Explicaţi mecanismul care era la Ceauşescu, nu în general… N‑am vorbit niciodată cu Ceauşescu între patru ochi. L‑am văzut doar în grup de câteva ori, de aproape, acolo, în sala de la etajul doi. Însă pe dumneata te interesează poate temperamentul lui… Era sanguin? Da, era sanguin, coleric şi violent. Între patru ochi era şi putea fi influenţat. Dar în ...
citește »
Cartea dumneavoastră de debut este legată de destinderea politică de după ’65? Da, bineînţeles… Mă refeream la Francisca. Da. Înaintea mea au mai fost nişte semne de destindere, însă individuale – apariţia Moromeţilor, apoi Groapa şi revista Steaua, care a fost rapid înăbuşită, în mod brutal. S‑ar putea spune că Baconsky a fost primul disident. Nimeni nu vorbeşte acum despre el. ...
citește »
Declaraţi într‑un interviu că prin Dostoievski aţi descoperit marile calităţi ale romanului. Ceea ce numeaţi într‑un loc tema, ritmul, dialogul, personajele… Trebuie mereu să ne întrebăm ce e cu romanul… Cultura are nevoie totdeauna de un gen dominant, de un spirit care să susţină întregul eşafod cultural. Au fost dramele elisabethane şi cele clasice franceze, în secolele XVI‑XVII, a fost ...
citește »
Avem scriitori care excelează prin psihologie? Caragiale, în nuvele. El arată ceea ce admirăm atât de mult la Proust, la marele Proust: are acea nepărtinire, ca a lui Dumnezeu, care nu numai că îşi creează fiii, dar îi iubeşte pe toţi la fel. Şi dacă lui Dumnezeu îi este greu să‑şi înţeleagă uneori fiii recalcitranţi, autorului îi este şi mai ...
citește »
Aţi amintit de Blandiana, care face parte din generaţia Breban – Nichita Stănescu. În jurul Anei Blandiana se crease un mit al disidenţei… N-a fost nici un fel de disidentă, astea sunt mici legende apărute târziu. Ana Blandiana, care e o foarte bună poetă şi publicistă, a avut în toată cariera ei rubrici fixe la marile reviste literare. Evident, Paler, ...
citește »
Cea de‑a şasea ediţie a podcast‑ului Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu aduce în prim-plan un dialog inedit cu scriitorul Nicolae Breban. Autor al unor capodopere ale prozei româneşti, ca Animale bolnave, Bunavestire sau În absenţa stăpânilor, al unor romane care au modificat fundamental poetica şi tipologia genului, ca Don Juan sau Drumul la zid, şi al unor cicluri ample ca Amfitrion ...
citește »
Am uitat de Caragiale. Cuplul Eminescu‑Caragiale… Un alt cuplu la fel de strident, poate şi mai strident. Dacă ceilalţi doi, moldoveanul şi bănăţeanul, îl acceptau, se vede clar dominaţia şi supremaţia spirituală, Caragiale îl chinuia puţin pe Eminescu. Caragiale a fost cel mai puţin echilibrat dintre toţi cei trei prieteni ai lui Eminescu. Suferea de un complex de inferioritate pe ...
citește »
Atunci i‑aţi citit mult pe ruşi? Atunci. Se traducea masiv, opere întregi, integrale. Era şi o editură, Cartea rusă, unde a lucrat, de altfel, şi Celan când a fost în Bucureşti. Profesorul meu de la Lugoj, George Oprescu, mi‑a recomandat să învăţ tipologie în proza lui Cehov. Am învăţat, mai ales, cum se face un personaj. Lucrul cel mai greu ...
citește »
Domnule Breban, sunteţi ardelean. Şi poate că în literatura română veţi fi aşezat în grupul scriitorilor ardeleni. Există o tradiţie a romanului ardelenesc în proza română, în literatura română. E o tradiţie foarte mare. Cred că există trei modele: povestitorii moldoveni, cronicarii munteni şi rapsozii ardeleni, tribunii ardeleni. Începeţi cu tradiţia prozei ardeleneşti. Da. Sunt destul de bine pregătit, sunt, ...
citește »
L‑aţi cunoscut pe Paul Georgescu în perioada aceea? L‑am cunoscut prin Nichita. Nichita îl vedea mai des. Eu nu lucram la Gazeta literară, dar uneori Nichita aranja să ne întâlnim la Capşa. Paul Georgescu mergea în fiecare seară la Capşa, unde veneau băieţii de jos, de la Universul, cu şpalturile. De câteva ori, noi, amicii lui Nichita – Cezar Baltag, Grigore ...
citește »
Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană
