Virgil Bărbat a trecut prin filtrul personal problema şi situaţiile şi a formulat puncte de vedere proprii care au rămas viguroase. El a elaborat în România epocii o concepţie modernistă, articulată filosofic şi sociologic, explicit distanţată de un tradiţionalism prăfuit şi ataşată democratizării de care este şi acum nevoie Peste opera lui Virgil I. Bărbat (1879-1931) s-⁠a aşternut uitarea, deşi ...

Totuşi, Creatorul văzutelor şi nevăzutelor îi lasă pe cei doi iubiţi în preajma Grădinii din Eden, descrisă în Cartea Genezei – locul-⁠matrice a lumii, unde s-⁠a comis păcatul primordial şi unde cel puţin scriitorii medievali vedeau toposul erosului originar. …Contemplându-⁠şi lucrarea, Dumnezeu ia „ţărână din pământ” şi-⁠l creează pe om, suflând „în faţa lui suflare de viaţă” şi făcând astfel ...

Nietzsche este, poate cea mai ilustră victimă a acestei aventuri socratice a cunoaşterii de sine. Viaţa nu posedă fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea lor veşnic identică îşi tocesc conturul lor original. Cadrul repetiţiei nu este viaţa, căci viaţa însăşi este un fenomen de repetiţie. Omul este condamnat să trăiască într-⁠un plictisitor şir de repetiţii şi reluări ...

În legătură cu Divinitatea nu trebuie să se vorbească nici prin negaţii, nici prin afirmaţii, deoarece, categorial-⁠filosofic, Dumnezeu nu este, nu ţine de Fiinţă, ci de Supersistenţă, de ceea ce este mai presus de orice După ce am ascultat o expunere despre problema clasică a transcendenţei în legătură cu imanenţa, aş vrea să mă refer în continuare mai mult la ...

Acest traseu a debutat imediat după al doilea război mondial, într-⁠o Germanie prăbuşită. Nazismul denunţase creştinismul, căci „era catolic şi de origine evreiască”, şi voia să-⁠l înlocuiască cu „mitul germanităţii”, dar o nouă generaţie, din care Joseph Ratzinger făcea parte, îşi asuma să găsească viitorul în cadrul Bisericii. Cel mai influent teolog din anii şaizeci încoace şi primul papă emerit ...

O intensitate, care te harponează mult deasupra firii, făcându-⁠ţi daruri aşezate departe de orice limite, ce depăşesc orice imaginaţie, inclusiv imaginaţia ta până în fracţiunea de secundă pe a cărei coamă te alegi – debusolat, zăpăcit, ca o albină rătăcită o vreme de stup – cu Darul Să iubeşti şi să fii iubit e un noroc extrem de rar, care-⁠şi ...

Cultura istoriei Prin multe zone, chiar transfrontaliere, se vorbeşte tot mai des nu numai despre faza economică postindustrială, ci chiar despre Noul Ev Mediu, datorită distrugerii aproape totale a oricăror întreprinderi industriale, agricole, animaliere, sanitare, educaţionale, a tot ce mai poate aminti de lumea civilizată. Ceea ce reprezintă şi un fel de reîntoarcere nu numai la Evul Mediu, ci chiar ...

Cultura interdisciplinarităţii În cultură, câştigă teren continuu conceptul cuprinzător al culturii: cultură este  şi literatură şi tehnologie avansată, şi sistem de drept şi justiţie şi dezbatere publică, şi reflexivitate avansată şi artă, religie şi filosofie. Unele ţări pun condiţia învăţării limbii la integrare şi critică multiculturalismul înţeles ca multilinguliasm civic, dar multiculturalismul ca soluţie strategică rămâne în vigoare În politică, ...

Cultura istoriei Îmi amintesc de spusele unui episcop ortodox adresate unui public tânăr, în mijlocul căruia mă aflam acum vreo douăzeci de ani: „Băieţi, ştiu că suneţi îndrăgostiţi, dar uitaţi-⁠vă bine la mamele lor – ca ele vor ajunge!” Toată sala a izbucnit în râs, unii mai inconştienţi decât alţii… nu ştiam cu câtă suferinţă vom verifica judecata bătrânului înţelept… ...

Cultura religiei Trebuie să precizez că scopul studiului meu este unul relativ modest: identificarea şi, ulterior, desfolierea semantică a conceptului de „mistică”, aşa cum transpare acesta din blagianul Curs de filosofie a religiei, ţinut la Sibiu, în anul universitar 1940-⁠1941. Având în vedere plurivalenţa de sensuri aproximative pe care le-⁠a comportat termenul în diacronia sa (iar lucrurile sunt încă mai ...