Contemporanul » Lecturi – Despre Cărți

Lecturi – Despre Cărți

Corpuri, exiluri, terapii

Înzestrată cu o miză academic‑existenţială indiscutabilă, Corpuri, exiluri, terapii, cartea Emanuelei Ilie editată în 2020 de Cartea Românească Educaţional şi prefaţată de Doru Scărlătescu abordează un „subiect cu totul neliniştitor – corpul traumatizat ca temă radicală a autoreprezentării feminine”, asumându‑şi nu numai curajul de a explora un domeniu mai puţin analizat la noi, deşi el e departe de a fi ...

citește »

Romanul ca o baladă

Noul roman al lui Adrian Lesenciuc (Balada, roman, Editura Creator, Braşov, 2020, 342 pag.; cele anterioare: Moartea noastră cea de toate zilele, Cimitirul eroilor, Limbile vântului) îmi oferă prilejul de a pune în discuţie o chestiune (de fapt, o structură) fundamentală a operei literare: Ritmul. Nu e o chestiune nouă. Încă din 1927, profesorul – dar şi romancierul şi eseistul ...

citește »

Limbajul făpturii

Tace glasul gândurilor, al raţiunii, dar lasă loc altor limbaje, începând cu limbajul făpturii, eliminând urmele egoului narcisiac şi lăsând să grăiască făptura însăşi, prin reconcilierea lui Narcis cu Echo, subiectivitatea extremă cu obiectivitatea lumii în care tăcerea devine ecoul Fiinţei: „Noi credem că realitatea tăcerii ca fiinţă, adică artă, filosofie şi teologie este în acelaşi timp subiectivă şi obiectivă” ...

citește »

Tăcere şi cunoaştere

George Remete (n. 1954, Poiana Sibiului), teolog, filosof, scriitor, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Alba‑Hunedoara, teolog ortodox strălucit, în primul rând, cu o carieră universitară la Bucureşti şi Alba Iulia, este o personalitate cu o operă temeinică, din care amintesc volumele: Sfintele Taine în contextul dialogului ortodox‑lutheran, teză de doctorat, 1999, editată în 2009; Cunoaşterea prin tăcere (2004‑2020, cinci ...

citește »

Literatura ca „evadare în adevăr”

Demersul ştiinţific întreprins de Alina Bako asupra unor romane româneşti scrise între anii 1960‑1980 (Editura Muzeului Literaturii Române, 2019) analizează diferitele modalităţi prin care scriitorii au reprezentat ficţional o lume atinsă de boală şi o perioadă de o excesivă încărcătură maladivă malignă, cu efecte toxice letale în toate planurile existenţei. Este vorba despre un timp al dezechilibrului major, surprins de ...

citește »

Ioan‑Aurel Pop despre „stăpâna noastră”

Misiunea apărării limbii române şi‑au luat‑o Biserica Ortodoxă (inclusiv cea Greco‑Catolică, prin Şcoala Ardeleană) şi cărturarii, misiune instituţionalizată prin Academia Română (cu numele iniţial „Societatea literară”, la 1866), având ca scop principal stabilirea normelor ortografice, redactarea unei gramatici unitare, pentru toate provinciile, şi a unui dicţionar‑tezaur. Istoria acestui program normativ este descrisă în eseul Apărarea limbii române. Reforma din 1953‑1954 ...

citește »

O poveste iniţiatică

Geniul inimii e legat ombilical de Ostrovul Învierii. Cele două romane în versuri gemene, scrise răstimp de un an, sunt o poveste de dragoste – o poveste iniţiatică despre adevărul în a cărui rază respirăm. Ambele romane, cu o construcţie triadică, constituie sfârşitul unei lumi şi începutul unei… ezit să aştern calificative. Geniul inimii e subintitulat Cartea iluminărilor mele, iar ...

citește »

Singurătatea istoricului literar

Specia istoricului literar captivat de savoarea documentului, fascinat de exigenţa exactităţii, maniac, în sens pozitiv, al bibliografiilor şi al factologiei pare să fi intrat într‑un con de umbră. Există din ce în ce mai puţini cercetători care probează, prin studii, articole şi cărţi publicate, calităţile unui istoric literar de autentic suflu: rigoarea, voinţa exactităţii, tensiunea decupării detaliului dintr‑un ansamblu de ...

citește »

La intersecţia sensurilor. De la credinţă la religie

Rândurile care urmează nu se supun – cel puţin nu în intenţia noastră – unui impuls polemic. Nu intenţionăm să afişăm nici un contrast la ordinea unei intimităţi care se expune pe sine, pe coordonatele propriului său adevăr, ci doar să insistăm asupra unui flux al ideilor din realitatea noastră, în temeiul căruia, se pare, şi‑a alcătuit şi Gabriel Liiceanu ...

citește »

Sapiens – povestea continuă

Lucrările dedicate genului homo m-au preocupat mai mult din perspectiva formării raselor, modelării biologiei noastre de către izolarea geografică a vechilor continente şi a factorilor climatici specifici. Sincron cu acest fenomen este de interes şi dezvoltarea psihicului uman, care a dezvoltat metode de adaptare uimitoare, omul fiind singurul animal care a colonizat şi apoi modelat în funcţie de confortul său ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest