Contemporanul » (Con)texte

(Con)texte

În oglinda celuilalt

Atunci când citeşti despre propria cultură în scrierile străinilor înţelegi mai bine mitul lui Narcis: chiar şi menţiunea numelui unui compatriot provoacă o emoţie a recunoaşterii, a confirmării propriei existenţe şi identităţi colective. Tam tvam asi – acesta eşti tu, obiectivare a spiritului, care i‑a inspirat şi unui Eminescu pasionat de India un poem. În acelaşi timp însă, conurile de ...

citește »

Gusturi franţuzeşti

Este vorba, desigur, de gusturi estetice. Ne întrebăm adesea ce ne place, dar mai puţin cui şi de ce plăcem. Scriitorii români de la început de mileniu şi‑au pus, totuşi, se pare această întrebare, deoarece nu puţine sunt exemplele celor preocupaţi să fie traduşi, unii chiar aspirând la statutul de scriitor internaţional, care se exprimă la fel de bine într‑o ...

citește »

Contexte eminesciene

Este puţin probabil ca interesul lui Enescu pentru poemul Strigoii, publicat de Eminescu în 1876, să fi fost motivat de celebritatea poetului, deoarece, în ciuda valorii sale, poemul ocupa un loc modest în percepţia criticii, acela de emulaţie a baladei Lenore de Bürger sau de reverenţă romantică înspre imaginarul folcloric. Adevărul este că, în ultimul pătrar al secolului al XIX‑lea, ...

citește »

Tineri hermeneuţi

Ultimul număr al revistei edu.manager online publică o declaraţie a ministrului Învăţământului, Sorin Câmpeanu, la încheierea procedurilor de evaluare a şcolilor doctorale, în care îşi exprimă, printre altele, satisfacţia că România se află în zona superioară a clasamentului european în ceea ce priveşte preocuparea pentru standarde şi calitate în educaţie. Aceasta presupune că standardele impuse sunt recunoscute internaţional şi că ...

citește »

Eminescu, epistemologul

Scriem, în mod obişnuit, despre cărţi apărute, cele „prescrise” conform unui program ideologic sau cu finalităţi politice în sensul larg al cuvântului fiind de tristă amintire. Cu toate acestea, multe din operele comandate de potentaţi de‑a lungul timpului sunt capodopere care ne însoţesc în timp, fără să ne mai amintim la aspectul conjunctural. Mai există şi opere care ar trebui ...

citește »

Valediction

Era de aşteptat ca Horia Bădescu să încheie cele trei volume de Poeme ale vieţuirii cu unul care s‑ar fi putut foarte bine intitula Valediction – poeme de rămas-bun. Titlul lui este Dinaintea ta merge tăcerea, a cărui ambiguitate rezumă cu fidelitate un traiect liric şi existenţial, nu numai către, ci şi dinspre nefiinţă. Horia Bădescu este aici un poet ...

citește »

Chiaroscuro liric

Titlul colecţiei publicate de Editura Academiei, O sută şi una de poezii, ar părea o reverenţă hazardului sau unui capriciu dadaist, dacă el nu ne‑ar răsări în minte împreună cu cele o mie şi una de nopţi ale fabulosului arăbesc. De‑a lungul timpului, acestea au fost, atât prin subiect, cât şi graţie receptării universale, puse sub semnul imanenţei. Colecţia se ...

citește »

Farmecul discret al aristocraţiei

Giornale di Sicilia, Corriere della Sera, Il Giornale, Avvenire sau La Lettura se întrec în laude la adresa cărţii Albatrosul, de Simona Lo Iacono, apărută în 2019 la Editura Neri Pozza şi tradusă anul acesta pentru Editura Humanitas de traducătorul şi diplomatul Mihai Banciu. Autoarea era deja binecunoscută la data apariţiei cărţii pentru cele cinci romane publicate anterior şi pentru ...

citește »

Orwell: un autor pentru eternitate

Dacă îngădui altora să‑ţi scrie istoria, aceasta va fi în mod sigur rescrisă, s‑ar putea conchide aruncând o privire istoriografiei estice şi apusene asupra secolului trecut. În vreme ce toate suferinţele occidentalilor – cele două războaie mondiale, dictaturile fasciste din Germania, Italia şi Spania, lagărele de exterminare, prigonirea stângii în epoca McCarthistă, suferinţele diverselor grupuri minoritarie, confruntările din Irlanda, atacurile ...

citește »

Femeia în oglinda poeziei

Titlul celui mai recente selecţii de versuri ale poetei Rodica Braga are o patină borgesiană: Sabie de lumină (Editura Ideea Europeană, 2020). În povestirea La forma de la espada din volumul Ficciones (1944), unde apare ca personaj autorul însuşi, un trădător îşi mărturiseşte ticăloşia pedepsită cu o lovitură de spadă, a cărei urmă cicatrizată depune mărturie în timp. Sabie de ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest