Nu e o figură de stil şi nu e măcar o fanfaronadă – am trăit şi emis nu puţine fanfaronade pe diverse tonuri în cariera mea, dar în cazul debutului meu editorial, am mai spus-o, s-a întâmplat nu numai o schimbare de poziţie socială categorică, dar sinele meu, întreaga mea conformaţie şi reflexele mele gestuale sau psihologice au trăit o ...
citește » Da, într-adevăr, azi, în amurgul existenţei cum se spune şi scuturând vraful de amintiri al unei perioade de peste o jumătate de secol, pot să afirm chiar şi în faţa incredulităţii propriei mele memorii, cea care se ocupă de faptele şi evenimentele aleatorii, psihice sau sentimentale, cum vreţi, că da, într-adevăr, în toamna acelui an, ’72, şi apoi în cel ...
citește »
„Cred, Doamne şi mărturisesc – spune preotul ieşind în Uşa altarului cu sfintele Daruri – că tu eşti Christos, fiul lui Dumnezeu celui viu, carele ai venit în lume ca să-i mântuieşti pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu!” Da, e drept, sunt bătrân, dar furia şi memoria mea sunt încă tinere şi prin aceasta dovedesc că sunt ...
citește »
Dacă aşa cum cred eu, ceea ce numim tinereţe sau adolescenţă este şi va rămâne unul din episoadele cele mai dramatice, poate mai fertile, dar cu siguranţă, cele mai vii ale existenţei, atunci, aşa cum se întâmplă cu marile evenimente ale unei vieţi umane, ea, adolescenţa, sau cum vreţi s-o numiţi, nu va putea fi niciodată înţeleasă până la capăt ...
citește »
Adolescenţa mea, ceea ce în mod general numim astfel, mie mi-ar fi greu să o periodizez, deoarece habar nu am când a început, adică nu pot certifica cu certitudine limita a ceea ce numim pubertate şi începuturile adolescenţei Cum am mai amintit, la vârsta de 17 ani am fost izgonit din acest paradis – al aerului şi spiritului de colegialitate ...
citește » Ar trebui, ca atâţia alţii, indivizi respectabili pe care îi cunosc sau i-am citit, să-mi admir adolescenţa şi împreună cu atâţia cântăreţi ai lumii să împing şi să depozitez acolo aşa-zisul noroc ce ni se cuvine Privind azi în urmă, peste balustrada atâtor decenii, sunt încă o dată aproape amuzat şi cumva nedumerit: cum e posibil ca un tinerel de ...
citește » Adevărul e că intelectualitatea oraşului, foştii demnitari şi funcţionarii încă în funcţie se legănau cu ideea că tot ce se întâmpla acolo sus, la centru, era trecător. Revenind încă o dată la anii primi ai formaţiei şi la rama lor, la acel climat atât de oarecare, dar şi de teribil de scăpărător politic, nu e de prisos să accentuez şi ...
citește »
Nimeni nu putea bănui atunci că această furie era iscată mai mult ca sigur din teama maladivă de a nu se crea asemănări, nici din greşeală, între noul Imperiu Roşu şi ideologiile de tip extremist, înfrânte militar, care anunţaseră la rândul lor revoluţii absolute, răsturnarea valorilor, ca ere triumfătoare de cel puţin un mileniu! Stalinismul, ceea ce se numeşte astfel, ...
citește »
Ca orice mare, epocală descoperire a minţii umane, această isterie sau, dacă vreţi, entuziasm ideologic, a prins nu puţine minţi ale tinerilor sau mai puţin tinerilor, indivizi nu rareori în aparenţă bine pregătiţi teoretic pentru o asemenea aventură a intelectului uman, în ţările citate mai sus, Italia, Germania şi apoi Rusia lui Lenin şi Troţki Între anii ’65 şi ’71-’72, ...
citește » Or, dacă norocul, norocul cel mare, copleşitor, se arată, în sfârşit, iar evenimentele dintr-odată prind parcă o întorsătură pe care numai minţile noastre cele mai exaltate îndrăzniseră a o visa, nu cumva o anume spaimă de acest noroc ce nu părea a fi croit pentru noi sau, mai ştii, nu pe măsura noastră, se iveşte ca un spectru la rândul ...
citește »
Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană 