Contemporanul » Profil

Profil

Dan Culcer • 80

Stabilit în cele din urmă la Elancourt, lângă Paris, după plecarea din ţară din 1987, când el nu a fugit, ci a forţat mâna autorităţilor cu cererea unui exil familial voluntar, Dan Culcer a împlinit în data de 15 iunie 2021 80 de ani. După categoriile sale proprii, definite în secţiunea finală a volumului Serii şi grupuri (1981), a încetat ...

citește »

Un monument bucovinean

A apărut cu ceva vreme în urmă, sub egida Muzeului Bucovinei din Suceava şi a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, o impozantă lucrare, rod editorial al tandemului Emil Satco – Alis Niculică[1]. Dacă, din păcate, harnicul cărturar Emil Satco ne‑a părăsit în 2007, fiica sa, preluând ştafeta, i‑a continuat truda, reuşind să publice, amplificat şi diversificat, sisificul proiect, aducând informaţia „la ...

citește »

Gâlceava celor două voci

Un optzecist întârziat, străin, însă, de orice şablon generaţionist este, negreşit, Vasile Macoviciuc. Vădind debordanţă imagistică în urzeala unor trăiri contradictorii, atent la spectacolul lumesc, el încearcă o conciliere între spiritul ludic şi cel suferitor, prins în capcanele ceremonialului. Vitalismul şi angoasa, jovialitatea şi patetismul, topite într‑un romantism ostentativ‑desuet, „inventând” răni, se pliau – simetrizabil – pe o undă sceptică, ...

citește »

„Ziua verde” a poeziei

Trecută, fără grabă, prin desluşiri şi limpeziri, poezia lui Nicolae Panaite şi‑a adâncit deschiderea religioasă, mascată la start (Norul de marmură, 1981), vădind, în timp, o salutară continuitate, fie şi subterană, asigurându‑i un statut aparte în context geneaţionist. Poetul, ins delicat, discret şi răbdător, oferindu‑şi lungi pauze editoriale, ne‑a dăruit recent o nouă plachetă (Ziua verde, editura Junimea, 2019), colecţionând ...

citește »

Referențialitatea poeticii lui Leonid Dimov

Doza de referenţialitate şi autoreferenţialitate rămâne de stabilit privitor la textele poetice ale lui Leonid Dimov (11 noiembrie 1926 – 5 decembrie 1987). Comentatorii l‑au proiectat şi executat în estetica autoreferenţială, anti‑ sau non‑mimetică. Termenul incriminator, neestetic, ideologic, era „evazionism”, aplicat tuturor „oniricilor”. Care fugeau doar de „realitatea” de propagandă, nu şi de realitatea curentă, evident mai cu seamă personală. ...

citește »

Ficțiunile gratuității

Despre morală, filosofie şi religie personajul predilect bavardează laborios dincolo de noimă despre „prejudecata prieteniei”, dar fără clipire deopotrivă despre trădarea prieteniei, folosirea sentimentelor şi ideilor fostului prieten, faptul că doar elitele cunosc prietenia, restul doar o simulează; prietenia e ca un templu, iar pe lângă ea istoria e numai o vorbă bună de şters mizerii. Dar nimic nu e ...

citește »

Anton Kaindl în România

Biserica Sfântul Anton Bucureşti apare într‑o imagine în care se desprinde silueta celei mai vechi biserici din Bucureşti, ce păstrează în partea de jos tencuiala înlăturată în urma restaurării executate… Contemporan cu regina Maria şi regele Ferdinand I de Hohenzollern‑Sigmaringen, Anton Kaindl venea în România în anul 1921 la invitaţia familiei regale. Din toate menţiunile existente până acum se poate ...

citește »

Creaţia realităţii

Circum‑scrierea sensului   Continui să mă refer la dificultăţile sensului, ajunse până la dispariţia acestuia, în nuvele din Act gratuit de N. Breban. Trei aspecte mai am să adaug. Bolnav de mania grandorii, Vlad Negreanu (Romanţă neagră într‑o ţară roşie) nu doar că nu ignoră înţelegerea, dar pare că o consideră într‑un mod excesiv, strict individual, şi crede că el ...

citește »

Lirica elegiacă

Promotor al avangardismului românesc, Ion Vinea nu rămâne un simplu teoretician al curentelor de avangardă. Caută să inoveze în profunzime expresia poetică, conştient de artificialitatea şi limitele esteticii dadaiste, impuse de Tristan Tzara, care nu inovează lirismul decât la suprafaţă, prin procedee mecanice, sterile. În viziunea sa, dadaismul nu e decât un spectacol prea zgomotos şi artificial în formele sale ...

citește »

O miză istorică

Actele eroice ale poporului român au reuşit să influenţeze parcursul istoric doar în măsura în care au fost făcute cunoscute şi înţelese din exterior; în măsura în care au fost coborâte în Istorie… „Încă de la începutul marelui război în curs, noi, românii din Transilvania, o populaţie de patru milioane de locuitori oprimaţi de politica şovină a guvernelor ungare, ştiam ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest