Am trăit atunci, pentru prima oară – poate, în acurateţea, în totalitatea ei, poate şi pentru ultima oară! – mândria de a fi Român, mândria, emoţia adâncă comparabilă cu puţinele de acest fel… Acum, la sfârşitul – sau aproape la sfârşitul! – unui lung, amplu periplu existenţial, mi se dă dreptul de a vorbi nu numai despre propriul trecut, dar ...
citește »
Iar… Ariadna? A apărut şi ea, e drept, cea a Maestrului, dar şi cea care‑mi aparţinea, ce‑mi fusese trimisă, sub un alt nume. Şi eu am recunoscut‑o suficient de iute… Mama mea, sfântă, nemuritoare, cum am numit‑o eu într‑o dedicaţie pe o carte, deşi nu a fost niciodată prea entuziasmată de profesiunea pe care am ales‑o, pentru că m‑a iubit ...
citește »
Scriitorul pătruns de o reală vocaţie şi capacitate ficţională este sincer, mai ales, o, nu în confesiuni, ci cu mult mai mult, mai adânc, mai realmente sincer în ficţiunile sale… După atâtea divagaţii şi, evident, apercepţii şi aproximări nu lipsite de risc, e timpul – mi‑o spune cântarul meu interior, cel rutinat, ca şi cel de meseriaş, constructor al unor ...
citește »
Nu bănuiam, când mă pregăteam să aştern pe hârtie textul acesta aniversar, pentru mine şi pentru revista pe care am preluat‑o, atunci, în aprilie 1990, Contemporanul – căruia i‑am adăugat un al doilea titlu, Ideea europeană – că peste noi şi peste întreg continentul se va abate o furtună, o molimă de proporţii planetare, care ne pune în umbră şi ...
citește »
Vezi nepăsarea până la dispreţ care i se aduce Poeziei, altar, instanţă şi forţă, credem noi, care a pardosit şi creat ceea ce numim Europa – cea Antică, a Renaşterii, a Luminilor, a Romantismului, aptă de o incredibilă capacitate de a sărbători, de a descoperi fiinţa umană… Da, se pare că sunt legate, poate chiar condiţionate aceste două noţiuni. Eu ...
citește »
De la început, de la primele rânduri, voi lega cuvântul, conceptul de cultură de cel de identitate, uitat se pare, azi, de fantomaticul Minister al Culturii. Iar ambele – de limbă, de idiomul nostru latin, în jurul şi sub pavăza căruia ne‑am adunat prin secole şi am îndurat, cum spun unii cronicari, dar şi Octavian Goga, luptând cu arma celor ...
citește »
Libertatea n‑a apărut nici până astăzi. Noi ne‑am transferat – permiteţi‑mi acest cuvânt – dintr‑un sistem în alt sistem de acelaşi tip, dintr‑un tip de colonie – în alt tip de colonie. Instalarea în democraţie Mihaela Helmis: Suntem destul de aproape de Sala Palatului şi de locul în care în urmă cu aproape 30 de ani aveau să ...
citește »
Dacă aşa cum cred eu, ceea ce numim tinereţe sau adolescenţă este şi va rămâne unul din episoadele cele mai dramatice, poate mai fertile, dar cu siguranţă, cele mai vii ale existenţei, atunci, aşa cum se întâmplă cu marile evenimente ale unei vieţi umane, ea, adolescenţa, sau cum vreţi s-o numiţi, nu va putea fi niciodată înţeleasă până la capăt ...
citește »
Adolescenţa mea, ceea ce în mod general numim astfel, mie mi-ar fi greu să o periodizez, deoarece habar nu am când a început, adică nu pot certifica cu certitudine limita a ceea ce numim pubertate şi începuturile adolescenţei Cum am mai amintit, la vârsta de 17 ani am fost izgonit din acest paradis – al aerului şi spiritului de colegialitate ...
citește »
Ar trebui, ca atâţia alţii, indivizi respectabili pe care îi cunosc sau i-am citit, să-mi admir adolescenţa şi împreună cu atâţia cântăreţi ai lumii să împing şi să depozitez acolo aşa-zisul noroc ce ni se cuvine Privind azi în urmă, peste balustrada atâtor decenii, sunt încă o dată aproape amuzat şi cumva nedumerit: cum e posibil ca un tinerel de ...
citește »
Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană
