Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Aura Christi: Ancora pentru eternitate

Surâsul prinţului Mîşkin Câteodată, ţi se ia ceva anume – mai exact, tu crezi că ţi se ia! –, ca să descoperi, inclusiv prin darul suferinţei, alte resurse ale forţei de a dărui din trezoreria aşezată în altarul dintre coaste. Locul gol lăsat iniţial de acel ceva ascundea, în realitate, o fântână ameţitor de adâncă Între cele câteva tipuri de ...

citește »

Fragment: Ostrovul Învierii de Aura Christi

Ostrovul Învierii Aura Christi Pe aripa amurgului Mă rugam să mai rămân, să-ntârzii pe aripa amurgului şi să nu aflu ce voi deveni, când voi fi smulsă din templul coastei idolatru. Nici pasăre, nici nor, delfin, nici iarbă, nici ceea ce numim femeie, nici munte, jar, nici arbore şi nici albastru delirând în Marea Egee eu nu-mi doream să fiu, ...

citește »

Aura Christi: Cum iubesc poeţii. Ţara sufletelor gemene

Poezia e ardere de tot, murmur din abisul fiinţei, care îţi aparţine şi, totodată, e departe de a fi a ta. În faţa forţei uriaşe care se înstăpâneşte asupra ta, transformându-⁠te în instrument prins în iureşul unei stări de graţie, al unei tornade de graţie, totul e redus la smerenie şi supunere „Eu (tu), în orele noastre cele mai bune, ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi: Odată ca niciodată…

Odată ca niciodată… O altă vară ne ţine-n palma ei. Mireasma ne-ncepută ne întârzie pe-aripa-i nevăzută. Floare de tei, floare de mac, floare târzie a unei iubiri răscoapte ne sunt liman, ne-aşteaptă azi, acum, să fim în aerul trecând prin noi deştept, cărunt, purtat în ochi, în stern de-un heruvim, a cărui respirare ne-nvăluie uşor dinspre pădurea abia întinerită, de ...

citește »

Cum iubesc poeţii. Labirintul frumuseţii

Descoperind-⁠⁠o târziu, după câteva întrevederi superficiale, în care discuţiile purtate de cei doi nu depăşesc cadrul obişnuit, specific artiştilor cu vocaţie puternică, Boris e livrat de tot revelaţiei de a fi contemporanul unui mare poet. Mirat de faptul că acest poet e ascuns într-⁠⁠un trup de femeie – „ce uimitor că eşti femeie!” –, nobelistul de mai târziu lunecă într-⁠⁠un ...

citește »

Ostrovul Învierii

Era o jarişte de pomină Mi-e dor de coasta primului bărbat, din care m-ai cioplit pe mine iute, strângând în tot ce-avea să fiu răcoarea apelor neîncepute, miresmele trezite primăvara din moartea lor prea coaptă, ca să fie tot ce-ai promis, surpat la timp în şoaptă. În duhul meu tu ai păstrat sângele tot din coasta-i sfântă şi-acel învârtejit oftat, ...

citește »

Aura Christi: Cum iubesc poeţii. Poezia abisală

Nu orice tip de poezie, ci corolarul, vârful ei imposibil, locuit de câţiva aleşi ai lumii, în aerul tare, îmblânzit de condori şi culmi veşnic înzăpezite, veşnic însingurate: poezia abisală, rădăcinile-⁠i luxuriante trăgându-⁠şi sevele din realitatea abisală – aparent obscură – a fiinţei. Realitatea arheică, realitatea guvernată de Arheus, i-⁠ar fi spus, probabil, Mihail Eminescu, în ale cărei pământuri nevăzute ...

citește »

Aura Christi: Cum iubesc poeţii. Nebunia dăruită de zei

Firea unuia îşi găseşte ecoul în firea celuilalt. Pregândul unuia îşi află continuarea şi împlinirea în celălalt. Impulsul unuia continuă în celălalt. E ca şi când sistola şi-⁠ar urma diastola în celălalt „Eu (tu), în orele noastre cele mai bune, suntem aceiaşi.” Marina Ţvetaieva Copii aleşi ai demnităţii Cerului, poeţii – cei aleşi între aleşi – pendulează neostenit între oameni ...

citește »

Poem de Aura Christi: Cenuşa

Ostrovul Învierii Cenuşa O, Doamne, Doamne, Doamne, semnul cui sunt eu, de când mă tot ridic din arbori şi miresme, albine zăpăcite, tremurând în florile care-au înnebunit caisul? Tu taci, mă strângi în mine. Cânt. Mă smulgi din mine cu tot cu rădăcini. Pierdut şi blând, mă regăsesc, adânc şi viu, ca-n moarte ori lumină, iarăşi şi iar, tot mai ...

citește »

Aura Christi: Teatrul creştin al Anei Calciu

Cei iniţiaţi ştiu: e nevoie de câteva, obligatorii, condiţii, pentru ca miracolul să elibereze rădăcini în pământul a ceea ce numim ezitant realitate: să fii tu însuţi, să-⁠ţi păstrezi inima trează, liberă, calmă şi curată, să priveşti până vezi, să asculţi până auzi, să veghezi focul lăuntric – aşa cum preotesele din Templul zeiţei Vesta păstrau focul sacru! – şi ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest