Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Aura Christi: Diversiunea salvatoare

Probabil că descrierea celor două experienţe au menirea de a mă reapropia din alt unghi de tema acestei cărţi: Legea Iubirii. E o temă imposibilă, îmi spuneam zilele trecute. O, Doamne, în ce istorie am intrat iarăşi! Conştientizarea repetată a acestei realităţi m-⁠a dus într-⁠un blocaj, din care am ieşit, recurgând la o diversiune salvatoare Ori de câte ori sunt ...

citește »

Dragilor, cuvintele… – fragment din volumul Ostrovul Învierii de Aura Christi

Dragilor, cuvintele… O, nu vă grăbiţi să spuneţi cuvinte; ele creează realitate cât ai clipi. Nu vă grăbiţi. Iubiţi-le cu inima mai întâi, legănaţi-le uşor, ca pe nişte îngeri, pe care învăţaţi-i să iubească, să viseze, să cânte, să spună alb, silabisind, poezii, apoi faceţi din ei oameni mari, aduceţi-le păduri, izvoare, ciute, răcori, licori, iubiţii părăsiţi la căpătâi şi-abia ...

citește »

Aura Christi: Omul care aduce liniştea

Văzând în cultură un soi de „utopie asumată”, cu aceeaşi patimă lucidă, cu acelaşi fanatism temperat, Mircea Braga face incursiuni temeinice în universul lui Caragiale şi în cel al junimiştilor, în cel al lui Noica şi lumile Sibiului, de pildă, referindu-⁠se la Vocaţie – da, aşa, cu majuscule – şi obligaţia morală de a o urma pe măsură ce te ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi – fragment

Vârf intangibil Vârf intangibil, ah, stejarule, ce linişte în umbra ta îmi ţine loc de sânge, înghiţindu-mă în respirarea nu se ştie cui? Vine ceva, în tihna-ţi sfântă se abate şi mă cuprinde-n vraja-i toată, strânsă din iarna pe jumătate vie, pe jumătate moartă. Ce linişte aduci în duhu-mi blând, unde sfârşitul se simte ca la el acasă şi-i îmboldit ...

citește »

Aura Christi: Ancora pentru eternitate

Surâsul prinţului Mîşkin Câteodată, ţi se ia ceva anume – mai exact, tu crezi că ţi se ia! –, ca să descoperi, inclusiv prin darul suferinţei, alte resurse ale forţei de a dărui din trezoreria aşezată în altarul dintre coaste. Locul gol lăsat iniţial de acel ceva ascundea, în realitate, o fântână ameţitor de adâncă Între cele câteva tipuri de ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi: Odată ca niciodată…

Odată ca niciodată… O altă vară ne ţine-n palma ei. Mireasma ne-ncepută ne întârzie pe-aripa-i nevăzută. Floare de tei, floare de mac, floare târzie a unei iubiri răscoapte ne sunt liman, ne-aşteaptă azi, acum, să fim în aerul trecând prin noi deştept, cărunt, purtat în ochi, în stern de-un heruvim, a cărui respirare ne-nvăluie uşor dinspre pădurea abia întinerită, de ...

citește »

Cum iubesc poeţii. Labirintul frumuseţii

Descoperind-⁠⁠o târziu, după câteva întrevederi superficiale, în care discuţiile purtate de cei doi nu depăşesc cadrul obişnuit, specific artiştilor cu vocaţie puternică, Boris e livrat de tot revelaţiei de a fi contemporanul unui mare poet. Mirat de faptul că acest poet e ascuns într-⁠⁠un trup de femeie – „ce uimitor că eşti femeie!” –, nobelistul de mai târziu lunecă într-⁠⁠un ...

citește »

Ostrovul Învierii: Era o jarişte de pomină

Era o jarişte de pomină Mi-e dor de coasta primului bărbat, din care m-ai cioplit pe mine iute, strângând în tot ce-avea să fiu răcoarea apelor neîncepute, miresmele trezite primăvara din moartea lor prea coaptă, ca să fie tot ce-ai promis, surpat la timp în şoaptă. În duhul meu tu ai păstrat sângele tot din coasta-i sfântă şi-acel învârtejit oftat, ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest