Din ultimul număr:
Contemporanul » Articole scrise de Eugen Simion

Articole scrise de Eugen Simion

Eugen Simion este autorul a 30 de cărţi originale dintre care semnalăm: Proza lui Eminescu (1964); Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1971); Scriitori români de azi, I-IV (1974-1989), Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977, ediţia a V-a – text integral – 2006); Dimineaţa poeţilor (1980, ediţia a IV-a 2008); Întoarcerea [...]

„Un mesianic pozitiv”

Editura Cartea Românească Educaţional a publicat recent, în condiţii grafice excelente, şaptesprezece volume critice ale academicianului, istoricului şi criticului literar Eugen Simion. Astfel, iubitorii scrisului academicianului român pot găsi de acum în reţeaua naţională de distribuţie de carte, la partenerii editurii şi pe site‑ul editurii www.ecredu.ro, volumele: Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei, Tânărul Eugen Ionescu, Cioran. O mitologie a ...

citește »

Postliteratura (I)

Nu ştiu dacă Richard Millet – scriitor şi eseist reputat, unul dintre profeţii care anunţă, de mult timp, agonia literaturii –, nu ştiu, zic, dacă el sau altcineva a inventat termenul de postliteratură, dar, în mod sigur, el este acum, în Franţa, cel mai aprig judecător al acestui concept. Conceptul este, în fapt, un fenomen atât de răspândit, încât cuprinde, ...

citește »

Scriitori români de azi (I‑IV)

„Lovinescu ar fi citit cu pasiune Scriitori romani de azi şi ar fi văzut în Eugen Simion un al doilea urmaş al său, numai cronologic vorbind, după Pompiliu Constantinescu. Este supremul elogiu ce i se poate aduce, într‑o viziune panatheneică, de succesiune a generaţiilor şi de cei mai aleşi lampadofori.” Şerban Cioculescu „Cartea se poate citi şi de nespecialişti cu ...

citește »

„Literatura a fost pentru noi un colac de salvare”

Într‑o perioadă istorică absolut nenorocită, cea mai rea din istoria României moderne, adică în anii ’48, ’50 până prin ’64, am avut şansa să avem profesori mari, profesori extraordinari, veniţi din generaţia interbelică… Mihaela Helmis: De pe scena Ateneului Român, dvs., ca profesor al atâtora dintre profesorii noştri de limba română, simţind cultura drept marea noastră putere tăcută, ne‑aţi reamintit ...

citește »

Eugen Simion: O hermeneutică a sfinţeniei. Lacrimi şi sfinţi

Nu îndrăznesc să spun că filosoful are clipe de pietate creştină, dar, realmente, meditaţia lui coboară din când în când tonul şi încetineşte ritmurile în aşa fel încât în discursul cioranian se aude şoapta unei rugăciuni. Este, în fond, ritmul psalmilor arghezieni. Apropierea se opreşte aici. „Tragedia mea provine din faptul că sunt un om nereligios, ca şi tine” (dintr-⁠o ...

citește »

Eugen Simion: Jurnal public

O etopee postmodernă sau despre „un pluton de execuţie” inventat şi o fabulă şugubeaţă despre un adulter care n-⁠a avut loc. În fine, nu-⁠⁠i o exageraţiune, îmi vine să-⁠⁠l întreb pe Horia-⁠⁠Roman Patapievici, nu-⁠⁠i o mare şi regretabilă necuviinţă în aceste propoziţii nesăbuite, provocatoare de la un capăt la altul? Şi, apoi, cum să judec credinţa Dvs. că „limba română ...

citește »

Ochiul magic minte de îngheaţă apele

România literară (nr. 1-2, a.c.), revistă condusă de acad. N. Manolescu, ambasadorul nostru la U.N.E.S.C.O., îmi dedică, la rubrica Ochiul magic, un articol foarte iritat sau, mai corect spus, un pamflet în care sunt denunţat ca om de rea-credinţă, arogant faţă de colegii mei (scriitori), incorectitudine faţă de statul român care, nu-i aşa?, sprijină cultura română în timp ce eu ...

citește »

„Şansa pe care o dau culturii noastre naţionale? Enormă!” (II)

Eugen Simion în dialog cu Nicolae Breban „Moartea face parte din existenţa noastră” Eugen Simion: Apropó de Dumnezeu: eşti credincios (credincios-⁠credincios)? N-⁠am uitat că eşti fiu de preot din Maramureş, dar mai ştiu că nu totdeauna credincioşenia se moşteneşte. Vorbeşte-⁠mi, te rog, de această relaţie ce mi se pare esenţială pentru un creator. Le-⁠am pus aceeaşi întrebare şi lui Augustin ...

citește »

Sub semnul mitului

Un peisaj din Francis Jammes desenat de un intelectual cu simţurile la pândă şi cu spiritul obsedat de fantasmele firii şi de mesajele universului. Florile de mac îi par mari stropi de sânge căzuţi în grădina Ghetsemani de pe fruntea lui Iisus. Din cer cad leneşi fulgi moi care troienesc pacea de scrum a lumii. Bucolismul spiritualizat găseşte o ex­pre­sie ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest