Contemporanul » Articole scrise de Ioan‑Aurel Pop

Articole scrise de Ioan‑Aurel Pop

Ioan‑Aurel Pop s-a născut în data de 1 ianuarie 1955, Sântioana, România – este istoric român, profesor universitar (din 1996) şi rector al Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj (din 2012), membru titular (din 2010) şi preşedinte (din 2018) al Academiei Române. Opera sa este axată pe cercetarea istoriei medievale a românilor [...]

„Unirea cea mare”

Anul 1918, în ciuda marilor umilinţe şi sacrificii îndurate, a adus României cea mai frumoasă împlinire din întreaga sa istorie modernă: unitatea politică a tuturor românilor. Aşa gândeau atunci cei mai mulţi dintre români. Prima provincie care s‑a unit cu ţara a fost şi aceea care fusese ocupată de străini cel mai târziu, anume Basarabia (răpită de ruşi în 1812). ...

citește »

Apărarea civilizaţiei europene

Românii au participat din plin, alături de toţi creştinii, la apărarea civilizaţiei europene în faţa asalturilor otomane venite dinspre sud‑estul continentului. Efortul de apărare a „Republicii creştine” europene a fost susţinut, în secolul al XV‑lea, sub egida papalităţii, deopotrivă de puterile catolice şi de cele ortodoxe, mai ales de ţările şi popoarele plasate în estul şi sud‑estul Europei: greci, bulgari, ...

citește »

Dubla moştenire a românilor

Dubla moştenire a românilor se explică prin îngemănarea istoriei şi geografiei. Datorită unor împrejurări istorice speciale, după circa un secol şi jumătate de confruntări – de la Caesar până la Domiţian (între jumătatea secolului I î.Hr. şi finalul secolului I d.Hr.) – şi după două decenii de războaie aproape neîntrerupte – derulate între anii 87 şi 106, pe când era ...

citește »

Noua Românie

Între 1919 şi 1940, România a fost un factor activ al vieţii internaţionale în Europa Centrală şi de Sud‑Est. Ţara a urmărit, în linii mari, apărarea stabilităţii şi ordinii impuse pe continent după Primul Război Mondial, păstrarea păcii şi securităţii, raporturi de bună vecinătate în regiune. Primul obiectiv major de politică externă de după 1918 a fost recunoaşterea de către ...

citește »

Controversa privind soarta evreilor din Franţa de la Vichy

Nu cu mult timp în urmă, cu ocazia împlinirii a 77 de ani de la eliberarea „fabricii morţii” de la Auschwitz, s‑au comemorat, cum era firesc, victimele lagărelor naziste. Faptul acesta, în forme variate, se va repeta cât timp va exista omenirea civilizată, bazată pe valori umaniste, fiindcă Holocaustul a fost o catastrofă umanitară fără egal, care a pedepsit un ...

citește »

România viitorului, Europa trecutului şi omul timpului prezent

„Care e marea expediţie ratată a culturii secolului XXI?”   Ionuţ Vulpescu: Mă bucur să deschidem această serie de dialoguri cu un invitat special. Stăm de vorbă cu Ioan‑Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, fost rector al Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj, specialist în istoria medievală a României, în istoria Transilvaniei şi în paleografie latină. Profesorul Ioan‑Aurel Pop a fost director al ...

citește »

Glose pe marginea vieţii şi lumii lui Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri s‑a născut acum două secole în Moldova, în ţinutul Bacăului, ajungând să fie unul dintre cei mai mari oameni de cultură români din secolul al XIX‑lea. Definirea creaţiei sale intelectuale este dificilă, fiindcă s‑a afirmat în multe domenii şi a dat naştere unei opere complexe şi voluminoase. A fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru al ...

citește »

Tentaţia istoriei

„Când pomenim despre dragostea pentru trecut, trebuie să luăm seama că, în fapt, este vorba de dragostea de viaţă; viaţa aparţine mai mult trecutului decât prezentului. Prezentul e întotdeauna un moment prea scurt, chiar când plenitudinea lui face să ni se pară etern. Când iubeşti viaţa, iubeşti trecutul, fiindcă acesta este prezentul aşa cum a supravieţuit el în amintirile oamenilor. ...

citește »

România ca proiect de stat

De multe ori, în limbajul cotidian şi în condiţiile nesiguranţei create de educaţia precară şi de lipsa culturii generale, oamenii confundă ţara, statul şi patria, considerându‑le sinonime. Cuvântul românesc „ţară” provine din latinescul terra şi trimite la pământ, la sol, la tot relieful acesta cu variaţiunile lui, la natura care ne ţine pe toţi. Până la urmă, ne contopim cu ...

citește »

Ziua Naţională, cu tristeţe şi cu bucurie

De ziua noastră naţională, de sărbătoarea de la 1 Decembrie, ar trebui să ne bucurăm, după datină şi cuviinţă, să mulţumim Proniei Cereşti că am ajuns, din nou, în această zi, să‑i preţuim pe înaintaşii care ne‑au construit ţara şi să ne pregătim cu demnitate pentru viitor. Dar nu putem, din păcate, să exprimăm cu inima deschisă aceste sentimente. La ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest