Contemporanul » Modele

Modele

Grobei şi proporţiile ambigue

Probabil, episodul blăjean, care se consuma în „obsedantul deceniu”, i‑a stupefiat pe editorii Buneivestiri, ambiguitatea afirmaţiilor şi negaţiilor simultane, ca stranie proporţie de mişcări ce refuzau să devină, limpede, proporţie de forme. Nicolae Breban n‑a demitizat niciodată „mica Romă” eminesciană (ceea ce s‑a numit „Şcoala Ardeleană”), care aduna la un loc Provinciile româneşti, punând‑o în ecuaţie cu stranietatea personalităţii lui ...

citește »

Romanul lui Grobei?

O bătălie câştigată   Poate că e, mai degrabă, romanul Provinciei (cu majusculă, cum o scrie, intermitent, naratorul însuşi), cea pe care o dispreţuieşte, oarecum, nu doar grupul de la Cluj, ci chiar Grobei, care, cel puţin în aparenţă, o întruchipează cu asupra de măsură. Povestea apariţiei capodoperei Bunavestire este cunoscută, începând cu scandalul încredinţării manuscrisului la două edituri emblematice ...

citește »

Basarab Nicolescu şi transdisciplinaritatea

Convins că realismul clasic este depăşit şi că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu avertiza asupra nivelurilor diferite de realitate. Revoluţia cuantică ne‑a aşezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând „obiectivitatea” şi ignorând orice altă cunoaştere, zeificând tehnoştiinţa, pare a uita că „totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere”. În anthropocen, specia umană a devenit forţa geofizică ...

citește »

Eugen Simion şi timpul trăirii, timpul nedesăvârşirii

Poate doar lecturile din Bachelard sau Starobinski, ori pasaje din Roland Barthes să‑mi fi provocat o satisfacţie estetică şi un răscol ideatic similare cu această „mitologie a nedesăvârşirilor” cioraniene a lui Eugen Simion. Aş spune chiar că exegetul român împărtăşeşte cu hermeneutul genevez acelaşi ethos al lecturii şi interpretării, aceeaşi relaţie de empatie cu omul şi opera studiate şi aceeaşi ...

citește »

Basarab Nicolescu în două ipostaze

Personalitate energică, dialogist de formaţie ştiinţifică, respingând boemia risipitoare, dar râvnind, în sens eliadesc, „iniţierea prin cultură”, Basarab Nicolescu s‑a implicat, pasional şi tenace, în două direcţii majore. Spirit vizionar‑integrator, spărgând graniţele disciplinare şi îndemnând la trezirea conştiinţelor, el s‑a devotat – prin deschidere, rigoare, toleranţă – proiectului transdisciplinar, inclusiv pe latură organizatoric‑instituţională, împlinindu‑şi „destinul româno‑francez”; după ’89, revenit în ...

citește »

Postliteratură, Postadevăr, Postmodernitate. Sau cum poate parrhesiasmul criticii literare să ne izbăvească de efectele gândirii slabe?

Într‑un an vitregit de insecurităţile prilejuite de consumarea existenţei ca fiinţe sociale, deci aflate mereu în coabitare şi interacţiune, Editura Cartea Românească Educaţional aduce colecţia de Fragmente critice ale Academicianului Eugen Simion într‑o formulă de excepţie. E nu doar un gest de elogiere a raţiunii critice, de la care putem redobândi technê‑urile (know‑how‑urile, cum ar spune, o limbă tot mai ...

citește »

Eugen Uricaru • 75. Romanul secolului XX

Romanul Supunerea (2006), unul dintre cele mai importante eveni­mente edito­riale ale acestor ani, e ceea ce se cheamă un „roman total”; oricine urmăreşte un anume „interes al lecturii” – cum îi spune Wayne C. Booth în Retorica romanului –, va găsi în cartea lui Eugen Uricaru un roman după cum vrea: psihologic, de dragoste, politic, social, simbolic, istoric, realist, parabolic, ...

citește »

Eugen Uricaru şi „cealaltă istorie”

Deşi, „întâmplător”, scrie şi proză scurtă (o dovadă recentă: volumul Viaţa unui fluture, un triptic nuvelistic apărut la Ideea Europeană), deşi cochetează, în chip de observator‑pedagog, cu poezia (vezi Despre ce vorbim, editura Junimea, 2018), Eugen Uricaru a aflat în roman „modul de a fi în literatură”, cum mărturisea într‑un interviu. Doar aşa poate descoperi „cum merge lumea”, doar aşa, ...

citește »

Tolstoi și învăţătura lui Hristos

De unde începe nebunia, după Tolstoi: „Fiecare vrea totul pentru sine. Fiecare se grăbeşte să se folosească de ce poate şi se începe nimicirea întregului, lupta pentru stăpânirea obiectelor: vaca cu lapte, oile netunse sunt tăiate pentru masă. Se bat pentru lapte, pentru grâu, risipesc, varsă şi strică mai mult decât folosesc. Niciunul nu mănâncă în pace o bucată, dar ...

citește »

Vernisajul expoziţiei „Călătoria“ a artistului Mircia Dumitrescu

Academia Română şi Biblioteca Academiei Române, în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă şi Muzeul Naţional al Literaturii Române, organizează evenimentul expoziţional dedicat aniversării artistului plastic Mircia Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române. Expoziţia, intitulată „Călătoria“, a fost vernisată marţi, 29 iunie 2021, în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române. Au luat cuvântul acad. Ioan‑Aurel Pop, ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest