Contemporanul » Profil

Profil

O aventură imagologică

O recentă apariţie editorială dedicată Chişinăului (Morile timpului, Editura Prut Internaţional, 2020), aparţinând Alionei Grati, ca proiect universitar privind „promovarea oraşelor”, nu este doar un eseu de imagologie literară, ci şi un ambiţios pariu al autoarei, cum ne informează din start. Fireşte, din unghiul mitopoeticii, pornind de la premisa că acel biet târguşor de pe malurile Bâcului, cu „o mulţime ...

citește »

Adrian Marino • 100 Singurătatea postumă

Nicidecum paradoxal sau ciudat, structura destinului post-mortem a lui Adrian Marino a fost stabilită de el însuşi, atunci când s‑a decis să dea publicităţii după moarte volumul de memorii, Viaţa unui om singur, apărut la Editura Polirom la începutul anului 2010, în februarie. În cazul lui Marino, anii de după moarte erau chemaţi să decidă între om şi operă, sau, ...

citește »

O mitologie poetică

Dacă polivalenţa scriitorului Remus‑Valeriu Giorgioni, probată strălucit, o fi deconcertat (pe unii), detenta ludică, şocantă în volumul din urmă (Scandal în colonia de scribi, Editura Junimea, 2020) a surprins pe mulţi, neputincioşi a îndepărta coaja aparenţelor. Angajat ca „mus”, cercetând, pe toate feţele, „adâncurile fosforescente” ale mării şi „rănile” ei, retras la cabana din munţi, acolo unde, dintr‑o „lucarnă agăţată/ ...

citește »

Dan Culcer • 80

Stabilit în cele din urmă la Elancourt, lângă Paris, după plecarea din ţară din 1987, când el nu a fugit, ci a forţat mâna autorităţilor cu cererea unui exil familial voluntar, Dan Culcer a împlinit în data de 15 iunie 2021 80 de ani. După categoriile sale proprii, definite în secţiunea finală a volumului Serii şi grupuri (1981), a încetat ...

citește »

Un monument bucovinean

A apărut cu ceva vreme în urmă, sub egida Muzeului Bucovinei din Suceava şi a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, o impozantă lucrare, rod editorial al tandemului Emil Satco – Alis Niculică[1]. Dacă, din păcate, harnicul cărturar Emil Satco ne‑a părăsit în 2007, fiica sa, preluând ştafeta, i‑a continuat truda, reuşind să publice, amplificat şi diversificat, sisificul proiect, aducând informaţia „la ...

citește »

Gâlceava celor două voci

Un optzecist întârziat, străin, însă, de orice şablon generaţionist este, negreşit, Vasile Macoviciuc. Vădind debordanţă imagistică în urzeala unor trăiri contradictorii, atent la spectacolul lumesc, el încearcă o conciliere între spiritul ludic şi cel suferitor, prins în capcanele ceremonialului. Vitalismul şi angoasa, jovialitatea şi patetismul, topite într‑un romantism ostentativ‑desuet, „inventând” răni, se pliau – simetrizabil – pe o undă sceptică, ...

citește »

„Ziua verde” a poeziei

Trecută, fără grabă, prin desluşiri şi limpeziri, poezia lui Nicolae Panaite şi‑a adâncit deschiderea religioasă, mascată la start (Norul de marmură, 1981), vădind, în timp, o salutară continuitate, fie şi subterană, asigurându‑i un statut aparte în context geneaţionist. Poetul, ins delicat, discret şi răbdător, oferindu‑şi lungi pauze editoriale, ne‑a dăruit recent o nouă plachetă (Ziua verde, editura Junimea, 2019), colecţionând ...

citește »

Referențialitatea poeticii lui Leonid Dimov

Doza de referenţialitate şi autoreferenţialitate rămâne de stabilit privitor la textele poetice ale lui Leonid Dimov (11 noiembrie 1926 – 5 decembrie 1987). Comentatorii l‑au proiectat şi executat în estetica autoreferenţială, anti‑ sau non‑mimetică. Termenul incriminator, neestetic, ideologic, era „evazionism”, aplicat tuturor „oniricilor”. Care fugeau doar de „realitatea” de propagandă, nu şi de realitatea curentă, evident mai cu seamă personală. ...

citește »

Ficțiunile gratuității

Despre morală, filosofie şi religie personajul predilect bavardează laborios dincolo de noimă despre „prejudecata prieteniei”, dar fără clipire deopotrivă despre trădarea prieteniei, folosirea sentimentelor şi ideilor fostului prieten, faptul că doar elitele cunosc prietenia, restul doar o simulează; prietenia e ca un templu, iar pe lângă ea istoria e numai o vorbă bună de şters mizerii. Dar nimic nu e ...

citește »

Anton Kaindl în România

Biserica Sfântul Anton Bucureşti apare într‑o imagine în care se desprinde silueta celei mai vechi biserici din Bucureşti, ce păstrează în partea de jos tencuiala înlăturată în urma restaurării executate… Contemporan cu regina Maria şi regele Ferdinand I de Hohenzollern‑Sigmaringen, Anton Kaindl venea în România în anul 1921 la invitaţia familiei regale. Din toate menţiunile existente până acum se poate ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest