Contemporanul » Articole scrise de Maria-Ana Tupan

Articole scrise de Maria-Ana Tupan

Prof. Dr. Habil. Maria-Ana Tupan (n. 1949) este autoare a unor studii de istorie, critică şi teorie literară, apărute la edituri academice din ţară şi din străinătate, precum şi a unui curs de istorie a literaturii britanice de la origini până în prezent. Maria-Ana Tupan, a fost bursieră Fulbright afiliată [...]

Poveşti de iarnă

„O poveste tristă merge la vreme de iarnă. Ştiu una cu fantome şi spiriduşi.” William Shakespeare, Poveste de iarnă   Cu mult timp în urmă, în Strada Biserica Amzei exista o bibliotecă, unde erau găzduite numai cărţi în limbi străine, intrate ulterior în patrimoniul Bibliotecii Naţionale. Găseam acolo titlurile bibliografiilor de la cursuri, dar sentimentul de euforie mi‑era dat mai ...

citește »

Ultima verba

Citind volumul de poeme Azi‑noapte pământul a ţipat la mine de Rodica Braga (Editura Limes, 2002), apărut la o lună după dispariţia autoarei, am înţeles pentru prima dată că ultima verba înseamnă şi ultimul gând, ultimul sentiment, ultima privire, ultima senzaţie a cuiva. Marin Preda scrie în Viaţa ca o pradă că, în momentele de iluminare, înţelegem profund esenţa unor ...

citește »

Un „sălbatic”, doi „sălbatici”…

„Cutremurător mister”, i s‑a spus sentimentului produs de dispariţia unui om; mintea refuzând să accepte aneantizarea unei fiinţe pe care a cunoscut‑o în plenitudinea manifestărilor ei vitale. Aşteptam să o întâlnesc pe sora mamei, aveam o mulţime de întrebări despre fragmentul de viaţă când eu nu am fost, acesta fiind alt mister pe care nu‑l putem îmblânzi. Priveşti o fotografie ...

citește »

Noua istorie veche

Pe drumul şerpuit prin pădure netulburată de prezenţă umană ce duce de la Alba la Mănăstirea Buna‑Vestire, situată la vreo patruzeci de kilometri spre sud (localitatea Pătrângeni), nu bănuieşti nicio clipă că vei pătrunde într‑un fel de aleph borgesian al istoriei. Divină şi mundană. Urci treptele, sugerând un pelerinaj iniţiatic spre mănăstirea care ascunde în zidurile ei rămăşiţele unui lăcaş ...

citește »

Epilog la Cartea Vârstelor

În urmă cu mulţi ani, când scria La plecare, poetul Liviu Ioan Stoiciu cocheta cu ideea morţii, construindu‑şi o mască a sfârşitului şi brodând ingenios pe motivul consacrat şi speculat retoric al lui valedictum. Luare aminte, cartea de poeme publicată în acest an la Rocart, este o confesiune existenţială mai curând decât un sumbru memento: amintiţi‑vă de viaţa trecătoare. Ca ...

citește »

Scriitor pentru istorie

Dacă din Antichitate până în Renaştere, arta era asociată cu eternitatea – Museion, templul artelor, existând în afara timpului istoric –, romantismul, poate sub influenţa fenomenologiei hegeliene a spiritului, a întors artele cu faţa către istorie, pozitivismul atribuindu‑le ulterior o geneză şi o funcţie socială. Fenomenologia heideggeriană şi istorismul care au dominat sfârşitul ultimului secol au accentuat tendinţa de a ...

citește »

Nefericit precum Ulise…

Din punctul de vedere al celor vechi, Scila şi Caribda marcau sfârşitul geografic al lumii. Ca şi Ulise, Horia Bădescu (Între Scila şi Caribda, încotro? Editura Şcoala Ardeleană, 2022) are de optat între doi monştri – frică şi degnerare – între care se produce apocalipsa lumii prezente, în sens de eşec al proiectului umanist al modenităţii iluministe. Studiu antropologic, filosofie politică, eseu ...

citește »

În oglinda celuilalt

Atunci când citeşti despre propria cultură în scrierile străinilor înţelegi mai bine mitul lui Narcis: chiar şi menţiunea numelui unui compatriot provoacă o emoţie a recunoaşterii, a confirmării propriei existenţe şi identităţi colective. Tam tvam asi – acesta eşti tu, obiectivare a spiritului, care i‑a inspirat şi unui Eminescu pasionat de India un poem. În acelaşi timp însă, conurile de ...

citește »

Gusturi franţuzeşti

Este vorba, desigur, de gusturi estetice. Ne întrebăm adesea ce ne place, dar mai puţin cui şi de ce plăcem. Scriitorii români de la început de mileniu şi‑au pus, totuşi, se pare această întrebare, deoarece nu puţine sunt exemplele celor preocupaţi să fie traduşi, unii chiar aspirând la statutul de scriitor internaţional, care se exprimă la fel de bine într‑o ...

citește »

Contexte eminesciene

Este puţin probabil ca interesul lui Enescu pentru poemul Strigoii, publicat de Eminescu în 1876, să fi fost motivat de celebritatea poetului, deoarece, în ciuda valorii sale, poemul ocupa un loc modest în percepţia criticii, acela de emulaţie a baladei Lenore de Bürger sau de reverenţă romantică înspre imaginarul folcloric. Adevărul este că, în ultimul pătrar al secolului al XIX‑lea, ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest