Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

„Arta academică începe de la vestimentaţie şi se termină cu firescul neutru al gesturilor mărunte. Cu neutralitatea firească a acestor gesturi, şi nu cu repetiţia lor calculată, ipocrită, însuşită acasă, în faţa oglinzii, pentru a fi oferită a doua zi ca spontaneitate. Arta academică e impersonalitate creatoare: ardentă, dar nu pasională, tensionată, dar nu teatrală sau biografică.” Inserată cu eleganţă ...

„Gândirea vieţii printre cărţi este una în mişcare – conexează, se întoarce din drum, repetă, revine cu nuanţe, remaniază discret în pas cu mereu alte lecturi. Răz‑gândirea ţine şi ea aproape.” Reflectând asupra naturii metamorfotice a exerciţiului critic viu, invariabil evolutiv şi străin de inflexibilitatea cu pretenţii de infailibilitate a multor colegi de breaslă, Irina Petraş îşi asumă nu numai ...

Apropierea dintre oameni mi s‑a părut mai intensă ca niciodată, ca şi nevoia unei comunităţi întreţinute telefonic sau virtual, fiecare semnal fiind receptat cu bucurie, cu entuziasm… Prematur poate, dacă îndrăznesc să analizez semnele, sfârşitul verii şi primele săptămâni de toamnă au reuşit să instaureze în mine ceva ce înainte de pandemie nu credeam că voi pierde prea curând (hýbris‑ul ...

Volumul mai conţine istoriile fragmentare, inclusiv cele de dinainte de Istorii, transfigurări lirice ale rădăcinilor „cetice” ale poetei, consumate la intersecţia unei genealogii fabuloase… Translată liric între primul volum, Culorile începutului (1968), şi cel mai recent, Istorii (2017), autobiografia creatoare a Doinei Cetea îşi reconfigurează selectiv parcursul în O sută şi una poezii, volum apărut în 2020 la Editura Academiei ...

Sergiu Pavel Dan jonglează atât cu practicile acreditate de către istorie, cât şi cu ficţionalizările lor literare, organizându‑le într‑o demonstraţie inteligentă, construită cu ajutorul unui instrumentar teoretic avizat… „Dacă hălăduiam pe vremea şi în voievodatul bunului cronicar Grigore Ureche – scrie Sergiu Pavel Dan –, nutream, poate, nădejdea că scrierea de faţă ar avea şanse «să rămâie feciorilor şi nepoţilor ...

Deschis cu un capitol intitulat Feţele fantasticului, dialogul rafinat al lui Gheorghe Glodeanu cu specialişti occidentali ai domeniului, precum Jacques Goimard sau Olivier Valentin, generează o serie de întrebări incitante… „Parcurgând naraţiunile patronate de Oneiros, cititorul trăieşte o mirifică aventură spirituală, fiind obligat să recurgă la un complex şi ingenios act hermeneutic pentru decriptarea simbolurilor, miturilor, a tainelor proliferante din ...

Junimiştilor le revine, cum e şi firesc, primul act al acestei iniţiate incursiuni în Ideea de biografie în critica românească, rafinată arheologie a începuturilor criticii literare ca disciplină umanistă, consacrată selecţiei valorilor şi educării gustului public… Rareori se întâmplă ca sistemicitatea şi erudiţia academică să transleze impecabil în scriitura unei fragmentarităţi participative, generate de dinamica oscilantă a perimetrului universitar actual ...

În versiunea mitologică a prologului liric, cuplul primordial funcţionează ca entitate unică, de lumină, în care femininul şi masculinul ocupă acelaşi trup… „Era‑ntuneric, dar deodată/ s‑a făcut lumină/ de parcă Dumnezeu ar fi aprins/ pentru noi doi/ un soare şi o lună plină,/ să ne întrepătrundem pe această sferă/ amândoi,/ căci şi‑a dat seama Dumnezeu/ că ne iubeam atât de ...

Menţinându‑se în sfera intensităţii spirituale privilegiate, lumina aglutinează îndepărtate valenţe genezice şi intime revelaţii identitare în limitele compacte ale unui poem… Prezenţă caldă şi rafinată, Persida Rugu generează invariabil sentimentul descoperirii unei entităţi în care subtilitatea intelectuală, profunzimea culturală, acuitatea intuiţiei şi stăruinţa estetică se combină obsesiv într‑o personalitate marcată până la nivel celular de creaţia sa, de instinctul impecabil ...

Poate că experimentul narativ s‑ar fi oprit aici, dacă în universul intim al domnului Alb şi al domnului Negru n‑ar fi intrat un străin cu barbă neagră… „Domnul Alb şi Domnul Negru obişnuiau să se întâlnească, de ani buni, regulat, în aceleaşi zile, la aceeaşi oră. Lunar, în ultima zi de vineri, la ora 18”. Cu un joc al numelor ...