Contemporanul » Articole scrise de Marian Victor Buciu

Articole scrise de Marian Victor Buciu

Marian Victor Buciu, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova, preda cursuri de istoria literaturii romane interbelice, din perioada comunista si postcomunista, cuprinzand analize si sinteze ale unor curente si opere de mare interes artistic. A publicat in reviste numeroase cronici, studii si eseuri literare. Mentionam volumele: [...]

Soluţia mistică

Deasupra istoriei (şi) politicii, titlul romanului lui Dan Stanca, Înainte de întuneric (Editura Litera, 2021), ridică speranţa, credinţa, iluminarea religioasă. În mărturia lui Dionis Milescu, C.Z. Codreanu apare încrezător într‑„o noapte care coace ivirea soarelui de apoi”. Şi pentru romancierul Horia Săndulache „a încetat să mai fie noapte”. Baza literară e şi ea prezentă. Luca Milescu le vorbeşte ucenicilor despre ...

citește »

Dreptul la replică

Dreptul la… adevăr, critică   Criticii lui I. Negoiţescu, în R. l., nr. 38. Fără semnătură. Asumare în text prin cuvintele „noi, cei din vechile generaţii”. În urma unor citate după I.B. Lefter (Viaţa Românească, nr. 9), cu referire la volumul Ion Negoiţescu: singularitate şi (l)abilitate: emit „tot soiul de comèdii despre marele critic”, fiind cel care „reproşează” şi probând ...

citește »

Poet tot atât cât om

Mi se părea previzibil să scriu în 2003 despre Liviu Ioan Stoiciu (doar) poetul, în Panorama literaturii române din secolul XX (p. 163, r. 2 şi 3 de jos) această mică frază dovedită, iată, a fi pe fază: „Şi e probabil că mai curând ar înceta să existe decât să scrie poezie”. Acum, după ce anunţase în 2017 că nu va ...

citește »

Melancolia familiară (II)

Ivan (din Pieile) citeşte poezie, şi (încă) cum? Uneori chiar în timp ce levitează. „Trăia fiecare vers cu o intensitate de care n‑avea să mai fie capabil vreodată.” Ori: „Trăia în poezie şi murea în poezie, agoniza în poezie şi ţipa extaziat în poezie”. Poezia e altă lume, „înspăimântătoare”, chiar lumea lui, după aceea a lui Vasile Singurătate, care scrisese ...

citește »

Melancolia familiară

În familia unor „oameni simpli”, din Punţile (Mircea Cărtărescu, Melancolia, ediţie adăugită, Humanitas, 2021), viaţa unui copil are „un farmec trist şi ciudat”. Mama pleacă la cumpărături, iar timpul scurs i se pare copilului îndelungat, nedefinit, însă redefinit de narator el înseamnă un termen foarte larg, de la zile, luni până la ani. Copilul e mulţumit că rămâne liber: „Nu ...

citește »

Ochiul esenţial

În Semnătura indiană, roman, Editura Trei (2021), Radu Sergiu Ruba descoperă mai întâi o precoce conştiinţă politică. De la Radio Europa Liberă aflase cel dintâi în familie că ruşii au ocupat Praga în 1968. În 1965, la moartea lui Dej, fusese marcat de un „ordin să fie supăraţi”. Mai târziu, elevii instituţionalizaţi la o şcoală „ajutătoare” din Cluj folosesc în ...

citește »

Istoriile literaturii române

Orientat în perspectivă universală (se mai foloseşte termenul nespecific istoriei literare, potrivit istoriei generale şi nu domeniale: globalistă), Ion Simuţ salută fără restricţii înnoirile pe care, după cutuma „progresistă”, le doreşte adoptate, nu şi neapărat adaptate, ca în trecut. Criticul face profesie de onestitate, mai degrabă de învăţăcel decât de învăţător, şi ca atare recunoaşte cât şi pe ce e ...

citește »

Romanul informal

Comprehensiunea, nex al lecturii, operează şi‑n viaţă. În romanul lui Bogdan Creţu, Cornul inorogului (Polirom, 2020), între fiu şi tată stă, activă, neînţelegerea. Dinu „căpătase un fel de înţelegere insuportabilă”. De la Iza Weingold preia sugestia izbăvitoare „să nu ai reflexul de a crede în necesitatea înţelegerii”. Dianei, care înţelege prin poveste, îi cere: „Nu mai căuta să înţelegi”. Înţelegerea ...

citește »

Spre lovitura finală

Naraţiunile din cartea de debut matur a lui Robert Şerban, Oameni în trening (Polirom, 2021), 46 la număr în 200 de pagini, sunt desfăşurate din toate perspectivele, ele au drept urmare şi în acest sens varietate structural‑naratologică. La persoana întâi sau a treia, uneori şi în formă adresat‑dialogică, naratorul e un urmăritor dotat cu atenţie şi curiozitate. Personajele sunt urmărite ...

citește »

Femei în catalogul literaturii

Alfabetul doamnelor e prima carte de critică literară a Ioanei Pârvulescu. A apărut în 1999, după un debut poetic (Lenevind într‑un ochi, 1990) socotit de autoare pasabil, de vreme ce n‑a perseverat. Debutul critic reapare după douăzeci de ani într‑o ediţie revăzută şi adăugită, la Editura Humanitas (2021), şi cu subtitlul De la doamna B. la doamna T. Cartea este ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest