Contemporanul » Eseu – Publicistică (pagina 3)

Eseu – Publicistică

Academic, despre ezoterism

Aflată la a opta sa carte personală, în condiţiile unei prezenţe editoriale care debutează în 2003, Constantina Raveca Buleu adună între coperţile sobre ale volumului tematic Splendor singularis. Studii despre esoterism (Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2021) patrusprezece studii microsintetice dedicate tradiţiilor culturale secrete, internaţionale şi româneşti, pe o arie de interes foarte incitantă, care acoperă, pe rând, ocurenţele savante, conceptuale ...

citește »

Renaşterile dinaintea Renaşterii

Marea înnoire a civilizaţiei europene occidentale care a fost Renaşterea secolelor XIV, XV şi XVI, ilustrată de trei simptome – o viziune antropocentrică asupra lumii, o nouă perspectivă ştiinţifică asupra universului şi existenţa unei noi clase sociale care să o susţină, anume burghezia – a însemnat, înainte de toate, o reînviere a morfologiilor literare şi vizuale ale antichităţii clasice greco‑romane, ...

citește »

Un episod gotic

În gotica Alls Souls Trilogy, călătoria în timp reprezintă privilegiul magic al câtorva membri ai castei vrăjitoarelor care vizitează trecutul, deşi, sub aspect teoretic cel puţin, rămâne incert dacă o asemenea călătorie este sau nu fizic posibilă. Trilogia încorporează câteva patternuri literare arhicunoscute (cum e motivul manuscrisului descoperit întâmplător pe rafturile secrete ale Bibliotecii Bodleian din Oxford) şi ea propune ...

citește »

„A dispărut conştiinţa românului”?

O personalitate de prim‑plan a creativităţii ştiinţifice şi tehnice româneşti este Caşin Popescu, de la a cărui naştere se împlinesc o sută de ani (n. Huşi, jud. Vaslui, 17 august 1921), descendent dintr‑o veche familie boierească ale cărei rădăcini ajung până la Ştefan cel Mare. A fost inginer prin pregătire, absolvent al Politehnicii din Bucureşti, Facultatea de Construcţii, la absolvire ...

citește »

Utopia concordiei şi alte schisme

Avertizaţi de subtila imersiune în tehnici textualiste, cititorul va fi introdus în scene în care, sub patronajul tuşei balzaciene, se întrebuinţează tehnica lui Stendhal. Romanul se deschide spre cele două familii: cea a lui Babis Vătăşescu, care trăieşte cu tatăl său, Vasi(le), căruia îi transcrie memoriile de ani buni – un părinte aproape‑orb, în care fiul‑narator nu se‑ncrede defel. Din ...

citește »

O ameninţare milenară

Tema cărţii m‑a atras la primul pas. Am ridicat volumul de pe raftul librăriei să văd, la prima răsfoire, cât de aproape ne poate fi sfârşitul. Am luat‑o în cele din urmă, cel puţin să văd precedentul primului colaps înregistrat de istorie, petrecut în Epoca Bronzului. Desigur, dincolo de această încadrare tehnică a epocii metalelor, cu mii de ani în ...

citește »

Viziunea vizuinii sau „oameni şi fiare, în fiare”

„Ce te uiţi aşa la mine? Nu pot găsi pe loc răspunsul la o problemă de metafizică, omul a fost din toate timpurile şi om şi animal, iar animalul a fost în toate timpurile şi animal şi neom.” (Cap. XVIII: Plânsul) În 1982, Marin Sorescu publica Viziunea vizuinii, „roman într‑o doară”, alcătuit din capitole purtând mottouri „întâmplătoare” şi cuprinzând două ...

citește »

Povestea unei bucurii

Povestea începe aşa. A fost odată… De fapt, este… E vară. Iulie. Ca în unele poeme blagiene, e jarişte. E vremea Marilor Amiezi. Dulceaţa urcă în fructe şi lumina în oameni. Stoluri de miresme se resimt pretutindeni. Adie a împlinire în fructe şi oameni. Suntem adunaţi sau, mai degrabă, convocaţi de un mare violonist în ceva… indistinct, ce promite un ...

citește »

Iona, bărbatul din povestirea femeilor

Potrivit Ioanei Pârvulescu, scrierea (Prevestirea, roman, Humanitas, 2020) a fost generată de prenumele ei „tradus” în engleză, Iona, nume biblic de bărbat. Fără niciun echivoc de gen, romanul e dedicat bărbaţilor, acelora care sunt şi taţi. Iona ben Amithai e numit după tată, Iona însemnând porumbelul. Un nume, în definitiv, purtat în numele lui Dumnezeu. Titlul, Prevestirea, evidenţiază misiunea profetică ...

citește »

Folly

Scriu pentru că nu pot altfel, din responsabilitate faţă de mine însumi şi de plăcere. Nu am vocaţie de pui de cuc, nimerit într‑un cuib care nu‑mi aparţine, dar sunt suficient de lucid să recunosc că alţii nu se pot desprinde de obstinaţia de a mă considera ca atare, străin de cultura în care m‑am format, neîncetând să mi‑o tot ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest