Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

Cu un discurs dinamic, lipsit de excese şi digresiuni, romanul lui Dan Căilean reprezintă un joc ficţional elaborat pe reversul celei de-⁠a opta porunci transmise de Dumnezeu lui Moise, încurajat de practici contemporane, dar valid indiferent de epocă, proiectat cu precizie şi rafinament într-⁠o serie hibridă de convenţii literare, de la satiră şi distopie la thriller politic, ce reclamă simultan ...

Imun la idealizări şi istorii excesiv-⁠canonice, Mircea Muthu remarcă, de pildă, rezistenţa transilvană de după 1918 faţă de centralismul incipient al Bucureştiului, accentuează importanţa fondării Universităţii Româneşti din Cluj, abordează critic evoluţia şi implicaţiile cultural-⁠politice ale unor concepte precum localismul creator „Din câteva cioburi – reflecta în 1940 Sextil Puşcariu – nu poţi face o oglindă, ori cu câtă dibăcie ...

Aceleaşi valori guvernează implicarea lui Vasile Gogea în viaţa societăţii româneşti de azi, ale cărei tare le amendează cu o impecabilă acuitate critică, legitimată de altitudinea reală a unui spirit devotat adevărului, memoriei şi „lecţiilor” acestora „O luminare de ceară arde în faţa oglinzii. Luminarea de ceară se consumă încet, flacăra ei micşorându-⁠⁠se, pâlpâind până la stingere. Imaginea ei din ...

Indiferent de registru, porţile înseamnă opţiuni transcrise în istorii personalizate, create în atmosfera Cetăţii După un intermezzo editorial consacrat istoriei şi legendei, intitulat Voievodul Gelu. O poveste, Doina Cetea revine în perimetrul autobiografiei, subtil aluvionat anterior de volumul său de proză scurtă din 2010, Ierboaia, cu o carte de versuri intitulată Istorii, apărută în 2017 la Editura Şcoala Ardeleană din ...

Dacă focalizarea culturală a volumului descrie concentric o personalitate aflată în acord perfect cu mediul intelectual dominat de patriotism, efervescenţă literară şi generozitate, în genealogia lui Fabian, Niculae Vrăsmaş devoalează secundar o istorie locală colorată şi aventuroasă Importanţa memoriei şi a tradiţiei culturale revine constant în dezbaterile intelectuale, acompaniată deseori de o tonalitate alertă, menită să semnaleze o potenţială criză, ...

Rezultatul este un roman dur şi neconcesiv, cu o impresionantă proiecţie exorcizantă, construit în siajul mărturiei din 1991 a lui Corneliu Coposu despre detenţia sa atroce de la Râmnicu Sărat, „cel mai oribil loc de detenţie pe care l-⁠au inventat comuniştii”, potrivit mărturiei transcrise în motto-⁠ul volumului, şi concentrat în metafora pietrei Temă recurentă a discursului postrevoluţionar, necesitatea memoriei în ...

Dincolo de idealismul liric înscris în el, pasajul concentrează un crez estetic şi etic, cu reverberaţii prelungite în fiecare dintre eseurile volumului, o impecabilă demonstraţie oferind subtila pledoarie pentru separarea eului empiric de eul intelectual Primul act al discursului critic al Simonei-⁠Grazia Dima, consacrat cutumiar aspectelor metodologice ce-⁠i structurează volumul apărut în 2017 la Editura Academiei Române, Copac în cetate. ...

Ultima fază a călătoriei iniţiatice se consumă în Andropoli, quintesenţă a cuceririle civilizaţiei umane în toate domeniile: politică, medicină, divertisment, ştiinţă etc. Regimul insular al utopiei se prelungeşte şi în experienţa tehnologică a protagoniştilor, consecutivă celei politice şi încărcată de valoarea pedagogic-⁠iniţiatică similară. Aşa cum Paolo şi Maria vizitează diferite sisteme de organizare politică, ei iau contact cu fazele dezvoltării ...

Protagoniştii călătoriei utopice sunt doi îndrăgostiţi, uniţi de cinci ani în ceea ce Mantegazza numeşte „căsătorie de iubire”, care pleacă din Roma, capitala Statelor Unite ale Europei spre capitala Statelor Unite Planetare, Andropoli (literalmente, Oraşul Omului), pentru a-⁠şi celebra „căsătoria fecundă”, aprobată de un Senat biologic. Scenariu clar de rit iniţiatic Complexitatea profilului intelectual şi excentricitatea care-⁠i marchează istoria personală ...

Consecinţa este că fiecare eseu echivalează cu un exerciţiu spectacular gratifiant, în care altitudinea subiectului se expandează graţie capacităţii hermeneutice, freneziei relaţionare şi plăcerii jocului care domină scriitura autorului. Histrionismul structural al Simetriilor depăşeşte sfera implicită a discursului eseistic şi se converteşte în miza explicită a unor secvenţe autoreferenţiale „Era întotdeauna un bărbat frumos, şi o ştia; era faimos, şi ...