Contemporanul » Eseu – Publicistică

Eseu – Publicistică

I&M – Paso doble

„Timpul, care ne transformă în obiecte, ne îmulţeşte singurătatea firească…” Derek Walcott „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într‑o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne valid dintr‑o comunitate, dintr‑o fiinţă omenească în momentul când încearcă să se adapteze apocalipsului – concedându‑i statut de normalitate – când evenimentul stihial devine banal cotidian? ...

citește »

Viaţa ca „ciornă” şi moartea ca operă

Mama şi fiul (Tatiana Ţîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi, roman, 2017, ediţia a VII‑a, 2019, Ed. Cartier, Chişinău) trăiesc în Franţa de nord, într‑un sat dintr‑o zonă de pescari. În Franţa, numită de ea „cea mai frumoasă ţară de pe glob”, urma să moară senină şi împăcată. Aleksy, povestitorul, în prezent, iubeşte mult satul francez. Atunci, ...

citește »

Triumful inadecvării. Despre Constantin Ţoiu

După ce, în vara lui 2003, publicasem o cronică despre Constantin Ţoiu în Adevărul literar şi artistic (seria Cristian Tudor Popescu), domnul Gabriel Dimisianu i‑a dat prozatorului de veste. Întâlnindu‑mă apoi cu generosul critic al României literare, îmi relatase încântarea autorului. Totodată, mă îndemna să‑l vizitez numaidecât şi‑mi înmâna datele de contact. Aşa încât, în toamnă, după o conferinţă bucureşteană ...

citește »

O perspectivă pluridisciplinară

La 100 de ani de la Marea Unire şi de la semnarea Tratatului minorităţilor, prezentul volum a fost conceput într‑o perspectivă pluridisciplinară, contribuţiile care sunt incluse în trei secţiuni – istorie, literatură şi artă, religie – fiind destinate a pune în evidenţă unele dintre principalele aspecte din istoria şi civilizaţia evreilor, locuitori ai provinciilor istorice româneşti. Prima parte, Istorie, cuprinde zece ...

citește »

Omul predat de bunăvoie

Un bun roman european, actual, critic‑negativist, anti‑politic mai curând decât apolitic, istoric (din nefericire) şi literar (din fericire), este cel al Simonei Sora, Complezenţă. Înălţarea la Ortopedie. Musafiri pe viaţă, Polirom, 2020. Citesc cartea desfăşurată în jurul omului predat sau eşuat de bunăvoie urmând biografia personajului feminin, născut în România şi migrând temporar în Elveţia. Complezenţa care „mimează viaţa” îi ...

citește »

De unul singur

Apăruse deja primul volum al Jurnalului lui Mircea Zaciu (1993), când Marian Papahagi mi‑a spus calm, constatativ, că singura reacţie critică „normală” referitoare la unele aspecte consemnate în el este să scrii un „contra‑jurnal”, a cărui miză să fie restabilirea adevărului în privinţa unor evenimente. Aveam să citesc volumele care vor urma din această perspectivă, mai ales că la unele ...

citește »

Laudă turnului de fildeş. O iubire nebună

Obligaţia ta morală e să asculţi, să te supui acelei voci lăuntrice – numite de mine alte dăţi Străinul, fratele geamăn, iar în romanul în versuri Ostrovul Învierii: Aedul –, să‑ţi onorezi obligaţiile faţă de ea, faţă de acea Voce absolută, notând totul până la capăt şi eliberându‑te de darul şi blestemul de a avea privilegiul de a fi ales ...

citește »

Scriitori în postcomunism. Soluţia fratricidului

Oricât de cinică, sintagma redă cel mai fidel atmosfera interioară dintre scriitori la finele lui 1989. Aminteam în articolul trecut contextul proaspăt, mişcările de imagine şi putere dintre scriitori. În lipsa strategiei îmbrăţişată colectiv, cred că se poate discuta despre două opţiuni de răspuns la întrebarea „Ce facem acum?” Pe de‑o parte, scriitorii susţin că primează evaluarea trecutului. Extragem adevărul ...

citește »

A fost odată: Parizian şi American în acelaşi oraş – Bucureşti

Investiţia fraţilor Capşa   Vă invit într‑o călătorie prin istoria recentă, a unui secol XX şi a cotidianului său aflat încă în desfăşurare. Prima călătorie, despre cafenelele „Micului Paris”, ne este oferită de o autoare foarte apreciată de iubitorii de Bucureşti, şi anume Maria‑Magdalena Ioniţă. (Prin cafenelele din Micul Paris, Editura Corint Books, Colecţia Istorii urbane, Bucureşti, 2020) Acest foarte ...

citește »

La intersecţia sensurilor. Binele şi răul – de la modùl la motiv

Ni se arată astfel, odată în plus, că, după stabilizarea sa în matricea religiei, prin personalizarea credinţei, spaţiul dintre cele două structurări antinomice, Binele şi Răul, poate primi dimensiuni şi caracteristici diferite, aducând, pe scena stabilizării sale, stări şi atitudini diferenţiate, nuanţate, deşi, la nivel social, omogenitatea nu este niciodată radical afectată: dispersat în biserici şi culte, creştinismul păstrează un ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest