Contemporanul » Articole scrise de Marian Victor Buciu

Articole scrise de Marian Victor Buciu

Marian Victor Buciu, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova, preda cursuri de istoria literaturii romane interbelice, din perioada comunista si postcomunista, cuprinzand analize si sinteze ale unor curente si opere de mare interes artistic. A publicat in reviste numeroase cronici, studii si eseuri literare. Mentionam volumele: [...]

Misterioasa lume a durerii

Mottoul din W. B. Yeats vesteşte, complex şi contradictoriu, în romanul Veronicăi D. Niculescu, Toţi copiii librăresei (Polirom, 2000), o misterioasă lume a durerii. Nota explicativă a autoarei despre ceea ce rar se mai numesc sursele de creaţie (întâmplări „inspirate de experienţele mele şi ale prietenelor mele şi ale surorilor prietenelor mele”) poartă tot un titlu oximoronic: Crunte vremuri minunate. ...

citește »

Interbelicul în critică şi genuri colaterale

Doar „Doi critici”. Inclusă, ultraselectiv, la proză, critica literară e, se constată principial, în acţiune, la Mihai Zamfir (Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, II, Polirom, 2017). Avem o critică estetică, de familie occidentală, dar sinteza abia pomeneşte de cei care „oferă mostre inegalate de interpretare estetică” (deci, propriu‑zis, critică, la modul lui G. Călinescu): Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, ...

citește »

Referențialitatea poeticii lui Leonid Dimov

Doza de referenţialitate şi autoreferenţialitate rămâne de stabilit privitor la textele poetice ale lui Leonid Dimov (11 noiembrie 1926 – 5 decembrie 1987). Comentatorii l‑au proiectat şi executat în estetica autoreferenţială, anti‑ sau non‑mimetică. Termenul incriminator, neestetic, ideologic, era „evazionism”, aplicat tuturor „oniricilor”. Care fugeau doar de „realitatea” de propagandă, nu şi de realitatea curentă, evident mai cu seamă personală. ...

citește »

Ficțiunile gratuității

Despre morală, filosofie şi religie personajul predilect bavardează laborios dincolo de noimă despre „prejudecata prieteniei”, dar fără clipire deopotrivă despre trădarea prieteniei, folosirea sentimentelor şi ideilor fostului prieten, faptul că doar elitele cunosc prietenia, restul doar o simulează; prietenia e ca un templu, iar pe lângă ea istoria e numai o vorbă bună de şters mizerii. Dar nimic nu e ...

citește »

Creaţia realităţii

Circum‑scrierea sensului   Continui să mă refer la dificultăţile sensului, ajunse până la dispariţia acestuia, în nuvele din Act gratuit de N. Breban. Trei aspecte mai am să adaug. Bolnav de mania grandorii, Vlad Negreanu (Romanţă neagră într‑o ţară roşie) nu doar că nu ignoră înţelegerea, dar pare că o consideră într‑un mod excesiv, strict individual, şi crede că el ...

citește »

Citindu‑l pe Nicolae Breban

Credinţa sa e într‑o apocalipsă mortală, de vreme ce moartea „e şi ea eternă”. Perspectivă în care, constată Monseniorul Deliman, „toate sensurile dispar”… Nu e prea greu să‑l citeşti pe Nicolae Breban, mult mai dificil devine să‑l „critici”. Prozatorul nu poate fi comentat, reexpus, decât simplificat, dar şi oarecum trădat ori mistificat, deopotrivă în fapt şi cuvânt. Scrisul lui este ...

citește »

Duhul religios adia peste duhoarea politică

Romanul Cartea fiilor, fără apropiere sau corespondent estetic în literatura română, este unul religios, enigmatic, între pastişă creatoare şi înscenare onirică, dar nu şi ironic. A fost lucrat într‑un registru comic, paradoxal, totuşi, serios, dacă nu chiar grav. Oamenii locului nu‑l privesc pe străinul din Cartea fiilor ca pe un seamăn, ei nu doar că „priveau la bătrân cu teamă”, ...

citește »

Din zona recunoscută a Scripturilor

Enunţată de un locutor care se arată, revelator, apocaliptic ori ascuns, aşadar mistic, poezia tratată religios (integral, de la tematic la stilistic), a lui Mircea Ciobanu, se iniţiază şi se construieşte ca hipertext singular, de o captivantă expresivitate… Din Versuri‑le lui Mircea Ciobanu se desprind două poeme ale enunţătorului. În Melissos, oficiază văzătorul‑vizionarul‑visătorul de făpturi amestecate (îngeri, fiinţele asemenea îngerilor, ...

citește »

Mircea Ciobanu: poetica religiozităţii

O vorbire zgomotoasă umbreşte rănită spaţiul închis, insula. Mesajul e despre timpul încă permis unui egocentric, într‑o înscenare onirică… Sunt rare poemele lui Mircea Ciobanu (13 mai 1940‑22 aprilie 1996) iniţiate din perspectiva locutorului, aşadar, în modul subiectivităţii lirice. Poetul spune şi mai rar „eu”, aşa încât rămâne subînţeles, deductibil. Faptul se verifică şi în poezia de stil şi substanţă ...

citește »

Totalitatea universului romanesc

Religiozitatea ar fi noutatea interpretării în acest volum. Biblia, a mărturisit, ca atâţia alţii, Buzura, rămâne lectura sa fundamentală. Modelul de credinţă există în dăinuirea sufletului desprins de slăbiciunea trupului… Totalitatea universului romanesc e o dată însumare, în sens larg (etic, religios, politic, psihologic, psihanalitic, chiar psihiatric şi, bineînţeles, filosofic), iar altă dată o reducţie fundamentală şi oarecum ierarhizată a ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest