Acest secol, îmi pare, dacă‑mi permiteţi, ca o felie enormă de existenţă plenară, istorică, evenimenţială, uriaşă, greu de cuprins între anumite limite, ca orice manifestare ce depăşeşte stricta, elementara normalitate… Vorbind de realii sau falşii rataţi, cei ce afirmă că Timpul nu se potrivea cu cea ce ei aspirau să „producă”, să „afirme”, într‑o disciplină sau alta, esenţiale de bună ...
citește »
Acest secol, îmi pare, dacă‑mi permiteţi, ca o felie enormă de existenţă plenară, istorică, evenimenţială, uriaşă, greu de cuprins între anumite limite, ca orice manifestare ce depăşeşte stricta, elementara normalitate… A fost cu siguranţă cel trecut, al XX‑lea! Din păcate (sau, mai ştii, dintr‑un fel de noroc, mai degrabă ciudat, dar… totuşi noroc?!…), unul dintre cele mai barbare ale celui ...
citește » Forţa şi stăpânirea calmă, sigură a mijloacelor literare, forţă şi stăpânire arătate în această parte a romanului de tânărul romancier Mirel Taloş, m‑au convins. M‑a impresionat capacitatea literară a romancierului de a mişca masele şi de a descrie siluete distincte, ce trăiesc şi se mişcă într‑un orizont extrem de turbulent, „scos din ţâţâni”, al istoriei contemporane… După primul op romanesc, ...
citește »
Puţini dintre contemporanii mei şi din cei pe care i‑am întâlnit în lungul meu peregrinaj vital au înţeles că Măria‑Sa Norocul are, şi el, cel puţin două feţe, precum Ianus: cea veselă, amabilă, dar şi cea tragică! Mă îngrop, din nou, în acest… formidabil aventurier de marcă al spiritului! Nu, nu tot ce afirmă el m‑a convins, nu tot ce ...
citește »
Da, recunosc, m‑am îmbolnăvit şi eu, la sfârşitul adolescenţei, de această miasmă, să‑i zicem, otrăvitoare, a sinelui, şi nu mă pot împiedica să zâmbesc când îmi amintesc cum am fost biciuit de o ironie a unuia dintre tinerii profesori… Vorbim încă o dată despre individualism, adevărata şi marea ideologie a Europei Renaşterii şi a Luminilor. Noi, mulţi dintre noi se ...
citește » E o relaţie, cred eu, esenţială în creaţie, în artă, şi nu numai, pierdută azi aproape cu desăvârşire în ceea ce se cheamă, confuz şi arogant, postmodernism. Ce înseamnă pentru noi, Românii, a înţelege?, abătându‑ne un pic pe cărările încă nu bine defrişate ale stereotipurilor, reflexelor, sau poate asupra a ceea ce unii dintre înaintaşii noştri puteau numi firea românilor. ...
citește »
Eram, se pare, liberi. Dar ce bine ne‑ar fi prins atunci, tuturor, în mijlocul nostru, prezenţa unui înţelept care să ne înveţe că acest cuvânt, poate cel mai vehiculat în Europa luminată în ultimele secole, cel de libertate a persoanei, a grupurilor, a naţiunilor, nu se potriveşte adeseori şi în nici un fel cu ceea ce, de la greci şi ...
citește » Am susţinut cu tărie, luni la rând, în revista ce apărea atunci săptămânal, că „România se afla pe calea cea bună” …După ani de zile, hoinărind cu stagii lungi prin Europa apuseană, Suedia, Germania Federală şi apoi Franţa, m‑am întors pe 15 Martie 1990 în România, euforizat de‑a dreptul de schimbarea politică a ţărilor din Estul Europei ce au îndurat ...
citește »
Şi, ca un fel de gust amar, încă neîncercat nici măcar sub teribila şi apăsătoarea dictatură comunistă, însuşi cuvântul, noţiunea de libertate prindea cumva un aer, un sens… cumva ciudat şi străin, cu totul neaşteptat Au fost, după ’89, din nou cele şapte vaci grase, ca în istoria biblică a lui Iosif, într‑un aer euforic, de false şi grosolan înscenate ...
citește »
Un stat naţional seamănă uluitor cu o fiinţă vie, are nevoie pentru a exista nu numai de aer, dar şi de alte elemente, condiţii, principii …M‑am întors din Franţa, definitiv, în Martie 1990, aiurit, înfierbântat de noua libertate a Românilor. Nu am bănuit nici eu şi nici conaţionalii mei – de intelectuali nu mai vorbesc! – că noi, în esenţă, ...
citește »
Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană 
