Din ultimul număr:
Contemporanul » Articole scrise de Maria-Ana Tupan (pagina 5)

Articole scrise de Maria-Ana Tupan

Prof. Dr. Habil. Maria-Ana Tupan (n. 1949) este autoare a unor studii de istorie, critică şi teorie literară, apărute la edituri academice din ţară şi din străinătate, precum şi a unui curs de istorie a literaturii britanice de la origini până în prezent. Maria-Ana Tupan, a fost bursieră Fulbright afiliată [...]

Maria-Ana Tupan: Un nou început: umanismul solidar

Pentru înlocuirea domnilor Eugen Simion, Mircea Martin, Mircea Anghelescu sau Eugen Negrici cu universitari fără operă recunoscută nu a existat temei legal, ci un precedent în plecarea forţată a unui grup de distinşi universitari în frunte cu G. Călinescu în ani de neplăcută amintire Când acelaşi mesaj îţi parvine din China şi din Europa, de Vest şi de Est, din ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Codul Breban sau regula jocului estetic

Proza lui Nicolae Breban rămâne una de tip baroc, cu incursiuni în psihologii abisale, cu conştiinţe metamorfice şi episoade simbolice. Irizările în conştiinţe sunt armonicele acestei proze eseist-⁠psihologice, care dau cu adevărat calitatea muzicii acelor vremi. Mai corect ar fi să spunem zgomotul şi furia, societatea semănând cu mormanele de ruine din subteranele Romei Prima ieşire, dar nu cum se ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Reveriile apei

Semnele trimit unele la altele în asocieri infinite, trupul realităţii rămânând mereu în afara acestui lanţ. Claude o iubeşte pe Marguerite, dar fuge cu fiica acesteia, Francesca, deşi o iubeşte pe sora ei, Elana, care e aidoma mamei. Ţine de impredictibilul vieţii ca eşafodajul de decenii al unor credinţe să ne fie zdruncinat într-⁠o clipă de întâlnirea cu un mare ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Cicero şi noi

Honesta utilitas, nu e util decât ceea ce este onest, spune Cicero. Vincenzo Merolle crede că stoicul antic ne poate ajuta să ne înţelegem istoria. E onest să dai de exemplu instituţia doctoratului din vremea lui Ceauşescu, aşa cum a făcut un academician matematician de curând, deoarece a dat doar 2000 de doctori, iar acum sunt 20.000? Relevanţa lui Cicero ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Geometrii ale imaginarului

În România, politicul nu a inspirat dezgust, nici lui Maiorescu, nici lui Enescu, nici diplomatului Blaga. Aura de anxietate de care e înconjrată noţiunea acum e produsul epocii de după război, când elitele au fost date pe mâinile instituţiilor represive şi ale unor analfabeţi criminali de către guvernanţi nu cu mult mai educaţi. A fost, fără îndoială, o altă Spanie ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Studii culturale: faţa şi reversul

Adevărul este că postmodernismul provoacă nelinişti şi în alte cercuri scriitoriceşti din România, în afară de sibieni. Vocea distinsului universitar de la celălalt terminal al telefonului mobil sună cu o desăvârşită naturaleţe şi fără accentul ardelenesc pe care îl detectez numaidecât în convorbirile din ultima vreme. „Vorbitorul mi-⁠a cerut să-⁠i spun fără înconjur, dacă, după opinia mea, postmodernismul este inconturnabil”. ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Grădinile lui Jidi Majia

Dincolo de contrastul aparent dintre percepţia stilului mental chinezesc în celebra povestire a lui Jorge Luis Borges, Grădina cu cărări ce se bifurcă, şi exemplul enciclopediei chinezeşti folosit de Michel Foucault, pentru a-⁠şi ilustra conceptul de heterotopie, există un raţionament ce le poate aduce la acelaşi numitor. Un Foucault bulversat de taxonomiile chinezeşti, bazate pe nefamiliare tipuri de claisificare, făcea ...

citește »

Casa, sufletul, rama

„Ce rost mai are o casă din care a plecat sufletul?” ofta Leopoldina Bălănuţă, la puţin timp după dispariţia amfitrioanei. Suferise un accident cerebral când la uşă îi bătuseră portăreii. Societatea postdecembristă avea alţi idoli. Cu o tresărire de bucurie recunosc chipul sopranei Magda Ianculescu printre portretele expuse de Conservatorul bucureştean la aniversarea celor 150 de ani pe zidul ce ...

citește »

Despre ştiinţă cu un grăunte de fantezie

Ceea ce scapă înţelegerii sale de moment e povestea unor foşti deţinuţi politici, de origine umilă, care îşi riscaseră viaţa, şi aşa precară, îngropând în forja de la Gherla săbiile minunat de frumoase ale unor ofiţeri, trimişi probabil peste Prut şi executaţi la întoarcere. Înţeleg alarma din mintea interlocutorului meu, aşezat la taifas de cealaltă parte a măsuţei de ceai, ...

citește »

În jurul fantasticului (II)

Pot fi utopia şi contrautopia văzute ca surogate ale paradisului regăsit şi din nou pierdut? Din perspectivă imagologică, ele prezintă analogii. „Cel dus m-⁠atinse din trecut / Iar viu-⁠i suflet lumină în mine,/ Şi-⁠al meu pe-⁠al lui se răsuci / Şi prinse a se-⁠roti.” Astfel povesteşte A. Tennyson experienţa mistică provocată de lectura scrisorilor prietenului dispărut, deşi nu textul eminescian ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest