Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Laudă turnului de fildeş. Cappella Sistina

Ziua aceea – un vis cu ochii larg deschişi – începuse exact ca într‑un poem de Hölderlin: în bucurie; şi spre sfârşit se surpase tot în bucurie. O bucurie îmbelşugată, fără fisură; o bucurie contemplativă, ce creştea din apele‑i nevăzute şi, totodată, din strălucirea exorbitantă, care se revărsa asupra noastră din încăperile Musei Vaticani. La capătul periplului acela unic şi ...

citește »

Un poem de… Aura Christi

Vino pe aripă   Vino pe aripă şi-aşteaptă vântul uşor să ne sculpteze şi să ne-ntoarcă iar în suflet şi-n ţara visurilor treze. Vino pe-aripă şi îngână minunea de a fi aici; când nimeni n-a mai fost, nu este, tu cazi şi te ridici, şi cazi de nu se ştie unde, visând la nu se ştie ce, venit dinspre apus ...

citește »

O poveste iniţiatică

Geniul inimii e legat ombilical de Ostrovul Învierii. Cele două romane în versuri gemene, scrise răstimp de un an, sunt o poveste de dragoste – o poveste iniţiatică despre adevărul în a cărui rază respirăm. Ambele romane, cu o construcţie triadică, constituie sfârşitul unei lumi şi începutul unei… ezit să aştern calificative. Geniul inimii e subintitulat Cartea iluminărilor mele, iar ...

citește »

Nebănuitele daruri

Când tratezi viaţa şi arta ca prilej de iniţiere şi construcţie de sine, în egală măsură, călătoria, deplasarea de serviciu, turneele de conferinţe, lecturi publice şi lansări devin ele însele pretexte de autocunoaştere şi, respectiv, construcţie de sine. Vorbim, aşadar, de ocazii de a te reapropia de pământul necunoscut care rămâi a fi, în esenţă, tu pentru tine însuţi prin ...

citește »

A privi în abis

Să ne străduim să rămânem neîntinaţi în acest „vârtej barbar” ce tinde să ne înghită, „vârtej” care îşi pune, mereu, alte măşti viclene – „Alte măşti, aceeaşi piesă,/ Alte guri, aceeaşi gamă” – care, în esenţă, sunt pururi aceleaşi… Câteodată, imposibilul e un pretext de a te redescoperi din alt unghi şi de a‑ţi prospecta limitele ca pe nişte luminişuri, ...

citește »

Un poem de… Aura Christi

Lecţia de iubire   Nu se cade de tine să te ascunzi, mai ales că toamna azi, la prânz, în palma ta a renăscut, şi-a luat avânt şi a zburat ca un gând din cale afară de copt, ezitant. Totul se întorcea după paşii tăi în livadă, când te-ai oprit în faţa caisului. Frunzele-i verzi fremătau ca o porumbiţă stând ...

citește »

Masculinitate versus feminitate. Sorin Lavric și elogiul Femeii

O carte-eveniment: Sorin Lavric. Decoct de femeie Editura Ideea Europeană, 2019 „Ceea ce năzuiesc e să prind esenţa femeii cu ajutorul abstracţiilor, vreau să-i prind formula”. Mă tot întreb cum să închizi un pescăruș în eprubeta unei abstracțiuni și nu găsesc răspunsul la această întrebare! Culmea e că adevărul – tratat, din timp în timp, din comoditate ori din alte ...

citește »

Prizonierii Zeului. Un alt tip de limbaj

E ceva care lucrează forurile dinlăuntru în subterane şi aduce totul acolo, ca într‑o trezorerie invizibilă, interiorizând totul din setea unamunoiană de eternitate, care e până la un punct sete de cunoaştere de sine, eşuată în setea de cunoaştere a eului substanţial. Această înmagazinare vrăjită – să‑i spunem aşa, deşi termenul incomodează timpanul – această creştere, sporire lăuntrică iscată din ...

citește »

A scrie, a citi, a visa

Luneci sub semnul viselor – reveria fiind un instrument de sondare a fiinţei – până simţi distinct acel miros de extracţie eminesciană: „mirosul specific de pământ proaspăt al propriului” suflet… Ce amestec savant de senzaţii, contrarieri şi gânduri îmi dă ghes după ce un prieten îmi comunică – mai întâi amuzat, apoi uimit, iar în cele din urmă scandalizat de‑a ...

citește »

Forţa poeziei. „Fiica iubirii”

Intensitatea trăirii atinge cote mistice; un tip de mistică stranie, de neprins în definiţii, enciclopedii, chenare, şabloane, dicţionare, căci nu se poate închide un pegas – într‑un ţarc… Punctul acela în care ei, zeii – unii dintre aceştia, mai exact – se simt cu totul depăşiţi, deruta aceea trecută prin sitele dese ale setei de cunoaştere şi lunecată în uimire, ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest