Eram, se pare, liberi. Dar ce bine ne‑ar fi prins atunci, tuturor, în mijlocul nostru, prezenţa unui înţelept care să ne înveţe că acest cuvânt, poate cel mai vehiculat în Europa luminată în ultimele secole, cel de libertate a persoanei, a grupurilor, a naţiunilor, nu se potriveşte adeseori şi în nici un fel cu ceea ce, de la greci şi ...
citește »
Am susţinut cu tărie, luni la rând, în revista ce apărea atunci săptămânal, că „România se afla pe calea cea bună” …După ani de zile, hoinărind cu stagii lungi prin Europa apuseană, Suedia, Germania Federală şi apoi Franţa, m‑am întors pe 15 Martie 1990 în România, euforizat de‑a dreptul de schimbarea politică a ţărilor din Estul Europei ce au îndurat ...
citește »
Şi, ca un fel de gust amar, încă neîncercat nici măcar sub teribila şi apăsătoarea dictatură comunistă, însuşi cuvântul, noţiunea de libertate prindea cumva un aer, un sens… cumva ciudat şi străin, cu totul neaşteptat Au fost, după ’89, din nou cele şapte vaci grase, ca în istoria biblică a lui Iosif, într‑un aer euforic, de false şi grosolan înscenate ...
citește »
Un stat naţional seamănă uluitor cu o fiinţă vie, are nevoie pentru a exista nu numai de aer, dar şi de alte elemente, condiţii, principii …M‑am întors din Franţa, definitiv, în Martie 1990, aiurit, înfierbântat de noua libertate a Românilor. Nu am bănuit nici eu şi nici conaţionalii mei – de intelectuali nu mai vorbesc! – că noi, în esenţă, ...
citește » Eu le mulţumesc încă o dată Zeilor pentru că‑mi dăruiesc, astfel, trecutul. Sunt aproape încântat de faptul, de curajul de a mă apleca asupra… O, nu asupra mea, nu, ar fi cu totul fals. Mulţumesc pentru curajul, calmul de a privi şi de a urmări totul ca pe o altă existenţă Pentru noi, europenii, cuvântul succes, această denominaţie ocupă un ...
citește » Pentru poporul american, noţiunea de succes se referă, parcă şi, în primul rând, la o fericită adaptare şi reuşită înaltă a activităţii sociale, la un fericit şi extrem de pozitiv, de moral chiar – vezi pragmatismul! – răspuns la cerinţele activităţii, muncii şi efortului social, la o, încă o dată, fericită, ideală încadrare în comunitate. Şi în acceptarea aceluiaşi Zeu! ...
citește »
Iată ce a mai rămas din resturile, din scoriile, din frânturile vechiului concept platonician şi, uneori, fără să exagerăm prea mult, putem afirma că unele cuvinte, concepte, dezgropate din stratul lor vechi, milenar, arată ca unele frânturi, cioburi smălţuite ale unor vase Babiloneice sau Etrusce, dispuse tuturor fanteziilor sau obsesiilor A da, va apărea şi revolta, dar aceasta e o ...
citește »
E adevărat că puţini, foarte puţini vorbesc cu voce tare de această… fantomă, ce se spune că ar fi spaima de moarte. Nu puţini bravează printr-o scurtă, ridicare din umeri. La asta nu mă gândesc! Nu de puţine ori m-a pus pe gânduri această simplă, tranşantă reacţie Da, recunosc, am fugit lovit, rănit, panicat cumva la acest text şi, în ...
citește » O, nu, nu vreau să spun totul, aşa-ceva nu există, nu e un instrument pe care putem să-l apucăm noi, oamenii, chiar şi cei mai îndrăzneţi, cei mai nechibzuiţi în a ne gospodări scurtul, firavul (sau nu?!…) fragment de existenţă. Absolutul! Ca şi în primul volum, comentez încă odată această denominaţie, această ultra-uzuală expresie, încărcată de o uzură greu perceptibilă ...
citește » Da, comic sau bizar de-a dreptul, într-o singură noapte, în doar câteva zile care mie mi-au apărut ca ivite dintr-un teritoriu de basm, am devenit „unul din cei mai promiţători tineri romancieri etc., etc.,”, şi de-a dreptul amuzante erau figurile nu puţinor cunoscuţi sau necunoscuţi, colegi de generaţie, redactori de reviste, activişti, dar şi oameni de pe stradă, care mă ...
citește »
Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană 
