Contemporanul » Lecturi – Despre Cărți (pagina 10)

Lecturi – Despre Cărți

Marian Victor Buciu: Nicolae Breban „oarecum testamentar”

La Breban, doar posibilul este suveran. Proiecţia în viitor, ca atare. O vedem cum funcţionează şi în genul memorialistic. Cât priveşte convenţia epică, mereu afirmată, ea nu exclude discursul para-literar Ficţiunea documentală Există la Nicolae Breban, nu doar în Viaţa mea (Ed. Polirom, 2017), o acută şi paradoxală precizie – chiar şi a indeciziei –, asumată mereu clarificator, într-o măsură ...

citește »

Dana Oprica: Alexandru Rosetti şi Basarab Nicolescu

Între cei doi, s-⁠a cimentat o relaţie durabilă de prietenie, rezultată din nerăbdarea de a se vedea, auzi, citi, presărată de susţineri şi bucurii Realitatea este o reţea de relaţii unde fiecare parte nu poate fi înţeleasă decât prin raport cu celelalte. Teoria bootstrap (Geoffrey Chew) Am reluat, după cum promisesem anul trecut, seria de referinţe şi impresii rezultate în ...

citește »

Theodor Codreanu: Poezia ca poveste

Eminescu ştie că aspiraţia către „formele perfecte” văzute astfel este marea dramă a cunoaşterii umane, îngemănare a minţii şi inimii, potenţată de geniu Formele perfecte. În plan strict stilistic, marea performanţă a lui Eminescu, în Luceafărul (dar nu numai), e că sub forma clasică, hiperconcentrată a catrenului cu măsura de 7/8 silabe, rimă încrucişată şi ritm predominant iambic, se ascunde, ...

citește »

Constantin Coroiu: Confesiunea unui onirist

Cu o biografie zbuciumată, exclus şi reprimit în UTM, dat afară din facultate cu o zi înainte de căsătorie, betonist pe şantierul Combinatului siderurgic de la Galaţi etc., Virgil Tănase ajunge într-⁠un Paris, unde se izbeşte de cam aceleaşi lucruri ca în România despre care sperase că a scăpat: o cenzură neiertătoare, o presă care minte şi manipulează, o administraţie ...

citește »

Vasile Muscă: Nietzsche despre filologia clasică

Umanismul de tip filologic, ca unul din fenomenele cele mai caracteristice ale Renaşterii, evoluează conform logicii sale interne către o „castă” sau un „ordin” ce formează o elită intelectuală, care se va închide, în cele din urmă, în sine, alcătuind o mână de aleşi, ce îşi extrag puterile lor de viaţă nu din trăirea efectivă a prezentului dat, ci refugiindu-⁠se ...

citește »

Un proiect-⁠monument al Cetăţii Tomisului: Răzbunarea barbarilor

Cultura română resimte astăzi în mod imperios nevoia unei actualizări a exegezei operei poetului Publius Ovidius Naso, după mai multe inhibiţii şi starturi ratate. În pofida unui interes critic oarecum semnificativ pentru cunoaşterea şi aprofundarea operei acestuia, în pofida unor temerare eforturi de a construi o lectură critică eficientă, în momentul de faţă rezultatele exegezei operei ovidiene sunt, în România, ...

citește »

Livia Cotorcea: Un dialog exemplar

În 2016, Editura Universităţii din Iaşi a publicat două volume de corespondenţă Petru Caraman, adăugând recuperării operei savantului ieşean un moment de maximă importanţă. Căci, dacă din cărţile şi studiile caramaniene aveam a distinge pe cont propriu ideile şi metoda pe care a aplicat-⁠o savantul, corespondenţa acestuia ne dezvăluie aspectele respective în dialog cu şi în aprecierea cititorilor lui specialişti, ...

citește »

Bogdan Creţu: Cum a devenit Bacovia clasic

Pe Bacovia tocmai vasalitatea faţă de model îl face inimitabil. Nici măcar el nu se mai poate imita la nesfârşit şi simte nevoia să se dez-⁠⁠adapateze, să iasă din propria formulă. Să se de-⁠⁠bacovianizeze Este extrem de interesantă „postumitatea” lui Bacovia, pe care marii critici ai vremii nu l-⁠⁠au aşezat pe lista scurtă a certitudinilor. Era nevoie, se pare, de ...

citește »

Iulian Boldea: Măştile solitudinii

Gesturile eroului, de o lentoare extremă, cadrul cu contururi lipsite de determinaţii, vagi, imprecise, toate acestea induc ideea propensiunii spre registrul oniric, spre imaginile fluctuante ale visului, cu tectonica sa amăgitoare şi insolită, cu geografia sa atât de stranie Poemele lui Mircea Ivănescu pun în scenă, cum s-⁠a observat, un „real ireal”, o lume imaginară din speţa celei adăpostite de ...

citește »

Theodor Codreanu: Eminescu: poezia ca „poveste” a armoniei

Mit, poveste, forme nu sunt formule moarte, mecanice, „forme fără fond”, ci expresii vii, care ascund bogăţia vieţii, a adevărului. Acesta este înţelesul adânc (hermeneutic, în limbaj modern) al poveştii şi al formelor perfecte spre care a năzuit întreaga viaţă Eminescu Preambul. Desigur, nici pe departe, aici, în această ediţie, pe care o datorăm Editurii Academiei Române, nu este poetul ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest