Contemporanul » Poemul lunii

Poemul lunii

Poemul lunii

Poeme de Simona-Grazia Dima

Jad Zeul, cu inima bătând iute în statuia verde, linsă de ape, îşi scutură pletele, îşi îndreaptă ţinuta şi se ridică în picioare. La simpla mişcare a sa căzu pe spate întreaga colonie de savanţi, comentatori, cineaşti ce-i suiau cătinel, ca microbii, trupul de jad, împovăraţi de microscoape, camere, dosare. Şi toată cercetarea li se dezintegră. Putere Trec fiinţele, din ...

citește »

Diti Ronen

Diti Ronen este poet şi editor de cărţi de poezie. Este profesor de artă, teatru şi politici culturale. Predă pentru doctoranzi la Universitatea Hebraica din Ierusalim. A publicat şase cărţi de poezii şi numeroase articole şi eseuri. Patru dintre cărţile ei au fost editate în Israel (Cu căptuşala în afară, poezii, 1999, Editura Gvanim; Caietul lunii, poezii, 2002, Editura Hakibutz ...

citește »

Aporiile timpului

* El e nefiind şi nu este fiind * El începe cu începutul şi se termină cu sfârşitul. El e începutul şi sfârşitul, dar nu e nici Alfa, nici Omega. * Stă la dreapta lui Dumnezeu, dar nu ştie nici când începe, nici când se termină totul. * El vine pe lume atunci când începe să moară. De la o ...

citește »

Poem de Cassian Maria Spiridon

Dintr-⁠o haltă părăsită Cassian Maria Spiridon * * * roţile înghit la nesfârşit asfaltul în lumina amiezii o călătorie străjuită de mesteceni îmbrăcaţi în verdele strălucitor braţ lângă braţ cu umerii lipiţi înaintăm la flacăra mistuitoare a unui foc care nu arde ne petrecem pe lângă edificii păzite de înalte coşuri pe lângă vile pierdute între ierburi urmăm între singurătăţi ...

citește »

Poem de Aura Christi: Cenuşa

Ostrovul Învierii Cenuşa O, Doamne, Doamne, Doamne, semnul cui sunt eu, de când mă tot ridic din arbori şi miresme, albine zăpăcite, tremurând în florile care-au înnebunit caisul? Tu taci, mă strângi în mine. Cânt. Mă smulgi din mine cu tot cu rădăcini. Pierdut şi blând, mă regăsesc, adânc şi viu, ca-n moarte ori lumină, iarăşi şi iar, tot mai ...

citește »

Mihai Eminescu: Rugăciunea unui dac

Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul cărui ...

citește »

Dintr-⁠o haltă părăsită de Cassian Maria Spiridon

Dintr-⁠o haltă părăsită primeşti ciocane de fier peste tâmple târât prin ciulini rostogolit prin bolgii îţi este trupul călcat cu picioare de elefant de suliţe străpuns/ răsucit în pulbere ochiul tău se deschide încercat prin răbdare trecut prin malaxorul zilei sufletul se izbăveşte şi inima cu o suflare mai mult se avântă printre angrenajele reci către năpăstuita fiinţă a unui ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi

Visul de a fi O, cei ferecaţi în visul de a fi ei înşişi sunt singuri, ah, atât de singuri, încât nu pot muri şi nici trăi nu pot decât arzând de vii şi alegând pururi să cadă în destin, în ceea ce devin, iubesc, se sting şi-nvie, ca fulgii, aproape, ca mireasma-n vin şi-n nările aleşilor dintre aleşi să ...

citește »

Dintr-⁠o haltă părăsită de Cassian Maria Spiridon

  Cu neantul la uşă să trăieşti cu neantul la uşă cum ai trăi ceas de ceas alături cu un tigru flămând şi costeliv şi tu eşti pregătit să deschizi largă intrarea dincolo mereu întunecată genunea nimic nici o stavilă apărătoare doar adierea de zefir a neantului te clatini ca în faţa unei rafale de gloanţe pornite sacadat din ţeava ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi

Ostrovul Învierii E soare, dimineaţă, dor E soare, dimineaţă, dor şi e zăpadă cât încape în duhul tău străvechi, cules din taină, ape. Un vânt adie-ncetişor dinspre o lume abia gustată. Respiri, înveţi să fii aici, acum, ca niciodată. Înveţi să fii ca ei, ca toţi, să plângi, să râzi, să cazi, să mori, s-ascunzi că vii de printre albatroşi ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest