Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Manualele în vremuri tulburi

Auzind, la un moment dat, atunci, în adolescența ei, în anii ’80, la radio, că Mihai Eminescu e poetul național al românilor, previzibil, a reacționat prompt: „Сe tari sunt românii! Ni l-au șterpelit pe poetul nostru național! Eminescu e poetul național al moldovenilor!” Dacă vrei să distrugi o națiune, reformează le nesfârșit educația și tipărește pe bandă manuale alternative. Dacă ...

citește »

Prizonierii Zeului. Jidovul izgonit din Cetate

E o lume ce respiră în razele dogoritoare ale unor adevăruri ultime, care exclud cu desăvârşire cele două noţiuni, parcă arse în magma veşniciei, spre care se întorc aleşii damnaţi să vadă – dincolo de suprafeţe – Povestea. Mai exact, să vadă, să descrie şi să murmure Povestea. Bolborosind, ca Pitia, oracolul din Delphi, din vârful buzelor… Oare pacea o ...

citește »

Prizonierii Zeului. „Ce este infinitul?”

E ca şi cum ai înainta undeva, singur de tot, pierdut între lumi, nemaipăsându‑ţi de nici una dintre ele şi, regăsindu‑te într‑un târziu – când târziul se pulverizează şi lasă în trena sa ceva de neînţeles –, te‑ai bucura că exişti. Pur şi simplu, exişti, eşti viu şi totul vine parcă spre tine… O vocaţie puternică te izolează, izolarea constituind ...

citește »

Carpe diem

Există, în schimb, şi persoane – foarte rare, de altfel – care gândesc, urmându‑şi intuiţia, susţine existenţialistul spaniol pe urmele lui Arthur Schopenhauer; ei gândesc cu inima, cu mintea, cu tot corpul, cu întreaga fiinţă, cu viaţa, şi astfel au acces la un alt tip de cunoaştere, exersând darul sacru care rămâne a fi intuiţia… Citesc într‑o scrisoare electronică o ...

citește »

Ca un înger prea mare

Ca un înger prea mare Opreşte-te. Nu mai striga. Oricum, nu te aude nimeni. Fă un efort şi adună-te, ca toamna târzie în frunze, ca mâinile – în rugăciune. Ţine minte: trupul nu-i decât amintire, incredibilă amprentă a cuiva, regăsit în matca vie a copilăriei lumii, despre care nu se ştie dacă vei afla vreodată ceva. Iadul care scrum te-a ...

citește »

Umărul Giocondei

Odată început, drumul se cuvenea, aşadar, urmat şi dus la capăt. Deşi cerul era ca de plumb. Părea că, întinzând mâinile, ai fi în stare să culegi un nor după altul. Cerul se sprijinea de bolta frunţilor… Înainte să se crape de zi, în acel interval şovăitor, când bezna încetează să fie ceea ce este, iar lumina abia învaţă să ...

citește »

Pământ sculptat în mit

Urcând treptele, mi se părea că înaintez printr‑un vis şi‑mi repetam pierdută prin labirinturile‑i vrăjite: nu mă voi opri, voi continua urcuşul Oricât de abătută sau tristă, oricât de melancolică sau, pur şi simplu, preocupată în exces de ceva anume aş fi, pentru a‑mi lua în posesie inteligenţa emoţională şi a mă readuce încurajator de repede pe linia de plutire, ...

citește »

Masculinitate versus feminitate. O apologie crescută din negare

„Ceea ce năzuiesc e să prind esenţa femeii cu ajutorul abstracţiilor, vreau să‑i prind formula”. Mă tot întreb cum să închizi un pescăruş în eprubeta unei abstracţiuni şi nu găsesc răspunsul la această întrebare! Culmea e că adevărul – tratat, din timp în timp, din comoditate ori din alte pricini, ca semiadevăr – se înfăţişează simplu şi cutremurător: nu există ...

citește »

Masculinitate versus feminitate. Un plonjeu în iraţionalitate

E ca şi cum ai încerca să închizi un fluture croit din aburi, culori, forme, linii şi oceane de fantasme, într‑o colivie! E ca şi când ai face eforturi disperate să încarcerezi un pegas cu aripile‑i deschise amplu într‑un ţarc! În straniul său volum Decoct de femeie (Editura Ideea Europeană, 2019), Sorin Lavric tratează în cheie polemică una dintre cele ...

citește »

Prietenul meu, Conte

Arde; grăbeşte‑te să arzi. Să nu faci economie de tine însuţi: oferă tot ce poţi, oferă totul, totul, totul; restul aproape că nu contează. Când eşti obosit, retrage‑te printre ruinele templului care ai fost: fă‑te colăcel şi respiră, respiră, respiră. Ai grijă să rămâi viu, să conservi viul din tine. Răsfaţă‑te Adunând membrii familiei mele în jurul lui, prietenul nostru, ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now