Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Dimineţile speranţei

Construcţie de sine? O, cine mai vorbeşte despre un asemenea demers – o aventură ontică, de durata existenţei, era să zic, m‑am oprit însă în faţa caracterului niţel bombastic al acestei expresii – în condiţiile în care cunoaşterea se simte, uneori, adeseori, oarecum orfană în faţa tăvălugului limitărilor abuzive, practicate de cerberii politicii corecte, ai call‑out culture, ori cancel culture, ...

citește »

În aburul miracolului

Există oameni, e adevărat, foarte puţini, pe care de cum îi întâlneşti şi abia de schimbi cu ei câteva vorbe, eşti locuit de senzaţia – devenită certitudine pe măsură ce trece timpul şi adânceşte, prin curgerea‑i înceată, asemănările şi diferenţele, în egală măsură – că îi cunoşti de milenii. Oriîncotro i‑ar duce sufletul, orice ar face, de cum îi revezi, ...

citește »

Nesuferitul şi preaiubitul prinţ

Disputată de amuzament şi entuziasm, în egală măsură, remarc faptul că în tratarea temei iubirii, afirmam şi alte dăţi, m‑am apropiat de prinţul Mîşkin. De fapt, franc vorbind, m‑am lipit de acest personaj, de surâsul lui când ultraviu, când stins‑pornit, de felul în care dibuie o temă majoră, prefăcându‑se – destul de reuşit, de altfel – că se împiedică, apoi ...

citește »

Lada cu manuscrise

Opera unui poet este, fără îndoială, o împlinire a naţiunii în a cărei albie a apărut acel poet. O împlinire şi o jubilare a voinţei de a fi şi de a exprima sufletul său individual şi, evident, sufletul neamului prin care a fost dăruit lumii. Adâncindu‑se în abisurile propriei fiinţe, un mare poet – condus, în limbajul lui Platon, de „acel ...

citește »

Aura Christi: Lada cu manuscrise

Ziua Culturii Naționale · Ecouri, dezbateri, polemici Aura Christi Lada cu manuscrise „– Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o dată sufletul. – Să-şi vadă sufletul, spui, Sfinte Petre? – Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo. – Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale. Iar după o vreme, ...

citește »

Între arta de a fi Om şi arta de a fi actor

Arta de a fi actor şi arta de a fi Om? Cum se definesc? Arta de a fi tu însuţi? Unde începe şi unde sfârşeşte, dacă, de bună seamă, are un capăt? Cum să te mişti? Cum să respiri? Ce este farmecul? De unde vine talentul şi la ce foloseşte harul? Cum gândeşti? Cum reacţionezi la o vale existenţială, transformându‑ţi ...

citește »

Exces de personalitate?

În perioada stării de urgenţă trecusem printr‑o experienţă kafkiană, aproape. După două săptămâni de izolare completă, în care am pendulat între masa de scris şi grădină, la un moment dat, am completat formularul impus de autorităţi şi am decis să ies, deşi era departe de a fi necesară acea evadare. Era primăvară, totul murmura în adâncuri. Totul te îndemna să ...

citește »

Despre drumul care e piatra

Ce îşi doreşte un maestru când se apropie de apusul existenţei sale? Un maestru împlinit, admirat, respectat, care trăieşte în singurătate, într‑o casă alcătuită din două odăi despre care aflăm că sunt săpate, mai exact, „scobite” în pământ. Borgesianul Paracelsus, diferit, evident, de legendarul medic, alchimist şi filosof elveţian care îşi alege acest nume, în primul rând, pentru a se ...

citește »

Veşnica întoarcere

Veşnica întoarcere adună între copertele ei texte mai vechi şi altele câteva inedite în intenţia de a reface din mai multe unghiuri acel traseu inefabil ce are ca scop kierkegaardiana „redobândire a sinelui”, întoarcerea la ceea ce eşti şi descinderea în subterana fiinţei; devii ceea ce eşti, ar fi spus Pindar cel înzidit în credinţa vie, conform căreia „de neatins ...

citește »

Darul de a‑ţi aminti viitorul. Semnul

Ajuns la o răscruce destinală şi trecut prin furcile caudine ale suferinţei, Ivan Ilici renaşte. Cât de uşoară e învierea, survenită după o cumplită moarte sufletească! Astfel, din invidia, supărarea, dorinţa de parvenire cu orice preţ, răutatea şi alte limite sălăşluind în corpul psihic al acestui om încolţit de mama moarte, praful şi pulberea se alege, pe ruinele însorite ale ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest