Republica Moldova), Origini, Lumină lină (S.U.A.) ş.a. A debutat în volum cu romanul Marele Zid, la Editura Junimea din Iaşi, în 1981, următorul roman fiind Varvarienii (1998, carte de sertar). Aforismul şi cugetarea incisivă fac obiectul volumului Fragmentele lui Lamparia (2002, cu o prefaţă, de Edgar Papu, carte de sertar). Autorul s-a impus în critica literară cu volumul Eminescu – Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, 1984), îmbogăţind, apoi, eminescologia şi cu alte cărţi: Modelul ontologic eminescian (1992), Controverse eminesciene (2000), Mitul Eminescu (2004), Eminescu în captivitatea „nebuniei” (2011), Eminesciene (2012). Este autorul unor exegeze de profundă ţinută hermeneutică: „Complexul Bacovia” (2002), Caragiale – abisal (2003), Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), Ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic (2011), Cezar Ivănescu – transmodernul (2012). Th. Codreanu este teoretician al conceptului cultural de transmodernism, realizând prima sinteză românească în domeniu (Transmodernismul, 2005), concept care se sprijină şi pe metodologia transdisciplinarităţii elaborată de Basarab Nicolescu şi Edgar Morin. O abordare de anvergură, în acest sens, este masiva lucrare din 2008 A doua schimbare la faţă (o cercetare transdisciplinară a civilizaţiei române moderne). Vocaţia de excepţional polemist, pusă în slujba apărării valorilor româneşti şi europene, transpare în cărţile: Istoria „canonică” a literaturii române (2009) şi Polemici „incorecte politic” (2010). Un loc singular în opera lui Th. Codreanu ocupă seria de zece volume sub titlul Numere în labirint, din care au apărut primele trei (2007-2009), al patrulea fiind în curs de apariţie, la Editura Contemporanul. Este un „jurnal” ideatic din fragmente, o aventură spirituală şi istorică a fiinţei. Scriitorul a creat punţi trainice între cele două maluri ale Prutului, realizând câteva cărţi despre scriitorii basarabeni şi o sinteză cultural-istorică, apărută în trei ediţii: Basarabia sau drama sfâşierii (2003-2004).

Constantin Coroiu nascut la 6 octombrie 1943. Istoric literar, Publicist, Critic literar si jurnalist cultural cu o bogata si diversa activitate; a fost multi ani realizator de emisiuni literare la Radio Iasi si Radio Bucuresti, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Premiul „George Bacovia” al revistei „Ateneu” pentru publicistica literara (2003).

Bogdan Creţu (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, Editura Timpul, Iaşi, 2005; Matei Vişniec – un optzecist atipic, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2005; Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană. Editura Timpul, Iaşi, 2006; Utopia negativă în literatura română, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008. Ediţii îngrijite: Marin Mincu, Polemos. Dulelul cu/ în idei, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Bogdan Creţu, Editura Compania, Bucureşti, 2011.

Coordonează volumul Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iaşi, 2012. În 2013, îi apare, la Editura Institutul European, sinteza Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir, în două volume, 500 pagini. Stagii de cercetare la Paris, Roma, Barcelona. Cronicar literar, eseist; a publicat peste 500 de articole în principalele reviste de cultură şi academice din ţară. Semnează prefeţe la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei „Paradigma”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei pentru Literatură Generală şi Comparată. Din 2006, semnează o rubrică săptămânală în „Ziarul de Iaşi”. Între 2010 şi 2013, a fost bursier postdoctoral în cadrul proiectul POSDRU/89/1.5/S/56815 Societatea Bazată pe Cunoaştere – cercetări, dezbateri, perspective.

Despre carţile sale au scris, printre alţii: Al. Cistelecan, Nichita Danilov, Elvira Sorohan, Petru Poanta, Antonio Patraş, Doris Mironescu, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Nicoleta Salcudeanu, Andrei Terian, Alex Goldiş, Tania Radu, Mircea Platon, Marius Miheţ, Dan Perşa, Cosmin Ciotloş, Adrian Jicu, Petru Poantă, Felix Nicolau, Claudiu Turcuş, Andrei Simuţ, C.L. Cuţitaru, Dan Manucă, Al. Cistelecan, Andreea Răsuceanu, Adrian G. Romila, Ștefan Lemy,  ş.a.m.d.

Premii: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (2005); Premiul pentru debut al revistei „Convorbiri literare” (2005); Premiul pentru debut al „Ziarului de Iaşi” (2005), nominalizat la Premiul pentru debut al revistei „România literară”(2005); Premiul pentru critică al revistei „Ateneu” (2006); Premiul de Excelenţă în critică literară, al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Academia Română (2009). Premiul de excelenţă al Revistei „Contemporanul. Ideea Europeană” (2012).

Constantin Cubleșan (n. 1939, Cluj). Prof. univ. dr. Conducator de doctorate in specialitatea: Istoria literaturii romane, la Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Absolvent al Facultatii de Filologie a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj Napoca, in 1959. A fost pe rand : reporter la Radio Cluj, redactor si secretar general de redactie la revista Tribuna, redactor-sef la Editura Dacia, director la Teatrul National din Cluj-Napoca, redactor sef-adjunct la revista Steaua. Din 1992 este profesor asociat la Facultatea de Litere a Universitatii clujene, Sectia de Teatru, din 1999 mutandu-se la Universitatea din Alba Iulia.

A scris proza, poezie, dramaturgie, critica si istorie literara, critica teatrala. I s-au tradus carti si i s-au reprezentat piese in strainatate. Volume ale sale au fost distinse cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, precum si cu alte premii. Distins cu medalia jubiliara “Mihai Eminescu” (2000) si cu  Meritul Cultural, in grad de Ofiter (2004). Este Cetatean de onoare al municipiului Cluj-Napoca. Doctoratul in Stiinte Filologice in 1982. A realizat editii din numerosi scriitori clasici si contemporani ai literaturii romane. Autor al volumelor de critica si istorie literara: Miniaturi critice (1968); Teatrul – Istorie  si actualitate (1978), Opera literara a lui Delavrancea (1982), Teatrul – intre civic si etic (1983), Opera literara a lui Ion Lancranjan (1993), Eminescu in constiinta critica (1994), Ioan Slavici interpretat de Constantin Cublesan (1994), Eminescu in perspectiva critica (1997),  “Luceafarul” si alte  comentarii eminesciene (1998), Opera literara a lui Pavel Dan (1999), Caragiale in constiinta critica (1999), Eminescu in orizontul criticii (2000), Romancierul Rebreanu (2001), Moara cu noroc de Ioan Slavici (2001), Eminescu in oglinzile criticii (2001); Antologia basmului cult, (2002); Caligrafii “Caligrafului” (Foiletoane critice – 2002); Dictionarul personajelor din teatrul lui I.L.Caragiale (Coordonator – 2002). Eminescu in reprezentari critice (2003), Clasici si moderni (Studii literare – 2003); N.Filimon (Micromonografie – 2003); Romulus Cojocaru. Poetul. (2004); De la traditie la postmodernism (2005). Dictionarul personajelor din teatrul lui Lucian Blaga (Coordonator – 2005); Eminescu in privirile criticii (2005), Efigii pe nisipul vremii (2005); Eminescu. Ciclul Schillerian (2006); Ion Creanga in constiinta criticii (2006); Serile cu Bartolomeu (Eseuri – 2007).

Hans Dama șvabul născut în Banat la Sânnicolau-Mare, vienez prin opțiune; studii în Timișoara, București și la Viena, unde s-a specializat în lingvistică și a predat timp de trei decenii la Institutul de Romanistică al Universității din Viena. Strămoşii din partea tatălui, originari din Lorena/ Arracourt, district Lunéville, numele initial fiind DAMAS (cu s final mut), se stabilesc, în 1765, în Banat. Linia feminină se trăgea din familii ca Lenoire, Sautrelle, Decrion, Barthou, Richard. Strămoşii mamei, pe numele de Rieß-Linie, sunt originari din Germania de Vest: Oberreidenbach, District Sankt Wendel. În casa părintească se comunica în dialectul franco-renan de sud (=pfälzische Mundart). Studii de germanistică şi românistică la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic al Universităţii din Timişoara/ Diplomă de licenţă. (1962-1965) Studii de germanistică şi românistică la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti/ Diplomă de licenţiat în filologie. (1972-1977) Studii de doctorat, doctor în filologie. (1984-1986) Studii de Pedagogie şi Filosofie la Viena. (1986-1990) Universitar la Institutul pentru Translatori al Universităţii din Viena. (1980-2000) Universitar la Institutul de Romanistică al Universităţii din Viena. (1985-2010)

A publicat 12 volume de poeme și un volum de proză, fiind prezent în antologii și reviste din țară și străinătate cu poeme, proză scurtă, eseuri, memorii de călătorie, precum și traduceri din poezia clasică și contemporană românească. Poemele și proza sa scurtă au fost traduse în în câteva limbi. A publicat în reviste de specialitate din Austria, Germania, Mexic, România, Spania, Slovenia si Ungaria. A tradus din Lucian Blaga, George Bacovia, Nichita Stănescu, Aura Christi ș.a.

Poeme: Schritte/ Paşi, Viena (1980, 1990); Gedankenspiele/ Jocuri de idei, Frankfurt (1990); Rollendes Schicksal/ Tăvălugul destinului, Frankfurt (1993); Spätlese, Spätlese/ Cules târziu, Dublin-New York-Viena (1999, 2012); Vereinsamtes Echo/ Ecouri răzleţe (2002); Launen des Schicksals/ Capriciile destinului, Viena (2006); Zeitspanne/ Răstimp, Viena (2008); Im Schatten der Zeit/ În umbra timpului, Viena (2011); Im Werden reift Vergehen/ În devenire se pârguie trecerea, Viena (2013); Banat, Gedichte, Viena (2015); Dornenpflaster/ Pavajul cu spini, Viena (2016); Tu felix Austria, Viena (2018)

Proză: Unterwegs/ Pe drumuri (2003)

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si pentru eroica lui putere de a rezista in cadrul cinematografului dominant. In peisajul din ce in ce mai dezolant al comediei cinematografice, el reprezinta alternativa datatoare de sperante: inca se mai poate rade inteligent in salile de cinema, unde glumele «fiziologice» fac ravagii printre adolescentii hraniti cu hamburgeri si educati cu jocuri video. Cum sa nu-l simpatizezi pe ochelaristul comic american cand el este, in plus, cel mai european (in spirit) dintre cineastii de peste ocean? Desi unii socot ca Woody Allen ar satisface un gust mai sofisticat, adresandu-se celor care apreciaza umorul lui de «bufon literat postmodern», hazul sau cucereste mai degraba prin sinceritatea din care se naste: el este permanent alimentat de obsesiile personale ale regizorului-scenarist. Reteaua lor marcata de referinte autobiografice este tratata in paginile acestei carti ce urmareste parcursul exceptional al cineastului care, ajuns la ora celebritatii, incearca sa lupte cu imaginile-cliseu: «Au vazut ca port ochelari si au crezut ca sunt intelectual». Cand Allen primea, in toamna lui 2002, din mainile altetei sale don Felipe de Borbón, unul dintre prestigioasele premii «Principele de Asturias» si era condus, pe taram spaniol, intr-o caleasca regala, fragilul comic spunea, intimidat : «E o poveste cu zane». Reusita alleniana este, in peisajul cinematografului de azi, un fel de basm cu zane, care merita a fi povestit intr-o carte.” (Dana Duma). „Se pare ca lumea se imparte in buni si rai. Cei buni dorm mai bine, dar cei rai profita mai mult de orele de trezie”. (Woody Allen)

Maria Floarea Pop, originară din Bistriţa-⁠Năsăud, generaţia 1981, după studii de filologie la Bucureşti şi drept la Pisa, trecând prin experienţe formative în Suedia şi Germania (studii sociologice şi de limbă şi literatură suedeză şi germană), un master în comunicare în Italia, pasiunea ei a rămas descoperirea diferitelor culturi, de la limbă la expresiile artistice şi la posibilitatea pe care fiecare individ sau naţiune o are de a-⁠şi făuri propriul destin, de a învăţa de la semeni, de a împărtăşi cu ei idei, soluţii, trăiri şi de a creşte împreună. Din 2004, de când s-⁠a stabilit în Italia împărţindu-⁠se între Carrara şi Florenţa, a colaborat cu importante edituri italiene (UTET, Franco Cosimo Panini) şi s-⁠a specializat în management, lucrând mai întâi pentru o ONG în coordonarea proiectelor culturale într-⁠o reţea internaţională de comunităţi, iar pe urmă în managementul proiectelor de consultanţă pentru industrie şi sisteme de gestiune.

Ţine un curs de Relaţii Publice la un institut universitar american din Florenţa.

Se implică în mai multe iniţiative culturale pentru promovarea identităţii româneşti în Peninsulă. A publicat articole, recenzii, traduceri, studii juridice, în Italia şi în Romania.

Sandu Frunza este conf. univ. dr. la Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. A urmat stagii de specializare Si documentare in filozofie, studii religioase, etica relationala, deontologie, filozofie evreiasca, la Santa Barbara, Salt Lake City, Boston, Philadelphia, Sofia, Budapesta, Ierusalim etc.

Este autor al volumelor Filosofie si iudaism (2006), Fundamentalismul religios si noul conflict al ideologiilor (2003), Experienta religioasa in gindirea lui Dumitru Staniloae. O etica relationala (2001), Iubirea si Transcendenta (1999), O antropologie mistica (1996). Este coordonator al volumelor Essays in honor of Moshe Idel (co-editor 2008), Education and Cultural Diversity (co-editor 2006), Tinerii si politica. Impreuna pentru o politica mai buna (co-editor 2006), The Challenges of Multiculturalism in Central and Eastern Europe (co-editor 2005), Pasi spre integrare. Religie si drepturile omului in Romania (2004), Filosofie si religie. O abordare multidisciplinara (2001). Este editor al Journal for the Study of Religions and Ideologies (www.jsri.ro).

A publicat articole in prestigioase reviste academice Si de cultura din tara Si strainatate: Shofar: An Interdisciplinary Journal of Jewish Studies, L’annee Cannonique, Journal for the Study of Religions and Ideologies, Transylvanian Review, Journal of Media Research, Romanian Journal of Communication and Public Relations, Philobiblon, Revista de filozofie, Tribuna, Steaua, Vatra, Dilema, Timpul, Piata literara etc.

Cartile sale au fost recenzate in numeroase publicatii culturale si academice din tara si strainatate dintre care amintim: Tribuna, Observator cultural, Timpul, Impact, Philobiblon, Symposion, Studia Universitatis, Viata Noastra, Religion in Eastern Europe, Higher Education in Europe, JSRI etc.

A primit Premiul JSRI pentru studii religioase (2002), Premiul UBB (2004), Premiul Academiei Romane (2005), Profesor Bologna (2010).

Bedros Horasangian (n. 18 noiembrie 1947, București) este un scriitor și eseist român de origine armeană, prozator al generației literare ’80.

Fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. Este căsătorit, fără copii. Utilizează mai multe pseudonime. În prezent deține rubrica de cronică muzicală în revista Observator cultural, semnată cu pseudonimul Florin Baiculescu. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1965), urmează Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. Colaborează la revistele România literară, Tribuna, Viața românească, Observator cultural. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutul literar în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției.

Cărți publicate: Parcul Ioanid, povestiri, 1986; Portocala de adio, povestiri, 1989; Miss Perfumado și alte femei, Editura Leda, București, 2009.

Romane: Sala de așteptare roman, București, 1987; În larg, roman, București, 1989; Misteriosul om în negru sau Ora melomanului. Roman în foarte multe părți, 1992; Zăpada mieilor, roman, 1996; Obsesia-Cine l-a ucis pe Olof Palme, roman, Bucuresti, 2002.

Sorin Ilieşiu, născut 12 Decembrie 1955, Baia-Mare, jud.Maramureş. Mama: Magdalena. Tatăl: Victor-Teofil (s-a născut în 1916 în jud. Maramureş. 1934-1937: student la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii „Regele Ferdinand” din Cluj. A debutat în poezie în 1934. În timpul ocupaţiei horthyste a Transilvaniei nordice (1940-1944) a publicat în pagina literară a ziarului „Tribuna Ardealului” din Cluj, intitulată „Grai şi suflet românesc”, făcând parte din echipa redacţională. 1940-1943: student la Academia de Teologie din Cluj. A murit în 1984, la Baia-Mare).
1979: Licenţiat în Arte, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică – “I.L.Caragiale”, Bucureşti, Facultatea de Film, secţia Imagine, şef de promoţie.
1979-1990: director de imagine la Centrul de Producţie Cinematografică “Bucureşti” – Buftea. Autor al imaginii unui număr de zece filme de ficţiune de lung-metraj, distinse cu premii naţionale şi internaţionale.
1990 (ianuarie): inclus pe lista albă cu personalităţile din film şi din teatru solicitate să devină profesori de către studenţii IATC/UNATC care au declanşat la începutul lunii ianuarie 1990 prima grevă din România postcomunistă.
1990-2012: conferenţiar universitar la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” – Bucureşti.
1991-2001: titular al cursului Comunicare prin Imagine la Şcoala Superioară de Jurnalistică AZR – Bucureşti, curs predat de asemenea în anii ’90 la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării – Universitatea Bucureşti.
1995-2001: decan al Şcolii Superioare de Jurnalistică AZR – Bucureşti.
2005: doctor Magna cum laude în Cinematografie şi Media, cu teza de doctorat “Funcţia narativă a imaginii de film” coordonată de prof.univ.dr.docent Manuela Cernat.
2007: autor al volumelor „IMAGINEA CARE POVESTEŞTE – în comunism şi în postcomunism”, „NARATIVITATEA IMAGINII DE FILM. Premise teoretice” , Editura UNATC Press, Bucureşti, reeditat în 2012 la Editura Junimea, Iaşi.
2012: autor al volumului „INFERNUL VÂNDUT CA PARADIS”, Editura Junimea, Iaşi, 2012.

Activitate civică:
1990 (aprilie) – 2012 (februarie): membru al Grupului pentru Dialog Social (în februarie 2012 am fost exclus pentru că începând din iunie 2011 am cerut insistent demisia lui Traian Băsescu, cel susţinut de foşti sau de actuali demnitari şi beneficiari din GDS ai regimului Băsescu).
1990: membru fondator al Alianţei Civice; 2005-2010: vicepreşedinte.
1991 (decembrie): autor, împreună cu regretatul Radu Budeanu, al primelor emisiuni ale celui dintâi post independent de televiziune din Bucureşti (SOTI).
1994: membru fondator al Academiei Civice, membru al Consiliului Director 1994-2012.
2005 (aprilie 28): autor al Proclamaţiei pentru România (publicată de ziarul “Ziua” în 30 aprilie 2005, pag.1) primul apel din România care solicită procesul comunismului şi decomunizarea României.
2005 (octombrie 4): autor al raportului neoficial pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim şi criminal (publicat de BBC-Romania, 5 octombrie 2005. Raportul a fost publicat integral de: ziarul “Ziua” în 24 şi 26 octombrie 2005 cu titlul Procesul comunismului; web-site-ul Grupului pentru Dialog Social, în 10 martie 2006; “Revista 22”, suplimentul „22 plus”, în 21 martie 2006).
2005 (octombrie 19): autor al Apelului – în nume personal – către preşedintele României pentru a condamna regimul comunist ca nelegitim şi criminal în baza raportului neoficial redactat de mine, publicat în 4 octombrie 2005 (publicat de ziarul “Ziua” împreună cu raportul neoficial, în 24 şi 26 octombrie 2005 cu titlul „Procesul comunismului”).
2006 (martie 10): autor al Apelului către preşedintele României pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim şi criminal (publicat de: ziarul “Ziua” în 11 martie 2006; ziarul “Adevărul” în 11 martie 2006; “Revista 22” în 14 martie 2006), apel semnat de peste 700 de personalităţi şi de peste 40 de organizaţii civice şi sindicale din România reprezentând peste un milion de cetăţeni. Apelul, lansat la GDS în 10 martie 2006, a avut ca anexă raportul neoficial lansat în 4 oct. 2005.
2006: membru al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (preşedinte: Vladimir Tismăneanu) şi coautor al Raportului Final al acestei comisii. În baza acestui raport, la 18 decembrie 2006, preşedintele României a condamnat regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal.
2006 (mai 17): autor al Apelului pentru condamnarea internaţională a criminalităţii şi nelegitimităţii comunismului, apel semnat de sute de personalităţi din România şi din afara României precum Monica Lovinescu, Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander Litvinenko (apel publicat de “Revista 22”, 22 decembrie 2006, ultima pagină).
2009 (martie 12): autor al Apelului pentru condamnarea comunismului în Parlamentul European şi pentru condamnarea Pactului Hitler-Stalin, apel semnat de peste 800 de personalităţi din România şi din afara României.

Distincţii pentru activitatea civică:
1991: medalia Academiei pentru Devotament Naţional din Franţa (filiala din România).
2008: Crucea Casei Regale a României, însoţită de brevetul subscris nr.54, conferite şi înmânate de M.S. Regele Mihai în cadrul unei ceremonii de la domeniul regal din Sinaia.
2010: Medalia Revoluţiei însoţită de brevetul nr.77, conferite de Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara. Această medalie a mai a fost acordată începând din 1990 unor personalităţi precum Papa Ioan Paul al II-lea, Regele Mihai I, George Bush, Mihail Gorbaciov, Lech Walesa, Vaclav Havel, Bernard Kouchner, Dennis Deletant, Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Doina Cornea.
2011: Diploma de Excelenţă şi Placheta “Personalitatea anului 2011 pentru o Românie Europeană” conferite de Fundaţia Eurolink – Casa Europei. Această distincţie a mai fost acordată începând din 2001 unor personalităţi precum Mario Monti, Neelie Kroes, Mugur Isărescu, Dan Puric, A.S.R. Principele Radu, Călin Georgescu, Daniel Dăianu.

Filmografie selectivă – filme documentare:
Autor/coautor de scenariu, regie, imagine
TE IUBESC, LIBERTATE! (10 min / 35 mm.) 1990. Un film de Sorin Ilieşiu, Vlad Păunescu, Vivi Drăgan Vasile. Producător: Studioul cinematografic Bucureşti. Premiul de popularitate, Festivalul filmului, Costineşti 1990.
PIAŢA UNIVERSITĂŢII – ROMÂNIA (72 min / 35 mm.) 1991. Un film de Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile, Sorin Ilieşiu. Producător: Lucian Pintilie / Studioul de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii. Marele Premiu pentru film documentar – Uniunea Cineaştilor ‘92. Premiu pentru film-eveniment – Festivalul filmului, Costineşti 1991. Difuzat de TVR Internaţional, TVR1.
PETRE ŢUŢEA – EMIL CIORAN. O ÎNTÂLNIRE POSIBILĂ. ( 25 min.) 1991. Un film de Gabriel Liiceanu & Sorin Ilieşiu. Producător: VideoDialog (VideoGDS). Premiul Special – Festivalul Naţional, Costineşti, 1993. Difuzat de TVR1.
CARTE-OBIECT. CARTE-SPIRIT (17 min.) 1991. Un film de Sorin Ilieşiu. Comentariul: Gabriel Liiceanu. Coproducători: Editura Video, VideoDialog (VideoGDS). Premiu pentru film despre artă – Uniunea Cineaştilor, 1992.
ARHITECTURĂ ŞI MODERNITATE / Neobişnuitul oaspete (26 min.) 1992. Un film de Mariana Celac & Sorin Ilieşiu. Coproducători: Uniunea Arhitecţilor, Editura Video, VideoDialog (VideoGDS). Premiul Uniunii Cineaştilor din România – Festiv. Internaţional de Arhitectură şi Urbanism, Bucureşti, 1994, Preşedinte: Liviu Ciulei.
MONARHIA SALVEAZĂ ROMÂNIA! (34 min.) 1992. Un film de Sorin Ilieşiu. Comentariu istoric: Dinu C. Giurescu. Comentariu-eseu: Gabriel Liiceanu. Producător: VideoEst (VideoGDS). Difuzat de TVR1 şi parţial de posturi TV din Germania, Franţa şi Belgia.
AUROLAC (20 min.) 1994. Un film de Sorin Ilieşiu & Ioan Groşan. Producător: VideoDialog. Premiul pentru cel mai bun film românesc, Festivalul Internaţional, Târgu Mureş ‘94. Premiul de aur pentru comunicare vizuală / Video Communication Gold Award, Tokyo Video Festival, 1999. Marele Premiu ex-aequo la Festivalul de film româno-maghiar Film.Dok, Sfantu-Gheorghe/Covasna, 2004. Difuzat de Televiziunea Naţională Maghiară / Budapesta.
APOCALIPSA DUPĂ CIORAN (60 min.) 1995. Un film de Gabriel Liiceanu & Sorin Ilieşiu. Producător: VideoDialog. Premiul pentru Scenariu, Uniunea Cineaştilor ‘96. Premiul special al juriului, Mediafest, 1996.
CONSTRUCT (13 min.) 1996. Regia: Sorin Ilieşiu. Scenariul: Mariana Celac. Coproducători: Editura Video, VideoDialog. – Premiul APTR & Premiul pentru Imagine, Festivalul de Film, Costineşti, 1996. Difuzat de Kunstkanaal – Amsterdam si de TVRI.
RESTAURATORUL (15 min). 2002. Un film de Sorin Ilieşiu. Coproducători: Aspera Foundation (USA), VideoDialog. Premiul pentru cel mai bun scurt-metraj 2002, Uniunea Cineaştilor din România, 2003. Premiul pentru cel mai bun film documentar, Festivalul National de Film “7 arte”, Călăraşi, 2004. Difuzat de TVR şi TVR Cultural.
PASIUNEA PENTRU FRUMOS. JURNALUL MARIEI, REGINA ROMANIei (15 min). 2002. Un film de Sorin Ilieşiu. Coproducători: Aspera Foundation (USA), VideoDialog. Premiul special, Festivalul Internaţional de Film DaKino, Bucureşti, 2003.
CÂTE CEVA DESPRE REGINA MARIA (23 min). 2006. Un film de Sorin Ilieşiu. Cu Maia Morgenstern. Producător: VideoDialog cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei. Premiul Made in Romania, Festivalul internaţional Astra Film, 2006, Sibiu.
REGINA MARIA – ULTIMA ROMANTICĂ, PRIMA FEMEIE MODERNĂ (52 min). 2011. Un film de Sorin Ilieşiu. Cu Maia Morgenstern. Producător: VideoDialog cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei.

Sorin Lavric s-a născut la 27 noiembrie 1967, Turnu-Severin. A absolvit Facultatea de Medicină Generală, Institutul Medico-Farmaceutic „Carol Davila“ (1987–1993) din Bucureşti, fiind medic stagiar la Brăila în 1993-1994. Simţind că profesia de medic, deşi l-ar fi împlinit social, i-ar fi stricat socotelile cu sine însuși, renunţă la cariera medicală spre a termina Facultatea de Filosofie, la Universitatea din Bucureşti (1991–1996). Îşi face stagiul militar la Bacău (1996-1997) şi se angajează redactor la Editura Humanitas (1997-2008). Bursier al Programului „Erasmus“ la Universitatea „Albert Ludwig“ din Freiburg im Breisgau, Germania (aprilie-august 2004). Îşi dă doctoratul în filosofie la Universitatea din Bucureşti (2005). Din 2006 e colaborator la Revista România literară, pentru ca din 2012 să fie redactor la aceeaşi revistă. A fost titularul cursului Ontologia lui Noica la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, din 2006 pînă în 2015. Ţine cursuri de „Istoria filosofiei“ la UNATC (Academia de Actorie, Teatru şi Cinematografie) (2013-2020). Este preşedintele „Centrului de Studii Constantin Noica“ (asociaţie culturală cu statut juridic).

Scrieri: Cartea de Crăciun (Humanitas, 1997); Ontologia lui Noica. O exegeză (Humanitas, 2005); Noica şi Mişcarea Legionară (Humanitas, 2007), Zece eseuri (Humanitas, 2010), Glasuri din bolgie (Editura Ideea Europeană, 2018), Decoct de femeie (Editura Ideea Europeană, 2019); studii introductive la volumele Devenirea întru fiinţă (Humanitas, 1999) şi Povestiri despre om (Humanitas, 2011) de Constantin Noica.

Traduceri: (împreună cu Bogdan Mincă): Martin Heidegger, Parmenide (Humanitas, 2001); Martin Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Humanitas, 2006)

Colaborări în presa culturală la România literară, Luceafărul, Idei în dialog, Cuvântul, Convorbiri literare, Contemporanul, Acolada etc

Adrian Lesenciuc, poet, prozator, eseist și critic literar român. S-a născut la Câmpulung Moldovenesc, la 21 august 1975. Profesor universitar abilitat. Absolvent de studii universitare militare. Doctor în ştiinţe militare și informații la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (2008) și în ştiințele comunicării la Şcoala Naţională de Studii Politice și Administrative (2011). Debut absolut în revista Astra (1997). Debut editorial cu volumul de versuri Antifilosofia, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1998. Colaborări, preponderent cu eseuri și cronici, la publicațiile Libris, Tribuna, Contemporanul. Ideea europeană, Hyperion, sporadic la România literară, Luceafărul, Steaua, Scrisul Românesc, Convorbiri literare, Mișcarea literară, Ateneu, Caiete silvane etc. Redactor-șef al revistei literare Libris. Prezent în antologii și volume colective publicate în țară și străinătate. A tradus poezie vizuală, Tipoeme și anipoeme ale Anei Maria Uribe (Argentina), lucrare publicată la Editura Arania, 2012. Este membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2000. Președinte al filialei din 2013. A publicat numeroase lucrări de specialitate publicate în țară și străinătate; șapte studii științifice publicate în volum, în România și Germania. A publicat peste o sută de lucrări științifice în domeniile de interes: comunicare interculturală, lingvistică/ semiotică, științe militare, securitate.

Opera:
Studii, lucrări științifice: Comunicare interculturală în satul românesc (2015), Război informațional (2016), Teorii ale comunicării (Ediții: I, II, III – 2017), Gândirea militară românească sub amprentă clausewitziană (2019)

Poeme: Antifilosofia (1998); Copilul-genune (1999); Laocoonia (2000); Liam (2001); Coliba de sânge (2014); Joc terț (2015); Cartea de apă. Cu Borges, privind râul (2016); gEneida (2019)

Eseuri, critică literară: Puzzle cu umbre pe ape (2002); Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric (2005); Poezia vizuală (2006); Ana Il, între strigătul metafizic și împăcarea cu Dumnezeu (2018)

Romane: Moartea noastră cea de toate zilele (2008); Cimitirul eroilor (2017); Limbile vântului (2018)

Premii literare: Premiul Societății Scriitorilor Militari și Premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu, pentru lucrarea Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric, în 2006; Premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru proză, pentru romanul Moartea noastră cea de toate zilele, în 2009; Marele Premiu la Concursul Național de Poezie „Octavian Goga”, Cluj-Napoca (2017); Premiul „Cartea Anului ” la Colocviul Romanului Românesc, Alba-Iulia (2018) pentru romanul Cimitirul eroilor. Romanul Limbile vântului a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2018

Adrian Majuru, istoric, eseist, scriitor și editor roman. S-a născut la București, în data de 19 decembrie 1968. Absolvent al Liceului „Zoia Komsodemianskaya” (astăzi Colegiul Național Școala Centrală, 1989) și al Facultății de Istorie a Universității București. (1997) Debut editorial cu volumul Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania, 2003). De atunci au urmat peste 20 de volume științifice publicate la Editurile Paralela 45, Oscar Print, Compania, ICR, Frank&Time (Germania), 55Tirana (Albania), Adevărul Holding și Corint. Colaborări la revistele Observator Cultural, Adevărul Literar și Artistic, Time Out București, Aldine (România Liberă), Plural și Cultura (ICR), Magazin istoric, Istorie și Civilizație și Contemporanul, precu și la cotidiene de prestigiu: Adevarul, Ziarul Financiar, Capitalul, Jurnalul Național, Cotidianul. A coordonat colecții editoriale la Editura Paralela 45, Vremea și Caligraf, iar în prezent coordonează seriile Antropologie urbană (Oscar Print) și Istorie urbană (Corint) pe latura științifică, precum și colecția de literatură Biblioteca fantastică (Oscar Print). În anul 2012 a înființat revista de Antropologie Urbană, cu apariție semestrială, al cărei redactor șef este. A fost tradus in germană și albaneză. A susținut o serie de conferințe ca organziator (Antropologie Urbană) sau ca invitat (Columbia University, Universitatea Fra S.Noli, Korcea).

Opera:
Lucrări științifice (selectiv): Francisc Iosif Rainer, Biografia unui proiect de viață (1874-1944) (2017); Timpul orașului București (2017); Istoria fizionomiei urbane de la copilărie la senectute (1800-2000), în colaborare cu Elena Olariu; Minovici. O sută de ani de pionierat (1850-1950) (2017); Stadt der Verlockungen – Das vormoderne Bukarest zwischen Orient und Europa (2013); Nëpër Bukureshtin Shqiptar (Bucureştiul albanez), përktheu nga rumanishtja Luan Topciu, traducere din limba română Luan Topciu, „Intelligenda” collection, Shtëpia botuese „55” (2010); Copilăria la români (1850-1950) (2006); Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă (2003)

Beletristică: Șapte variațiuni pentru flautul fermecat. Cvartet bine temperat (2011); Legenda Khazară (2007); Destinul din oglindă (2005, 2017)

Publicistică: Destin valah (2009)

Premii și distincții: Premiul Academiei Române, Secția de științe economice, juridice și sociologice, categoria sociologie „Henri H. Stahl” pentru lucrarea Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viață (1874-1944) (2019); Premiul „Andrei Oțetea”, Academia Oamenilor de Știință din România, Gala de decernare a premiilor AOSR pentru Minovici – 100 de ani de pionierat (1850-1950) (2019); Premiul Special acordat de Uniunea Patronală Imobiliară din România pentru volumul Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (2003); Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, Categoria H – Cercetarea Științifică în semn de apreciere pentru contribuția deosebită adusă la cunoașterea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național, pentru excelență în organizarea unor evenimente muzeale de importanță națională (2019); Medalia Meritul Cultural, clasa a II-a, categora F – Promovarea Culturii, pentru contribuțiile desosebite în promovarea culturii și cvilizației românești, pentru realizarea unor programe complexe de mediatizare a acestora atât în țară, cât și peste hotare (2004).

Andrei Marga (n. 22 mai 1946, București) este un filozof, politolog și om politic român, profesor universitar, a fost ministru de externe al României în mai-august 2012, ministru al educației în 1997-2000, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj între anii 1993-2004 și 2008-2012, laureat al premiului Herder în anul 2005. Herbert Marcuse. Studiu critic , Editura Dacia, Cluj, 1980, 250 p.

Cărți: Cunoaștere și sens. Perspective critice asupra pozitivismului , Editura Politică, București, 1984, 256 p.; Acțiune și rațiune în concepția lui Jürgen Habermas , Editura Dacia, Cluj, 1985, 306 p.; Raționalitate, comunicare, argumentare , Editura Dacia, Cluj, 1991, 327 p.; Introducere în metodologia și argumentarea filosofică , Editura Dacia, Cluj, 1992, 194 p.; Philosophy in the Eastern Transition , Editura Apostrof, Cluj, 1993, 200 p.; (reeditare), Editura Apostrof, Cluj, 1995, 283 p.; Explorări în actualitate , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 187 p.; Filosofia unificării europene , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 257 p.; ediția a II-a, , Editura Apostrof, Cluj, 1997, 392 p.; ediția a III-a, editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 436 p.; Universitatea în tranziție , Editura Apostrof, Cluj, 1996, 209 p.; Academic Reform. A Case Study, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1997, 100 p.; Reconstrucția pragmatică a filosofiei, Editura Polirom, Iași, 1998, 193 p.; Educația în tranziție, Editura Dacia, Cluj, 1999, 126 p.; Relativismul și consecințele sale , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 1999, 200 p.; Anii reformei: 1997-2000 , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2001, 200 p.; ediția a II-a, 2007, 570 p.; University Reform Today Editura Universitară Clujeană, Cluj, 2001, 206 p.; ediția a II-a, 2003, 409 p.; ediția a III-a, 2005, 363 p.; Introducere în filosofia contemporană, Editura Polirom, Iași, 2002, 560 p.; Ieșirea din trecut (documente și reflecții) , Editura Alma Mater, Cluj, 2002, 264 p.; Religia în era globalizării, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 287 p.; ediția a III-a, 2006, 299 p.; Eleven years after / După unsprezece ani (1994-2004), Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2004, 111 p.; Die kulturelle Wende. Philosophisce Konsequenzen der Transformation, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2004, 610 p.; Bildung und Modernisierung, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2005, 364 p.; Argumentarea, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 427 p.; Filosofia lui Habermas, Editura Polirom, Iași, 2006, 520 p.; Speranța rațiunii. Interviuri, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 412 p.; La sortie du relativisme, Editura Limes, Cluj, 2006, 288 p.; ediția a II-a, 2008, 324 p.; Relativismul și consecințele sale / Relativism and its concequences, ediție bilingvă, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2007, 350 p.; Diagnoze – Articole și eseuri, Editura Eikon, Cluj, 2008; Dialoguri, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2008, 389 p.; Philosophie et Theologia Hodie, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2008, 580 p.; Philosophie der europäischen Einigung, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009, 380 p.; Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009; Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2009; Frații mai mari. Întâlniri cu Iudaismul, Editura Hasefer, București, 2009; Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Editura Eikon, Cluj, 2010; Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2010, (a doua ediție); Argumentarea, Editura Academiei Române, București, 2010; Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a doua ediție); Profilul și reforma Universității clujene, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a treia ediție); Riflessioni italiane, Grinta, Presa Universitară Cluj, 2011; După cincisprezece ani. Fifteen Years after (1998-2004 și 2008-2012), Presa Universitară Cluj, 2011; România actuală (Diagnoză), Editura Eikon, Cluj, 2011; The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2011; The Pragmatic Reconstruction of Philosophy, Cluj University Press, Cluj, 2012; Crizele Modernității Târzii, Editura Academiei Române, București, 2012

Premii, burse și distincții internaționale: 1975-1976, Bursă DAAD, Universitatea din Freiburg im Breisgau și Universitatea din Bielefeld (Germania); 1993, Bursă de cercetare și specializare la Woodrow Wilson Center, Washington DC (SUA); 1996, Bursă de cercetare și specializare la National Endowment for Democracy, Washington DC (SUA); 1975-1994 Burse de cercetare și specializare DAAD, Universitățile din Erlangen, Münster și Frankfurt am Main; Institutul „Max Planck” – Starnberg (Germania); 1999, Mare Ofițer al Ordinului Național al Meritului, Franța; 2000, Marea Cruce a Ordinului Național al Meritului, Portugalia^; 2000, Insigne Aureum (Universitatea din Maribor, Slovenia; 2000, Doctor Honoris Causa al Universității „Ion Creangă” din Chișinău; 2002, Les Palmes Académiques, Ministerul Educației Naționale, Franța;2002, Premiul România-Israel și Medalia Ierusalimului, Israel; 2003, Das Große Verdienstkreuz, Germania; 2003, Doctor Honoris Causa al Universității din Debrecen, Ungaria; 2003, Medalia de Aur a Universității din Tübingen, Germania; 2005, Premiul Herder; 2005, Medalia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II, Vatican; 2006, Medalia Pontificia. Anno I. Benedictus XVI, Vatican; 2006, Doctor în Științe Umaniste, Universitatea Plymouth, Statele Unite; 2008, Premiul Fundației Sara și Haim Ianculovici, Israel; 2008, Cetățean de Onoare al orașului Karmiel, Israel; 2008, Doctor Honoris Causa al Universității „Paul Valéry”, Montpellier, Franța; 2009, Ordin de Merit al Republicii Italiene, în grad de Cavaler, Italia; 2010, Doctor Honoris Causa al Universității Corvinus, din Budapesta, Ungaria; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova); 2011, Crucea Patriarhală – Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române; 2011, Doctor Honoris Causa – Baku Pedagogical State University (Azerbaidjan); 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (România).

Marin Radu Mocanu s-a nascut la 23 aprilie 1938, in Alexandria, judetul Teleorman. A absolvit Liceul teoretic din Alexandria (1955), Facultatea de istorie din Universitatea Bucuresti (1962). Debut absolut – 1978. Din 1962 a fost cercetator stiintific (arhivist) la Arhivele Nationale Centrale iar incepand cu 1992, a ocupat functiile de director al acestei institutii si profesor in cadrul Facultatii de arhivistica. Semneaza in numeroase reviste literar-culturale precum Ramuri, Romania literara, Luceafarul, Contemporanul etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor.

Carti de poezie: Dorul de seara, Ed. Sprint, Bucuresti, 1992.

Carti de eseu: Arhivele si cultura, Ed. MAI, Bucuresti, 1998; Arhivele si statul, Ed. MAI, Bucuresti, 2000. Proza: Tot o apa si un pamant, roman, Ed. Evenimentul, Bucuresti, 1998; Monstrii somnului, roman, Ed. Virgilius, Ramnicu Valcea, 2000; Oameni de nicaieri, roman, in curs de aparitie la Ed. Ideea Europeana. Volume de documente: Cazarma scriitorilor, Ed. Libra, Bucuresti, 1998; Cenzura comunista, Ed. Albatros, Bucuresti, 2000; Literatura si cenzura comunista, Ed. Albatros, Bucuresti, 2002; Vremuri satanice, Ed. Ideea Europeana, Bucuresti, 2005; Scriitorii si puterea, Ed. Ideea Europeana, Bucuresti, 2006; Cenzura a murit, traiasca cenzorii!, in curs de aparitie la Ed. Ideea Europeana; De la proletcultism la national-neoproletcultism, in curs de aparitie la Ed. Fundatia Academia Civica.

Jeana Morărescu – critic şi teoretician literar, eseistă, poetă, critic de teatru, cercetător interdisciplinar în domeniul filosofiei ştiinţei de graniţă, în cadrul Grupului de Cercetări Interdisciplinare al Comitetului Român pentru Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii, de pe lângă Academia Română; Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Membră UNITER şi membră a secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a criticilor de teatru.

G. Mosari s-a născut la Bacău. A absolvit Facultatea de Drept la Iaşi. În România a fost consilier juridic principal la combinatul textil din fosta regiune Bacău, până în 1977 când a emigrat în Israel. În Israel este avocat şi notar cu birou independen Scrieri În România – a colaborat la ziare şi reviste din fosta regiune Bacău, cu rubrici permanente: ziarul „Steagul roşu”, revista „Plaiurile Bistriţei” şi la publicaţiile Casei de Cultură. Lucrări independente: „Volei pe meleaguri băcăuane” „În numele balonului rotund” „Ţara cere” – scenetă În Israel: Cărţi: Povestiri de buzunar: „Capul calendar”, 1994, „Lumea pe dos” – 1996, „Salutări de departe”- 2000, „Luna pe pământ” – 2001 Tablete: „Cutia cu tablete” – 2002, „Vorbe în pustiu”- 2003, „Tablete internaţionale” – 2010, „Eu sunt cel mai bun” – 2011.

Ionel Necula, profesor, critic si istoric literar, a semnat mai multe texte despre autori ca Cioran, Ion Petrovici, perioada interbelica fiind un domeniu des frecventat de acest autor. „Cioran – un metafizician? Da, desi, cum observase si Fernando Savater, formula nu-l cuprinde stricto sensu, adica nu acopera intelesul traditional al termenului. Trecea drept un ganditor privat, provocator, scandalos chiar. Pastrase ceva din conditia naeionesciana a metafizicii, dar, desigur, ii epurase toate prelungirile teologale. Stim doar ca la Nae Ionescu, metafizica avea si o functie soteriologica intrucat provenea dintr-un dezechilibru fiintial si reprezenta „o preocupare pur omeneasca a acelora care si-au ratat mantuirea si care incearca sa se echilibreze in existenta, in conditia aceasta umana, printr-o intelegere totala si armonica a existentei“. Cioran e dispus sa mentina ideea metafizica a dezechilibrului fiintial (dintre suflet si corp, dintre minte si inima, dintre imanent si transcendent), dar in nici un caz si functia mantuitoare, conditia de refugiu compensator pentru cei ce-au esuat in exercitiul ascezei. Metafizica nu este o rezerva a misticii, ci mai curand anticamera ei. Orice sfant eliberat de sperante si certitudini poate lua infatisarea unui cinic scarbit de lume. In felul lui, Diogene este un sfant care a parcurs un traseu invers celui batatorit de Iov.” (I. Necula)

Gelu Negrea este critic si istoric literar, romancier, jurnalist si regizor. A absolvit Facultatea de Filologie (Universitatea Bucuresti, 1969), Facultatea de Ziaristica – curs postuniversitar (1981) si Facultatea de Regie de teatru (1994). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Volume publicate: Anti-Caragiale (Editura Cartea Romaneasca, 2001; editia a II-a, 2002); Cine esti dumneata, domnule Moromete? (Editura Muzeului Literaturii Romane, 2003); Dictionar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale (A-Z), vol. I (Editura Cartea Romaneasca, 2004; editia a II-a, 2005); Codul lui Alexandru (roman) (Editura Cartea Romaneasca, 2007); Dictionar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale (A-Z), editie definitiva (Editura Cartea Romaneasca, 2009; Premiul „Titu Maiorescu” acordat de Academia Romana pe anul 2009); Secretul lui Don Juan. 1001 aforisme (Editura Palimpsest, 2010).

Dragoș Nelersa s-a născut la București în data de 9 februarie 1970. A absolvit Institutul Politehnic București, Facultatea de Transporturi. În 2001 s-a stabilit cu familia sa în Israel. A deținut funcția de redactor la ziarul Jerusalem Post. Conduce, din anul 2005, Editura Familia din Israel care publică carte în limba română și în limba ebraică. Este editor al Revistei Familiei – cea mai veche revistă de limba română din Israel (fondată în anul 1966) – și al Gazetei Românești – ziarul comunității israelienilor originari din România. Este mebru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și membru al Asociației Israeliene de Presă (sectorul academic). Din anul 2018 este președintele Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română cu care a înființat „Casa Scriitorului Român” de la Tel Aviv.

Participă cu Editura Familia la târguri de carte internaționale și organizează frecvent mese rotunde, lansări de carte, festivaluri de literatură. Este președintele juriului „Omul Anului – Cartea Anului” – cea mai prestigioasă distincție a comunității israelienilor originari din România, distincție ce a fost acordată și acceptată de doi președinți de stat, numeroși miniștri și alte personalități marcante care au contribuit la dezvoltarea relațiilor de prietenie dintre România și Israel. Scrie la câteva publicații și are o rubrică lunară în paginile presitigioasei reviste de cultură Contemporanul. Ideea Europeană.

Mircea Platon (n. 23 iunie 1974, Iaşi)

Redactor-șef la Convorbiri literare (Iași). Doctor în Istorie (2012), The Ohio State University at Columbus, Ohio, SUA.

A publicat peste 200 de eseuri, comentarii politice și recenzii în toate marile ziare și reviste culturale din ţară. A publicat studii de istorie în Russian History (Brill), Du Bois Review: Social Science Research on Race (Cambridge University Press), Fascism. Journal of Comparative Fascist Studies (Brill), French History (Oxford University Press), History of Political Economy (Duke University Press), Intellectual History Review (Routledge)

Premii literare și distincții universitare

2013-2015 Social Sciences and Humanities Research Council of Canada Postdoctoral Fellow, Department of History, University of Toronto

2012 Premiul pentru Eseu al USR Iași pentru volumul Conștiinţa naţională și statul reprezentativ (Iași, Timpul, 2011)

2011 Trans-Atlantic Summer Institute in European Studies Fellowship, Center for German & European Studies, University of Minnesota

2011 Lynn and Harry Bradley Foundation Fellowship for Military History, The Ohio State University

2010-2011 Presidential Fellowship, The Ohio State University

2009 Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române pentru cartea Cine ne scrie istoria? (Iași, Timpul, 2007)

2005-2009 Doctoral Fellowship, Canada Social Sciences and Humanities Research Council

Bibliografie selectivă

Paseism polemic sau încercare de naţionalism critic, eseuri (Iași, Agora, 1996)

Jocuri sub ulm, poezii (Timișoara, Marineasa, 1999)

Literatură cu blazon, eseuri (Iași, Timpul, 2000)

Ortodoxie pe litere, eseuri (București, Christiana, 2006)

Cine ne scrie istoria?, studii și eseuri (Iași, Timpul, 2007)

A treia forţă: România profundă, eseuri (București, Logos, 2008; co-autor: Ovidiu Hurduzeu)

Măsura vremii: Îndemn la normalitate, eseuri (București, Predania, 2009; co-autor: Gheorghe Fedorovici)

Conștiinţa naţională și statul reprezentativ, studii și eseuri (Iași, Timpul, 2011)

Cartea străduţelor subtile, poezii (Iași, Ed. Timpul, 2015)

Ce-a mai rămas de apărat (București, Eikon, 2016)

Dana Pocea (actriță, editor, critic de teatru, autoare de eseuri și comentarii literare) s-a născut într-o familie de aromâni  în comuna dobrogeană Cogealac.

A abosolvit Liceul nr. 8 din Constanța, iar în 1998 Facultatea de Teatru a Universității Hyperion din București, secția actorie, cu examenul de licență susținut la UNTEC.

Debutează ca actriță la Teatrul Dramatic din Constanța în Penthesilea de Henrich von Kleist sub bagheta regizorală a Cătălinei Buzoianu. Tot aici joacă, în regia lui Alexa Visarion, Mașa din Pescărușul. Se stabilește, apoi, în Capitală unde evoluează în numeroase spectacole de succes. Prima apariție e în Ceasornicăria Taus de Gellu Naum, regizor Mircea Marin, după care urmează Pietonul și furia și Viitorul e în ouă, în regia lui Alexander Hausvater și respectiv Mihai Măniuțiu. Ambele  texte poartă semnătura lui  Eugen Ionescu și au făcut parte dintr-un proiect inițiat de Theatrum Mundi care își propunea să realizeze în timp o integrală a operei marelui scriitor. Deține, de asemenea, roluri importante în scrieri de dramaturgi români contemporani precum Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat de Matei Vișniec, Beethoven cântă din pistol de Mircea M. Ionescu, Pantofi de damă de George Astaloș, Râul de bâlci de Ioana Crăciun ș.a. În fiecare dintre spectacolele menționate are șansa ca între parteneri să se afle actori cu o experiență scenică prestigioasă: Ion Lucian, Tamara Buciuceanu, Marius Bodochi, Constantin Cojocaru, George Ivașcu, Marius Manole etc. După premiera cu Ceasornicăria Taus, un amănunt demn de reținut, e faptul că a devenit o apropiată a familiei Naum. Fabulosul poet și soția sa, doamna Ligia, de fiecare dată când îi vizita, și asta se întâmpla în ultimii lor ani de viață aproape săptămânal, îi spuneau Melanie, botezând-o cu numele personajului interpretat. Un loc aparte din punct de vedere sentimental între prestațiile actoricești ale Danei Pocea îl ocupă Zița. Spectacolul cu  O noapte furtunoasă, regizat de Toma Enache și jucat și în dialect  aromân, a beneficiat de o distribuție remarcabilă, Maria Teslaru, Claudiu Bleonț, Eugen Cristea, Alexandru Georgescu etc., și s-a bucurat de aproximativ două sute de reprezentații în țară.

A parcurs, pe de altă parte, și un itinerar internațional impresionant: Spania (Santiago de Compostela), Albania (Tirana), Ungaria (Gyula), Macedonia (Bitola și Skopje) și SUA (Charlotte și Washington). Din 2003 este consilier la Editura Palimpsest. Citește de-a lungul anilor, astfel, sute de cărți, manifestând constant exigență asupra calității manuscriselor și asupra condițiilor de tipărire. La foarte multe dintre ele  execută și coperta. În 2016 publică în Luceafărul de dimineață prima cronică teatrală și devine pentru câțiva ani titular de rubrică.  În semn de apreciere a fost distinsă cu unul dintre Premiile de debut acordate anual de revista în care și-a făcut ucenicia de critic de teatru.

Din 2020 pășește în casă nouă și opiniile sale despre fenomenul teatral sunt găzduite lunar de Contemporanul.

Ioan‑Aurel Pop s-a născut în data de 1 ianuarie 1955, Sântioana, România – este istoric român, profesor universitar (din 1996) şi rector al Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj (din 2012), membru titular (din 2010) şi preşedinte (din 2018) al Academiei Române.

Opera sa este axată pe cercetarea istoriei medievale a românilor şi a Europei Centrale şi de Sud‑Est (instituţiile medievale româneşti, formaţiuni politice româno‑slave din Transilvania, raporturile românilor din Transilvania cu spaţiul românesc extracarpatic, influenţa bizantină asupra românilor, raporturile Transilvaniei cu Europa Centrală şi Occidentală, structura etnică şi confesională a Transilvaniei). A elaborat, de asemenea, manuale şcolare alternative pentru liceu.

Cărţi: Instituţii medievale româneşti: Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV–XVI, 1991; Românii şi maghiarii în secolele IX‑XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ediţia I‑a (1996), ediţia a II‑a, revizuită şi adăugită, tradusă în l. engleză, Ed. Tribuna, Cluj‑Napoca, 2003, 290 p.; Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele XIII–XVI), 1998; Naţiunea română medievală: Solidarităţi etnice româneşti în secolele XIII–XVI, 1998; Românii şi România: O scurtă istorie, 1998 (tradusă în engleză, italiană, germană, spaniolă); Istoria, adevărul şi miturile.  Note de lectură. Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2002, 391 p. (ed.II – 2014); Contribuţii la istoria culturii româneşti (cronicile braşovene din secolele XVII‑XVIII), Dacia, Cluj‑Napoca, 2003, 338 p.; I Romeni e la Romania. Una breve storia, Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca, 2004, 276 p.+5 hărţi. [traducere şi note de Giuseppe Munarini]; Los Rumanos Y Rumania. Una breve historia, Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca, 2004, 276 p.; Patrimoniul natural şi cultural al României. Munţii Apuseni, [ed. Ioan Aurel Pop, Marius Porumb], Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca, 2004, 296 p.; Die Rumänen und Rumänien. Eine kurze Geschichte, Zentrum für Siebenbürgische Studien ‑ Rumänisches Kulturinstitut, Cluj‑Napoca, 2005, 278 p. plus 6 hărţi; Istoria românilor, 2010; Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI‑lea. Între acceptare şi excludere, 2012; „De manibus Vallacorum scismaticorum…” Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries), Editura Peter Lang, 2013; Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth‑Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas, The Edwin Mellen Press, 2014 ş.a.

Titluri, diplome, medalii: Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (7 aprilie 2010); Ordinul de Onoare prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova (21 decembrie 2010); Premiul George Bariţiu al Academiei Române pentru lucrarea „Instituţii medievale româneşti”, Cluj, Ed. Dacia, (1991); Premiul Fundaţiei „Magazin istoric” pentru lucrarea „Românii şi România. O scurtă istorie”, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române (1998); Premiul anual al revistei „Astra”, Braşov, pentru publicistică de specialitate (2008); Premiul Fundaţiei „Magazin istoric” pentru lucrarea „Istoria Transilvaniei”, vol. III, Bucureşti, Editura Academiei Române (2010); Premiul de excelenţă al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011); Premiul Media de Excelenţă, din partea ziarului „Gazeta de Cluj” (2011); Medalia Crucea Transilvană, cea mai înaltă distincţie a Arhiepiscopiei Clujului (2014); Comandor al Ordinului Militar de România (2014)

Adrian Dinu Rachieru, sociolog, critic și istoric literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie, actualmente prorector al Universităţii „Tibiscus” din Timişoara. S-a născut la Soloneţ- Suceava, la 15 septembrie 1949. Este absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava (1967) şi al Facultăţii de Filosofie-Sociologie (1971), Universitatea din Bucureşti.

Debut: 1983, Orizontul lecturii (Eseuri de sociologia literaturii), Editura Facla, Timişoara

Volume publicate:

Critică şi istorie literară: Pe urmele lui Liviu Rebreanu, 1986; Scriitorul şi umbra (Sorin Titel), 1995; Poeţi din Bucovina (1996); Marin Preda – Omul utopic (1996); Liviu Rebreanu – Utopia erotică (1997); Alternativa Marino (2002); Nichita – un idol fals? (2006); Eminescu după Eminescu (2009); Poeţi din Basarabia (2010); Ion Creangă – spectacolul disimulării (2012); Despărţirea de Eminescu? (2012).

Sociologia culturii: Orizontul lecturii (Eseuri de sociologia literaturii), 1983; Vocaţia sintezei (Eseuri despre spiritualitatea românească), 1985; Elitism şi postmodernism (1999, 2000); Globalizare şi cultură media (2003), McLumea şi cultura publicitară, (2008);

Eseistică: Cele două Românii? (1993), Bătălia pentru Basarabia (2000, 2002)

Roman: Trilogia Legea conservării scaunului. Au apărut deocamdată Vina (2002); Frica (2004); în pregătire Revoluţia SRL.

Publicistică sportivă: Biblioteca din iarbă (2002), Viaţă de microbist (2004), Mutumania (2005), Cei doi Hagi (2007).

Premii literare: Premiul pentru critică al revistei Luceafărul (1982); Premiul „M. Eminescu” – Suceava (SSB): 1995, 1996, 2010; Fundaţia Culturală a Bucovinei: 1995, 1999; Salonul Naţional de carte (Iaşi): 1997, 1999; Salonul Internaţional de carte (Chişinău): 2000, 2006, 2007, 2010, 2012; Diplomă de onoare Societatea Română de Radiodifuziune (2001); Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002); Premiul pentru critică (Reims, Franţa): 2002; Premiul revistei Lumina (Novi Sad, Serbia): 2007; Premiul revistei Cafeneaua literară, Piteşti, 2012; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova: 2001, 2011, 2012; Premiul pentru istorie literară, Filiala Bacău a USR, 2011. Membru al USR, al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Asociaţiei Sociologilor din România. Membru ARIP (Asociaţia Română de Istorie a Presei).

Nicoleta Sălcudeanu, născută la Târgu Mureş, la 21 februarie 1960; şcoala primară absolvită în Târgu Mureş; absolventă a liceului “AL. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş, secţia filologie-istorie; absolventă, în 1990, a Universităţii “Al. Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, cu lucrarea de licenţă Alegorie şi simbol în proza lui Mateiu. I. Caragiale, sub conducerea prof. univ. Dr. Ion Apetroaie.

Doctorat: susţinut la 7 martie 2003, la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, cu teza Exilul literar românesc (1944-1989) – îndrumător prof. univ. Dr. Ion Pop, comisia fiind alcătuită din prof. univ. Dr. Doina Curticăpeanu, prof. univ. Dr. Cornel Ungureanu, prof. univ. Dr. Mircea Martin.

Între 1990 şi 1994, bibliotecară la Biblioteca Judeţeană Mureş; din 1994 până în prezent, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Şincai”, al Academiei Române, filiala Târgu-Mureş. Din anul 1999 până în prezent, redactor al revistei Discobolul. Din anul 2004 până în februarie 2007, redactor la revista Vatra.

Pentru volumul Graffiti:

Premiul de debut al Editurii Cartea Românească, al UniuniI Scriitorilor, 1999

Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Mureş, 1999

Premiul de debut al revistei Tomis, 1999

Premiul pentru debut în critică şi istorie literară al revistei Discobolul, 2000

Pentru volumul Patria de hârtie. Eseu despre exil: nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, la secţiunea critică, eseu, istorie literară, pe anul 2003

Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Mureş, pentru critică şi istorie literară

Premiul Dafora, pentru istorie literară, 2004

Pentru volumul Pasienţe:

– nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor, secţiunea critică, eseu, istorie literară, memorialistică, pe anul 2005.

Eugen Simion este autorul a 30 de cărţi originale dintre care semnalăm: Proza lui Eminescu (1964); Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1971); Scriitori români de azi, I-IV (1974-1989), Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977, ediţia a V-a – text integral – 2006); Dimineaţa poeţilor (1980, ediţia a IV-a 2008); Întoarcerea autorului (1981, ediţia a IV-a, 2005); Sfidarea Retoricii (1986); Moartea lui Mercuţio (1993); Mircea Eliade: Nodurile şi Semnele prozei (1995-2006); Fragmente critice, I-VI (1997-2009); Ficţiunea jurnalului intim, I-III (2001); Genurile biograficului, I-II (2002-2008); În ariergarda avangardei, 2004 (în colab. cu Andrei Grigor); Tânărul Eugen Ionescu (2006, 2009);

În limbi străine: Elmények kora, vollom asok kora. Parizsi naplo (1983); Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade (The Seaburg Press, New York, 1982, în colab.); Die Mitte der Welt. Aufsätze zu Mircea Eliade (Suhrkamp Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1984, în colab.); The Return of the Author (Northwestern University Press, Evanston, Illinois, 1996); Le Retour de l’Auteur, l’Ancrier Editeur, France, 1996); Mircea Eliade: A Spirit of Amplitude (East European Monographs, Boulder, Distributed by Columbia University Press, New York, 2001). Mircea Eliade, romancier, Ed. Oxus, 2004, Paris). Umoran je demonteorije Ed. Apostrof-Rading, Belgrad, 2004. A iniţiat şi coordonat mai multe proiecte fundamentale ale Academiei Române, printre care proiectul de facsimilare a manuscriselor lui Eminescu (operaţie începută în 2004 şi încheiată în 2009; cele 24 de manuscrise, totalizând 14.000 de pagini, au fost reconstituite şi tipărite în 38 de volume) şi colecţia Opere fundamentale (o ediţie de tip Pléiade) în care au apărut până în prezent 114 volume, cuprinzând creaţia integrală a lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, C. Negruzzi, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Octavian Goga, Mateiu I. Caragiale, George Bacovia, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Anton Holban, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, A.E. Baconski, Ştefan Bănulescu, ş.a. Este autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii (Mihai Eminescu – Proză literară; Eugen Lovinescu – Scrieri, 9 vol.; Mircea Eliade, Proza fantastică); Antologia criticilor români, 2 vol., precum şi a unor prefeţe şi studii în limbi străine (Dictionnaire des citations du monde entier, Éditions Robert – pentru literatura română; Eugène Ionesco – Non, Préface, Editions Gallimard, 1986; Mémoires d’Europe, 3 vol., Gallimard – 1993 – partea relativă la literatura română; Ethnographie et Propagande: angoisses rêves et espoirs d’Europe, 2000, în colab.; Figures du Double dans les littératures européennes, Editions L’Age D’Homme, Lausane, Suisse, 2001, în colab.) etc.

A fost distins cu Premiul Academiei Române (1977) şi de cinci ori cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România. I s-a acordat Ordinul naţional „Steaua României” în grad de „Mare cruce”, ordinul brazilian „Crucea Sudului”, ordinul şi diploma daneză „Comandor de gr.I al ordinului Danebrog” iar în 2002 a primit Legiunea de Onoare a Franţei (2002), „Ordinul Republicii” (Republica Moldova, 2010)

Membru al Academiei Române (1991), al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Danemarca, 2003; al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa (2004); al Academiei din Atena (2009), membru al Academiei Regale a Doctorilor din Barcelona (Spania); al Academiei de Ştiinţe din Moldova; al Academiei Europeea (Londra). Este Doctor honoris causa al Universităţii din Belgrad şi a peste zece universităţi din ţară. În 1999 a înfiinţat Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, aflată sub auspiciile Academiei Române, cu scopul de a sprijini cercetarea românească şi a încuraja colaborarea intelectuală în cadrul comunităţii europene.

Bibliografie: Andrei Grigor: Eugen Simion (monografie, 2000); Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul scriitorilor români, R-Z, Bucureşti, 2002; Manual de trudire a cuvântului. Eugen Simion – 70, Bucureşti, 2003; Vertical într-o lume agitată, Ed. Universităţii de stat a Moldovei, 2005). Dicţionarul General al Literaturii Române (vol. VI, 2008); Eugen Simion ’75 (2008); Ştefan Vida Marinescu: Eugen Simion sau excelenţa spiritului critic, I-II, 2009.

Alex Ștefănescu născut la 6 noiembrie 1947 la Lugoj (unde părinții săi, amândoi din nordul Moldovei, s-au aflat temporar). Școala primară și liceul – la Suceava, între 1954-1965. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1970. Între 1971-1989 lucrează succesiv în redacțiile publicațiilor: Tomis, SLAST, România liberă, Magazin. Din 1990 – redactor la România literară. Între 1995–2010 – redactor-șef al acestei reviste. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1977. La sfârșitul lui 1994 înființează o editură particulară, Mașina de scris, condusă de soția sa, Domnița Ștefănescu. Membru al Consiliului de Administrație al TVR în perioada 1998-2002.

Autor a peste 5.000 de articole de critică literară, publicate în presă. Autor al piesei de teatru Melania și ceilalți jucată la Teatrul „Fantasio” din Constanța în 1992 (cu titlul Love story în lift) în regia lui Constantin Dinischiotu și la Teatrul de Stat din Arad în 1994, în regia lui Sabin Popescu. Autor al scenariului pentru serialul de teatru TV în 12 episoade Căsătorie imposibilă (în regia lui Silviu Jicman, difuzat în 2000). Realizează pentru Realitatea TV, săptămânal, timp de doi ani, 2004-2005, emisiunea Un metru cub de cultură (Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004). Realizează pentru TVR Cultural, saptamânal, în perioada 2007–2009, emisiunea Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu (Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008). Realizează pentru TVR Cultural, săptămânal, începând din 2009, emisiunea Tichia de mărgăritar. Apoi, din 2011, tot pentru TVR Cultural, emisiunea Iluminatul public.

Lucrări: Preludiu, Editura Cartea Românească, 1977 (critică literară); Jurnal de critic, Editura Cartea Românească, 1980; Tudor Arghezi interpretat de…, Editura Eminescu, 1981 (antologie); Între da și nu, Editura Cartea Românească, 1982 (critică literară); Dialog în bibliotecă, Editura Eminescu, 1984 (teorie literară); Introducere în opera lui Nichita Stănescu, Editura Minerva, 1986; Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani), Editura Eminescu, 1987; Gheața din calorifere și gheața din whisky (jurnal politic, 1990-1995), Institutul European Iași, 1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor; Întâmplări, Institutul European Iași, 2000 (proză); Ceva care seamănă cu literatura, Editura Știința, Chișinău, 2003 (critică literară)- Premiul Asociației Scriitorilor din București; Melania și ceilalți, comedie romantică în șapte părți, Editura Publicațiilor pentru străinătate, București, 2004; Jurnal secret, Editura Corint, București, 2005; Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), concepția grafică: Mihaela Șchiopu, fotografii de Ion Cucu, Editura Mașina de scris, București, 2005 – Premiul Uniunii Scriitorilor; Jurnal secret, noi dezvăluiri (ilustrații de LINU, Ed. Corint, București, 2007); „Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări”, 2010, Editura Curtea Veche; „Cum se fabrică o emoție”, București, Ed. Ideea Europeană, 2011 (teorie literară); „Cum e să fii femeie”, dialog cu Lia Faur, București, Ed. Mașina de scris, 2012

Oana Elena Strugaru, cercetător şi critic literar. S-a născut la Suceava, la 9 mai 1982. Este absolventă a Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, unde îşi desfăşoară în prezent activitatea didactică. Este membru al International Network for Alternative Academia (www. alternative-academia.net) şi al Asociaţiei de Literatură generală şi Comparată din România.

Lucrări publicate:

• Patria de Hârtie a exilului literar românesc,  în „Hyperion”, Nr. 1,2,3 /2009,  ISSN: 1453-7354, pp. 160-162.
• Recuperări din presa exilului  în „Contemporanul. Ideea Europeană”,  Nr. 2/February 2010,  ISSN: 2069-6787, pp. 12-14
•  Conturul unui străin  în „Hyperion. Revistă de cultură”, Nr. 10-11-12/2010, 2010, ISSN: 1453-7354, pp. 166-168
• The Mirror of Exile. Autobiography as estrangement in the works of Andrei Codrescu în  “Revista Transilvania”, Nr. 6-7/2011, 2011, ISSN: 02550539, pp. 58-61
• Choosing to be a Stranger. Romanian Intellectuals in Exile în Helen Vella Bonavita (editor) Negotiating Identities. Constructed Selves and Others, Rodopi Press, Olanda, ISBN 978-90-420-3400-6
• Exile beyond Borders. The writer and the Exilic Subjectivity  în Al. Cistelecan, Iulian Bodea, Eugeniu Nistor (editori) Literature, Communication, Interculturality, Asymetria Press, Paris, 2011, ISBN 978-2-9536827-2-4, pp. 229-236
• Particule elementare sau eşecul umanităţii prin istorie în Contemporanul, Nr. 04 (733)/april 2013, ISSN: 1220- 9864
• Sunetul asurzitor al nimicului, în Contemporanul, Nr. 05 (733)/mai 2013, ISSN: 1220- 9864
• Către o dimensiune globală a literaturii, în Contemporanul, Nr.12 (741)/decembrie 2013
• The limits of multiculturalism and the right to fiction in Studies on literature, discourse and multicultural dialogue, ed.: Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI , Târgu Mureş, 2013, ISBN 978-606-93590-3-7
• Globalization and Literature. What is Left of Literary History? în Euresis. Cahiers roumains d’etudes litteraires et culturelles, Institutul cultural român, 2013  

Cărţi, traduceri

• Exilul ca mod de existenţă, Editura Muzeul Literaturii Române, 2013, Bucureşti, ISBN 978-973-167-093-5
• Elizabeth Gilbert, Războiul Homarilor, (traducere) ed. Humanitas, 2011

Alexandru Surdu, filosof, membru titular al Academiei Române. S-a născut la Braşov (24 februarie 1938). A absolvit Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1952–1955) şi cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1958–1963). A studiat logică simbolică şi fundamentele ştiinţelor la Institutul de Matematici al Universităţii din Amsterdam (1969–1970). Este doctor în filosofie (din 1976). Cariera sa ştiinţifică a început la Centrul de Logică al Academiei Române (1964–1975) şi s-a continuat la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, unde a fost profesor în perioada 1993–2007, şi la Institutul de Filosofie al Academiei Române (din 1992), pe care actualmente îl conduce în calitate de director. A dezvoltat o serie de contribuţii originale în logică şi în filosofie, fiind autorul unei noi teorii logice şi a unui sistem filosofic original. În 2014 a fost ales vicepreşedinte al Academiei Române.

Lucrări principale (selecţie): Logică clasică şi logică matematică (1971); Elemente de logică intuiţionistă (1976); Neointuiţionismul (1977); Vocaţii filosofice româneşti (1995); Actualitatea relaţiei gândire-limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), Şcheii Braşovului (1992); Pentamorfoza artei (1993); Gândirea speculativă (2000); Aristotelian Theory of Prejudicative Forms (2006); Filosofia pentadică I. Problema transcendenţei (2007); Teoria formelor logico-clasice (2008); Filosofia pentadică II. Teoria subsistenţei (2012); Filosofia pentadică III. Existenţa nemijlocită (2014).

Mirel Taloș s-a născut în 1973. A absolvit Liceul de matematică-fizică din Zalău în 1992. Studii de filologie hispanică și română la Universitatea București (1992-1996), încheiate cu o teză de licență despre romanul politic al lui Mario Vargas Llosa. În 1999 a absolvit și Facultatea de Științe Politice a SNSPA, cu lucrarea „Partidele politice în România postcomunistă. O analiză a partitocrației”. Din 2007 până în 2016 a fost deputat, membru al Comisiei de cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților, raportor al comisiei pentru mass-media. A elaborat și susținut inițiative legislative în domeniul artelor și al mass-media. A publicat Partidele politice în tranziție (Editura Libripress, 2002) și Îndrumar în liberalismul politic (Editura Curtea Veche, 2004, cuvânt-înainte de Constantin Bălăceanu-Stolnici). A fost senior editor al publicației Cadran politic (2005-2008) și senior editor al publicației Perspective politice (2004-2007). A fost reprezentant al prim-ministrului în comisia bursei speciale Guvernul României (2005-2007). Este membru al Consiliului de conducere al Institutului de Studii Liberale, pentru care este și lector. Face parte din conducerea Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film (UARF), secțiunea „scenariu de film”.

A debutat în literatură cu trei proze scurte în revista Conta în 2012 (Uniformele blestemate, Vin tractoarele, Jido Szappan). A mai publicat proză scurtă în revistele România Literară, Contemporanul, Caiete Silvane, Convorbiri Literare şi Literatorul. A publicat romanele Colecționarul de nuduri (Editura RAO, 2018, prefață de Mircea Platon, Premiul pentru volum de debut al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul pentru volum de debut al Revistei Convorbiri Literare, Premiul pentru volum de debut al Revistei Contemporanul) și Undeva în Transilvania (Editura RAO, 2019, prefață de Nicolae Breban). A publicat scenariile de film Casa de pe fundul lacului (în volumul colectiv Utopia, Editura Eubeea, 2018) şi Forţa inocenţei (în volumul colectiv de scenarii de film Cartea cu scenarii, Editura Universitară, 2019). Este titular de rubrică la Revista Contemporanul.

Răzvan Theodorescu s-a născut 22 mai 1939, București. Istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice
Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române.  Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene. Profesor la Universitatea de Arte. Membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993)

Biografie
La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române. A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.
La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia Albaneză și Academia Macedoneană.
În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.
Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).

Lucrări publicate
Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.
Mănăstirea Dragomirna (1965); Mănăstirea Bistrița (1966); Biserica Stavropoleos (1967); Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974); Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976); Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979); Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979); Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980); Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) – 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992); Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992); 900 zile de manipulare (Editura Tinerama, București, 1994); Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995); Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999); Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)

Anca Tomoioagă, profesor de limba și literatura română. S-a născut la Oradea, în 1 martie, 1983. Este absolventă a Facultății de Litere a Universității Oradea (2006), a obținut titlul de doctor în cadrul Școlii Doctorale ale aceleași universități (2011).

Cărți de critică literară: Fowles’s love for a Grecian urn (re-reading John Fowles’s “The Magus”), (2008);

Articole și studii:

– Prefață la volumul de poezie Dorul de cer, Dan Iluță, decembrie, 2013;

– Psalmii Aurei Christi, în revista Tribuna, Cluj Napoca,  Anul XII, 1-15 mai, 2013

– B. Fundoianu – psalmistul vitalităţii, în revista Ramuri, 06/2013, Caracal;

– Vocația sacră a poeziei în revista Contemporanul, nr. 4 (734), Mai, 2013;

– Metamorfozele psalmului în poezia românească în revista Contemporanul nr 4, (721), Aprilie, 2012;

– Psalmul în poezia românească în revista Contemporanul nr. 5, (722), Mai, 2012;

– Psalmul biblic vs psalmul macedonskian (sau impostura lui Macedonski),  Caietele Oradiei,  anul 3, nr. 4, ianuarie, 2010;

– Întoarcerea spre sacrul poeziei,  Familia, aprilie, 2010, nr.4;

– God in R.S. Thomas’s and Şt. Aug. Doinaş’s poems, în volumul colectiv Cultural Texts and Contexts in the English Speaking world, Editura Universităţii Oradea, 2010;

– The Romanian poetic psalm – A search for God, publicată în cadrul conferinței  internaţionale a doctoranzilor, Miskolc, 8-12 august  2010, în volumul conferinţei;

– Psalmistul şi Dumnezeul lui în postmodernitate (Psalmi, Şt. Aug. Doinaş), în volumul colectiv Studii Umaniste, coord. Graţian Cormoş, 2010, Editura Argonaut, Cluj-Napoca.

– Portretul lui Basil Halward, publicată în volumul colectiv Mimesis: artă şi imagine în literatură / ed.: Dana Sala. – Oradea : Editura Universităţii din Oradea ; Cluj-Napoca : Editura Canonica, 2009;

– Psalmii arghezieni în critica literară. Retrospectivă,  în volumul colectiv Teze şi antiteze ale actualităţii,  coord. Graţian Cormoş, Editura Infodata, Cluj-Napoca 2009;

– Reason and Miracle in Şt. Aug. Doinaş’s Psalms,   în revista Caietele Echinox, vol. 17, Mythos vs. Logos, coord. Corin Braga, Editor: Phantasma. Centru de Cercetare a Imaginarului, Cluj-Napoca, România, 2009.

Maria-Ana Tupan, a fost bursieră Fulbright afiliată la Penn State University (1994-5). Membră a Uniunii Scriitorilor, Secția de Critică și Istorie Literară. Premii ale Uniunii Scriitorilor (1996) și ale unor reviste literare: “Covorbiri Literare”(2000) și “Viața Romanească” (2006).

Magda Ursache s-a născut la Bucureşti, la 20 decembrie 1943. A absolvit Colegiul „B.P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, cu diplomă de merit, în 1967.
A lucrat în redacţia revistei „Cronica” (redactor, Secţia Poezie) şi la Universitatea „Al.I. Cuza” (asistent la Catedra de limba română).
Membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Alexa Visarion s-a născut la 11 septembrie 1947 în comuna Băluşeni, jud. Botoşani. Este căsătorit şi are doi băieţi – Felix Alexa şi Cristian Alexa. Este regizor de teatru şi film, scenarist, profesor univ. dr.

A absolvit Magna cum laude IATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti, în 1971 la clasa profesorului universitar Radu Penciulescu. Este doctor în Artele Spectacolului din 2001, susţinând disertaţia Spectacolul ascuns – valenţe interpretative şi spectaculare ale teatrului shakespeariean, apreciată cu distincţia Summa cum laude de către comisia de doctorat UNATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti. Este Doctor Honoris Causa a UNATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti, 2014, Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, 2013 şi al Universităţii de Arte din Târgu Mureş, 2013. Este Profesor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca. A lucrat în ţară şi străinătate peste 100 de spectacole pe texte de I.L. Caragiale, A.P. Cehov, W. Shakespeare, G. Büchner, L. Pirandelo, M. Gorki, L. Blaga, D.R. Popescu, Fănuş Neagu, G. Djagarov, Arnold Wesker, Mihail Sebastian, Eugene O’Neill.

A scris şi regizat şapte filme artistice de lung metraj: Înainte de tăcere, Înghiţitorul de săbii, Năpasta, Punct… şi de la capăt, Vinovatul, Luna Verde şi Ana. A colaborat pentru realizarea scenariilor cu Ion Băieşu, Radu F. Alexandru şi Iris Spiridon. A obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care Premiul Academiei Române pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică (2008), Premiul pentru întreaga activitate UNITER (2005), Premiul ATM pentru cel mai bun spectacol (1981), Premiul Secţiei de Critică ATM pentru exegeză scenică şi filmică a operei lui I.L. Caragiale (1979), Marele Premiul la Festivalul Internaţional de Teatru Arezzo (1979). A fondat primul teatru independet bilingv din România, Teatrul româno-american Eugene O’Neill, în 1991 şi Asociaţia Culturală „Dialog” (2002). A publicat numeroase articole, eseuri, interviuri, dezbateri pe teme artistice şi didactice, cronici, comentarii pe teme de strategie şi management publicate în cele mai importante reviste din ţară şi prezentate pe posturile naţionale de radio şi televiziune. A publicat volumele: ANA – sens şi imagine (2014), Goana pe nisip (2012), De la Ziditorul la Zidirea (2007), Cortina de cuvinte (2007), Spectacolul ascuns (2002).

Este Director Onorific al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, cetăţean de onoare al Municipiului Botoşani (1992), cetăţean de onoare al comunei natale Băluşeni (2015). A primit Ordinul Naţional ,,Serviciul Credincios’’ în grad de Cavaler, acordat de Preşedinţia României. Este membru al Asociaţiei Autorilor de Film şi TV, UCIN, membru fondator al Uniunii Artiştilor şi Realizatorilor de Film – UARF.

Între anii 1985-2005 a fost membru al The Association for Theatre Higher Education, ATHE (SUA), membru al Societăţii „I.L.Caragiale” (1979-1985). Din 1971 este membru al Uniunii Teatrale din România – UNITER.

Victor Voicu – Ales membru‑corespondent din străinătate al Academiei Naţionale Franceze de Medicină, academicianul Victor Voicu este medic farmacolog, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale din Academia Română şi, pen­tru a doua oară, secretar general al Academiei Române. În aprilie 2019 a fost ales de Adunarea generală vicepreşedinte al Academiei Române. Alegerea acad. Victor Voicu în Academia Naţională Franceză de Medicină vine să încununeze o carieră profesională de excepţie, de medic farmaco­log. Astfel a fost recunoscută contribuţia sa în dezvoltarea şcolii româneşti de farmacologie, precum şi implicarea în viaţa academică medicală din ţară şi din străinătate. Cu prilejul acestei ceremonii, acad. Victor Voicu a omagiat şcoala românească de medicină şi a recunoscut statutul de model al ştiinţelor medicale franceze: „Este o onoare pentru mine ca om, ca om de ştiinţă, ca medic, ca reprezentant al şcolii medicale româneşti, este o onoare această recunoaştere. Şcoala medicală franceză a stat la originile formării şcolii medicale româneşti aproape două secole. Carol Davila a în­fiinţat învăţământul medical superior românesc în 1857. Deci, e vorba de aproape 200 de ani. Marile şcoli pe specialităţi s‑au format tot în Franţa, bacteriologia, virusologia, neurologia şi altele, toate s‑au fomat în marile clinici. Actualmente, mulţi dintre cei care sunt performanţi în medicina românească sunt formaţi în Franţa. Noi avem o mare recunoştinţă pentru şcoala medicală franceză şi, implicit, onoarea care ni se acordă este un semn că sunt apreciaţi cei care s‑au format în aceşti ani. De acum încolo, voi munci în continuare cât mă va lăsa Creatorul”.

Academicianul Victor Voicu este doctor în medicină, membru cores­pondent al Academiei Române din 1991 şi titular din 2001. Este profe­sor universitar de Farmacologie Clinică, Toxicologie şi Psihofarmacologie la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi Preşedintele Societăţii Române de Farmacologie, Terapeutică şi Toxicologie Clinică. E membru al Federaţiei Internaţionale de Ştiinţe Farmaceutice, al Colegiului European de Neuropsihofarmacologie, al Societăţii Americane de Chimie, al Colegiului American de Farmacologie Clinică. În 2005 a primit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi al Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad. A făcut cercetări ştiinţifice în domeniile compuşilor organofosforici şi anti­dotismului acestora, farmacologia radioprotectorilor chimici, farmacologia experimentală şi clinică a antihipertensivelor şi antiaritmicelor, psihofar­macologia psihotomimeticelor şi drogurilor de abuz. Este coordonator de studii de bioechivalenţă şi studii clinice de fază I. Academicianul Victor Voicu este autorul a peste 20 de volume monografice, 300 de lucrări ştiin­ţifice publicate şi comunicate şi deţine aproape 30 de brevete de invenţie.

În data de 1 decembrie 2017, de Ziua Naţională a României, acad. Victor Voicu a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor, în semn de „înaltă apreciere pentru prodigioasa carieră academică, reprezentând excelenţa ştiinţifi­că şi culturală românească, pentru promovarea imaginii ţării noastre în mediile ştiinţifice internaţionale”.

Andrei Zanca (pseudonimul literar al lui Andrei Carol Sofalvi, Zanca fiind numele de fată a mamei sale) (n. 13 septembrie 1952, Sighisoara) este un poet și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, traducător din 8 limbi, apreciat în țară și străinătate, care trăiește în Heilbronn, Germania.
A studiat la Academia Comerciala din Bucuresti si a urmat cursuri de germanistica in Cluj. A fost redactor al revistei Echinox, profesor de romana si limbi straine la Sighisoara.

Este autor de traduceri din din limbile germana, franceza, engleza, spanioala, italiana, printre autorii tradusi numarandu-se: Franz Kafka, Hans Magnus Enzensberger, Reiner Kunze, Paul Celan, Werner Durrson, Michael Kruger, Ingrid Bacher, Richard Wagner, Richard Reschika, Kurt Drawert, Dieter Schlesak. Este redactor pentru Germania al revistelor Vatra, Euphorion, Provincia Corvina si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1990.