Contemporanul » Eseu – Publicistică (pagina 4)

Eseu – Publicistică

Călătorii în trecut

Să începem cu una dintre paradigmele mitologice şi literare fundamentale – călătoria –, care, în mod tradiţional, leagă o „lume reală” de una ficţională sau alternativă. Reală sau simbolică, desfăşurată în spaţiu sau în timp, călătoria destructurează nucleul identitar şi cultural al călătorului, furnizează o metamorfoză spirituală, personală şi temporală, şi pune bazele unui nou tip de cunoaştere, legitimând astfel ...

citește »

Darul de a‑ţi aminti viitorul

Prin darul de a‑ţi aminti, proiectezi viitorul. Ori de câte ori mă gândesc la acest dar, devin de trei ori mai atentă şi mai selectivă cu aducerile aminte, căci am cunoscut puterea gândului de a construi realitatea, exerciţiul de decenii servindu‑mă fără reproş în acest sens. Şi ajutându‑mă, în această ordine de idei, firea luminoasă. Sunt departe de a împărtăşi ...

citește »

Căderea în lume. Preliminariile apocaliptice

Dezbateri vechi şi noi   Deşi se afla de câţiva ani într‑o funcţie de conducere a Uniunii Scriitorilor, nu va fi scutit de dificultăţile publicării. Nu doar Cenzura îi taie elanul, dar şi adversari din rândurile scriitorilor. În 1987, când apare romanul Căderea în lume, Constantin Ţoiu era un scriitor respectat, fusese tradus şi reeditările însumaseră tiraje considerabile. Cu toate ...

citește »

Despre viitor: Hipernomadism şi transumanizare. Întoarcerea la falsul mileniu întunecat

Obişnuinţa milenară a omenirii de a călători şi cartografia spaţii şi civilizaţii s‑a încheiat. Circulaţia oamenilor, apoi a ideilor, banilor, mărfurilor au fost determinate de distanţe geografice, inegalităţile teritoriilor şi nevoile şi posibilităţile de înţelegere ale celor vizitaţi şi ulterior colonizaţi. În ultimii 20 de ani „inovaţia tehnologică a contribuit la reducerea constrângerilor de natură fizică, la încetarea conflictului dintre ...

citește »

Anticariatul de idei

Umanismul care a stat şi încă mai stă, deşi acum mai degrabă ca martirizatul Sfânt Sebastian, la temelia civilizaţiei europene moderne a fost, ne‑au asigurat generaţii întregi de erudiţi, un curent de idei optimist, o manifestare a încrederii în om, în locul şi rolul lui în univers, în raţiune. Era un optimism alimentat livresc, omul din mijlocul cosmosului, omul leonardesc ...

citește »

Salonul refuzaţilor

Maşinile opriră cu frâne violente în curtea Muzeului Naţional de Artă, căutând dinadins o gălăgie care să‑i sperie pe cei din jur. Voluntarii Comitetului de purificare culturală coborâră în trombă, ca la un desant pregătit pentru infractori deosebit de periculoşi. Portarul se apropie speriat. Cel care părea a fi şeful operaţiunii, un bărbat masiv, tuns scurt, cu fruntea largă, dar ...

citește »

Un reper al muzicii contemporane

„Creaţia compozitoarei abordează toate genurile, de la cel simfonic (o simfonie, o suită simfonică şi opt concerte instrumentale), cel vocal‑simfonic (Crengile şi Moartea căprioarei) până la genul operei (Inimă de copil după cartea cu acelaşi titlu de Edmondo de Amicis, Apostol Bologa după Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu) şi al muzicii de balet (Mioriţa după un libret de Oleg Danovski, ...

citește »

I&M – Paso doble

„Timpul, care ne transformă în obiecte, ne îmulţeşte singurătatea firească…” Derek Walcott „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într‑o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne valid dintr‑o comunitate, dintr‑o fiinţă omenească în momentul când încearcă să se adapteze apocalipsului – concedându‑i statut de normalitate – când evenimentul stihial devine banal cotidian? ...

citește »

Viaţa ca „ciornă” şi moartea ca operă

Mama şi fiul (Tatiana Ţîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi, roman, 2017, ediţia a VII‑a, 2019, Ed. Cartier, Chişinău) trăiesc în Franţa de nord, într‑un sat dintr‑o zonă de pescari. În Franţa, numită de ea „cea mai frumoasă ţară de pe glob”, urma să moară senină şi împăcată. Aleksy, povestitorul, în prezent, iubeşte mult satul francez. Atunci, ...

citește »

Triumful inadecvării. Despre Constantin Ţoiu

După ce, în vara lui 2003, publicasem o cronică despre Constantin Ţoiu în Adevărul literar şi artistic (seria Cristian Tudor Popescu), domnul Gabriel Dimisianu i‑a dat prozatorului de veste. Întâlnindu‑mă apoi cu generosul critic al României literare, îmi relatase încântarea autorului. Totodată, mă îndemna să‑l vizitez numaidecât şi‑mi înmâna datele de contact. Aşa încât, în toamnă, după o conferinţă bucureşteană ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest