Contemporanul » Editorial

Editorial

Prestigiul unui timp

Aş avea, se pare, prestigiul unui timp lung, încărcat de tot felul de evenimente, din care eu pot alege, după voia, temperamentul sau aroganţa mea firească… Ce‑am făcut eu cu trecutul meu? Qu’est‑ce que vous avez faites des vos vingt ans? Nu ştiu; nimic. Am trăit, j’ai vecu. Şi… nici asta nu e adevărat! Am fost împins de colo‑colo şi, ...

citește »

Ziua unei mari victorii

Da, să afirmăm decis şi să credem ca fierul, cu o bucurie şi o forţă, da, asemănătoare cu una semi‑zeiască, că, în fapt, tot ce am trăit, suferit şi acţionat a fost, pur şi simplu, propria şi unica noastră voinţă! Propria noastră creaţie… Pentru că vechea, încercata mea pricepere, conştiinţă de real, de bun meseriaş al romanului mă fac să ...

citește »

Catastrofă sau destin

Scriitorul pătruns de o reală vocaţie şi capacitate ficţională este sincer, mai ales, nu în confesiuni, ci cu mult mai mult, mai adânc, mai real sincer, în ficţiunile sale, numite generic roman… După atâtea divagaţii şi, evident, apercepţii şi aproximări nu lipsite de risc, e timpul – mi‑o spune cântarul meu interior, cel rutinat şi cel de meseriaş, autor al ...

citește »

Sensul uimirii

Unii amabili comentatori ai volumelor mele de memorii cred că descifrează prin moartea subită, brutală a tatălui meu, în toamna lui 1962, această… erupţie, acest salt, reală ruptură în zona aceea încă tulbure a reflexelor profunde, zise abisale… Am fost, cu siguranţă, atras, ca mulţi, ca o cohortă de adolescenţi şi post‑adolescenţi, iar apoi, adânc, în pustia şi rotitoarea maturitate, ...

citește »

Învăţătoarea mea, Mia Pop: dacii şi romanii

Am trăit atunci, pentru prima oară – poate, în acurateţea, în totalitatea ei, poate şi pentru ultima oară! – mândria de a fi Român, mândria, emoţia adâncă comparabilă cu puţinele de acest fel… Acum, la sfârşitul – sau aproape la sfârşitul! – unui lung, amplu periplu existenţial, mi se dă dreptul de a vorbi nu numai despre propriul trecut, dar ...

citește »

Amor fati

Iar… Ariadna? A apărut şi ea, e drept, cea a Maestrului, dar şi cea care‑mi aparţinea, ce‑mi fusese trimisă, sub un alt nume. Şi eu am recunoscut‑o suficient de iute… Mama mea, sfântă, nemuritoare, cum am numit‑o eu într‑o dedicaţie pe o carte, deşi nu a fost niciodată prea entuziasmată de profesiunea pe care am ales‑o, pentru că m‑a iubit ...

citește »

Privirea îngheţată a ultimului Decheneu

Universul valorilor se tulbură în momentul în care orice carte, cum spunea Noica, se cuvine atacată cu o idee, iar varietatea acestora, a convingerilor, vine, uneori, din afara registrului… Titlul sub care a apărut, nu cu foarte mult timp în urmă, ancheta organizată de Ion Simuţ (Ce e viu şi ce e mort în opera lui Sadoveanu (Iaşi, Ed. Junimea, ...

citește »

Paris, anul 1968. Libertate, încotro?

Viaţa intelectuală franceză în timpul celor două mandate ale generalului de Gaulle la Elysée este, ca întotdeauna, spectaculoasă, eliberatoare de energii novatoare, dar tensionată, mai frământată decât altădată. Democraţia a fost pusă la grea încercare de revolta studenţilor din mai/iunie 1968. O revoltă ivită parcă din senin, fără cauze sociale imediate decât dacă, printre acestea, ar fi de acceptat eventuala ...

citește »

Vocaţia ca privilegiu

Scriitorul pătruns de o reală vocaţie şi capacitate ficţională este sincer, mai ales, o, nu în confesiuni, ci cu mult mai mult, mai adânc, mai realmente sincer în ficţiunile sale… După atâtea divagaţii şi, evident, apercepţii şi aproximări nu lipsite de risc, e timpul – mi‑o spune cântarul meu interior, cel rutinat, ca şi cel de meseriaş, constructor al unor ...

citește »

După treizeci de ani

Nu bănuiam, când mă pregăteam să aştern pe hârtie textul acesta aniversar, pentru mine şi pentru revista pe care am preluat‑o, atunci, în aprilie 1990, Contemporanul – căruia i‑am adăugat un al doilea titlu, Ideea europeană – că peste noi şi peste întreg continentul se va abate o furtună, o molimă de proporţii planetare, care ne pune în umbră şi ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest