Eu le mulţumesc încă o dată Zeilor pentru că‑mi dăruiesc, astfel, trecutul. Sunt aproape încântat de faptul, de curajul de a mă apleca asupra… O, nu asupra mea, nu, ar fi cu totul fals. Mulţumesc pentru curajul, calmul de a privi şi de a urmări totul ca pe o altă existenţă Pentru noi, europenii, cuvântul succes, această denominaţie ocupă un ...
citește » Pentru poporul american, noţiunea de succes se referă, parcă şi, în primul rând, la o fericită adaptare şi reuşită înaltă a activităţii sociale, la un fericit şi extrem de pozitiv, de moral chiar – vezi pragmatismul! – răspuns la cerinţele activităţii, muncii şi efortului social, la o, încă o dată, fericită, ideală încadrare în comunitate. Şi în acceptarea aceluiaşi Zeu! ...
citește »
Iată ce a mai rămas din resturile, din scoriile, din frânturile vechiului concept platonician şi, uneori, fără să exagerăm prea mult, putem afirma că unele cuvinte, concepte, dezgropate din stratul lor vechi, milenar, arată ca unele frânturi, cioburi smălţuite ale unor vase Babiloneice sau Etrusce, dispuse tuturor fanteziilor sau obsesiilor A da, va apărea şi revolta, dar aceasta e o ...
citește »
E adevărat că puţini, foarte puţini vorbesc cu voce tare de această… fantomă, ce se spune că ar fi spaima de moarte. Nu puţini bravează printr-o scurtă, ridicare din umeri. La asta nu mă gândesc! Nu de puţine ori m-a pus pe gânduri această simplă, tranşantă reacţie Da, recunosc, am fugit lovit, rănit, panicat cumva la acest text şi, în ...
citește » O, nu, nu vreau să spun totul, aşa-ceva nu există, nu e un instrument pe care putem să-l apucăm noi, oamenii, chiar şi cei mai îndrăzneţi, cei mai nechibzuiţi în a ne gospodări scurtul, firavul (sau nu?!…) fragment de existenţă. Absolutul! Ca şi în primul volum, comentez încă odată această denominaţie, această ultra-uzuală expresie, încărcată de o uzură greu perceptibilă ...
citește » Da, comic sau bizar de-a dreptul, într-o singură noapte, în doar câteva zile care mie mi-au apărut ca ivite dintr-un teritoriu de basm, am devenit „unul din cei mai promiţători tineri romancieri etc., etc.,”, şi de-a dreptul amuzante erau figurile nu puţinor cunoscuţi sau necunoscuţi, colegi de generaţie, redactori de reviste, activişti, dar şi oameni de pe stradă, care mă ...
citește »
Nu puţini, neştiind cum să primească sau ce să facă cu un asemenea dar al destinului, îl resping, îl uită cu insistenţă sau îl calomniază. Eu, în ce mă priveşte, l-am purtat în spate, în desaga grea uneori a trecutului meu, acolo, unde el, ca o piatră înfierbântată, parcă scoasă abia din jar, ardea încă şi mă rănea După acel ...
citește »
Nu e o figură de stil şi nu e măcar o fanfaronadă – am trăit şi emis nu puţine fanfaronade pe diverse tonuri în cariera mea, dar în cazul debutului meu editorial, am mai spus-o, s-a întâmplat nu numai o schimbare de poziţie socială categorică, dar sinele meu, întreaga mea conformaţie şi reflexele mele gestuale sau psihologice au trăit o ...
citește » Da, într-adevăr, azi, în amurgul existenţei cum se spune şi scuturând vraful de amintiri al unei perioade de peste o jumătate de secol, pot să afirm chiar şi în faţa incredulităţii propriei mele memorii, cea care se ocupă de faptele şi evenimentele aleatorii, psihice sau sentimentale, cum vreţi, că da, într-adevăr, în toamna acelui an, ’72, şi apoi în cel ...
citește »
„Cred, Doamne şi mărturisesc – spune preotul ieşind în Uşa altarului cu sfintele Daruri – că tu eşti Christos, fiul lui Dumnezeu celui viu, carele ai venit în lume ca să-i mântuieşti pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu!” Da, e drept, sunt bătrân, dar furia şi memoria mea sunt încă tinere şi prin aceasta dovedesc că sunt ...
citește »
Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană 
