Nu întâmplător – oamenilor aflaţi în pericol de moarte li se administrează adrenalină. Adrenalina ne ţine în viaţă, de aceea orice om normal caută să o stârnească prin toate actele sale. Omul este un animal care se plictiseşte Nu ştiu dacă au fost efectuate studii serioase asupra efectelor toxice şi chiar letale pe care le are plictiseala asupra organismului uman. ...

Evoc aici succint începutul Reformei şi piesele ei intelectuale cheie – „justificarea prin credinţă” şi „predestinarea individului”, circumscriu punctul de plecare al lui Max Weber şi pun în relief tema „călăuzirii vieţii” ca efect al cercetării Reformei protestante Oricum se evaluează rolul religiei în istorie, se impune recunoscut impactul enorm al pragurilor religioase asupra culturii şi civilizaţiei. De aceea, este ...

Ne aflăm în mediul unei culturi care, în ordinea cunoaşterii, pune în faţă, justificat, ceea ce se obţine prin cercetare factuală, în cazul optim experimentală, condusă de metode precise. Acestea sunt ştiinţele Tema sensului nu este nouă. Ea a rămas populară, doar că mai nou a devenit chestiune de viaţă. Ca urmare a „autonomizării” sferelor de activitate (Max Weber) şi ...

Cu această ocazie, se vorbeşte şi despre „un adevărat Unu – de pildă Dumnezeu”, care îl sugerează, de data aceasta, pe Unul (to hen) parmenidian. Dar, în mod curios, Noica scrie şi multiplul cu majusculă (Multiplul) Eliberat din închisoare (1964), Constantin Noica a fost angajat cercetător ştiinţific principal gr. I (1965) la Centrul de Logică al Academiei Române şi promovat ...

De aici plecând, se poate aborda chestiunea formării, prin training, a atenţiei faţă de altul, a imaginaţiei favorabile afecţiunii, a mulţumirii de sine, a „gândirii compasionate (compassionate thinking)” şi a comportamentelor corespunzătoare, în orizontul creării unei realităţi mai bine controlată de fiecare om şi mai armonioasă Tema empatiei (Vestehen, înţelegerea celuilalt, comprehensiunea) are o istorie de conceptualizări ce urcă în ...

Drama poetului este una a inautenticităţii şi a instabilităţii definirii propriei identităţi. Situat între propriul text şi eul său greu de fixat în oglinzile poemului, autorul, pândit de „semnele raţiunii” este mereu în pericol de a aluneca din condiţia sa de fiinţă cu statut ontic bine precizat în conturul halucinant, cu repere amăgitoare al poemului Mircea Ivănescu are afinităţi semnificative ...

Interesele ce conduc cunoaşterea derivă, pe planul cel mai profund, din „raţiune”. Aceasta nu mai trebuie, însă, înţeleasă ca raţiune pur practică, ci ca o raţiune ce unifică interesele şi cunoaşterea Teoria intereselor de cunoaştere a adus cu sine o nouă abordare a ştiinţelor şi a chestiunilor practice ale timpului nostru şi condiţionează soluţiile neobişnuit de influentei filosofii elaborate de ...

Totul este sugestie, întâmplările nu au izul unor evenimente care întrerup brutal noima, ci sunt presărate cu un praf de mister. Ele sunt, de fapt, epifanii, izbucniri ale sacrului în profan Întreaga activitate literară şi culturală a lui Ovidiu Dunăreanu este dedicată spaţiului dobrogean. Prozatorul se declară convins că „un scriitor adevărat vine în literatură cu un stil şi un ...

Într-o „soţietate fără prinţipuri”, carevasăzică fără maniere, critica literară nu poate supravieţui, aşa cum nu poate supravieţui nici un alt cod sau ritual complex. Cu ocazia unui schimb de focuri literare pe marginea influenţei antume şi postume a lui Constantin Noica, doi dintre protagonişti au rănit în treacăt şi critica literară. Primul dintre ei, un cunoscut patrolog, a ţintit cu ...

Cine ar fi fost de acord pe vremea comuniştilor şi a filosofiei marxiste cu „aspiraţia spre sinteze”, în care „gândul asiatic şi gândul european” să „tindă spre un amalgam superior”, cum s-a întâmplat „în timpul imperiului spiritual al Alexandriei”. Şi nici astăzi, cu anumite excepţii, n-am auzit de prea mulţi adepţi ai acestei „aspiraţii”, dar librăriile şi pieţele sunt pline ...