Lecturi - Despre Cărți

„Un mesianic pozitiv” (II)

Editura Cartea Românească Educaţional a publicat recent, în condiţii grafice excelente, şaptesprezece volume critice ale academicianului, istoricului şi criticului literar Eugen Simion. Astfel, iubitorii scrisului academicianului român pot găsi de acum în reţeaua naţională de distribuţie de carte, la partenerii editurii şi pe site‑ul editurii www.ecredu.ro, volumele: Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei, Tânărul Eugen Ionescu, Cioran. O mitologie a nedesăvârşirilor, Scriitori Români de astăzi vol. 1‑4, Fragmente critice (I‑VIII), Dimineaţa poeţilor, precum şi cartea inedită Secolul al XIX‑lea, în doi mesianici chibzuiţi şi un vizionar mistic. Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica.

Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei ia ca punct de plecare prozele eliadeşti, plecând de la geneza lor şi trecând prin acele date ale biografiei autorului care au avut un rol important în elaborarea lor. Interpretarea criticului e savuroasă şi bine întreţinută de alura aproape melodică a scriiturii, la care se adaugă consistentul bagaj informaţional selectat din jurnalul, memoriile, amintirile şi interviurile cu Mircea Eliade”, semnalează pe coperta patru a cărţii Cristina Scarlat.

„Cine a fost necunoscutul Ionescu, cel care publica sub pseudonim, poetul din spatele Elegiilor pentru fiinţe mici sau partenerul de dialog al lui Jeni Acterian? Acestor întrebări volumul de faţă nu le oferă un răspuns ferm, matematic. Taina umanului din spatele teatrului absurd se revelează însă, pagină cu pagină, pentru toţi cei care au maturitatea necesară să accepte ideea că răscolitoarele îndoieli ce rămân nespuse au bout du chemin sunt tot atâtea porţi către spectaculosul, teatralul şi, în fond, liricul Ionescu‑Ionesco”, scrie pe coperta patru a cărţii Tânărul Eugen Ionescu, universitara Livia Iacob.

„În Cioran. O mitologie a nedesăvârşirilor, Eugen Simion vine cu o abordare contrapunctică incitantă, cu mişcări ondulatorii şi în plan temporal şi în plan spaţial, deschizând simultan practic toate fronturile analizei, revenind de câte ori logica argumentaţiei i‑o cere, urmărind conturul filigranat al unei arhitecturi elaborate care creşte organic, în conformitate cu teoria mereologiei, stabilind natura relaţiilor între parte şi întreg”, semnalează universitara Simona Modreanu.

„Metodologic, genealogia nietzscheană şi arheologia foucauldiană sunt deopotrivă satisfăcute în acest volum în care Eugen Simion ne propune o filosofie a istoriei şi o istorie a mentalităţilor care justifică o tradiţie a contractului social unionist românesc prin ideologii culturale. Nu o să mai întâlniţi aşa ceva în nicio altă lucrare. Majoritatea cercetătorilor serioşi aleg fie calea genealogiei, fie drumul arheologiei. Dar autorul acestei lucrări e un cercetător vitruvian. (…) O carte binevenită, într‑o societate în care avem tot mai mulţi vizionari utopici şi tot mai mulţi mesianici nechibzuiţi. Puterea scrierii lui Eugen Simion e fabuloasă: uneori, viaţa lui Bălcescu, Kogălniceanu şi Ghica par (pre)texte pentru lucrarea unui autor care îşi deconspiră ideologia culturală, gena de cercetător şi vocaţia de umanist. Critica literară românească nu ar fi avut un destin al său fără talentul lui Eugen Simion. Dar nici cultura română. De aceea, Eugen Simion e, la rândul său, un mesianic”, afirmă Oana Camelia Şerban.

Editura Cartea Românească Educaţional

Eugen Simion

Total 0 Votes
0

Eugen Simion

Eugen Simion este autorul a 30 de cărţi originale dintre care semnalăm: Proza lui Eminescu (1964); Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1971); Scriitori români de azi, I-IV (1974-1989), Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977, ediţia a V-a – text integral – 2006); Dimineaţa poeţilor (1980, ediţia a IV-a 2008); Întoarcerea autorului (1981, ediţia a IV-a, 2005); Sfidarea Retoricii (1986); Moartea lui Mercuţio (1993); Mircea Eliade: Nodurile şi Semnele prozei (1995-2006); Fragmente critice, I-VI (1997-2009); Ficţiunea jurnalului intim, I-III (2001); Genurile biograficului, I-II (2002-2008); În ariergarda avangardei, 2004 (în colab. cu Andrei Grigor); Tânărul Eugen Ionescu (2006, 2009);

În limbi străine: Elmények kora, vollom asok kora. Parizsi naplo (1983); Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade (The Seaburg Press, New York, 1982, în colab.); Die Mitte der Welt. Aufsätze zu Mircea Eliade (Suhrkamp Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1984, în colab.); The Return of the Author (Northwestern University Press, Evanston, Illinois, 1996); Le Retour de l’Auteur, l’Ancrier Editeur, France, 1996); Mircea Eliade: A Spirit of Amplitude (East European Monographs, Boulder, Distributed by Columbia University Press, New York, 2001). Mircea Eliade, romancier, Ed. Oxus, 2004, Paris). Umoran je demonteorije Ed. Apostrof-Rading, Belgrad, 2004. A iniţiat şi coordonat mai multe proiecte fundamentale ale Academiei Române, printre care proiectul de facsimilare a manuscriselor lui Eminescu (operaţie începută în 2004 şi încheiată în 2009; cele 24 de manuscrise, totalizând 14.000 de pagini, au fost reconstituite şi tipărite în 38 de volume) şi colecţia Opere fundamentale (o ediţie de tip Pléiade) în care au apărut până în prezent 114 volume, cuprinzând creaţia integrală a lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, C. Negruzzi, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Octavian Goga, Mateiu I. Caragiale, George Bacovia, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Anton Holban, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, A.E. Baconski, Ştefan Bănulescu, ş.a. Este autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii (Mihai Eminescu – Proză literară; Eugen Lovinescu – Scrieri, 9 vol.; Mircea Eliade, Proza fantastică); Antologia criticilor români, 2 vol., precum şi a unor prefeţe şi studii în limbi străine (Dictionnaire des citations du monde entier, Éditions Robert – pentru literatura română; Eugène Ionesco – Non, Préface, Editions Gallimard, 1986; Mémoires d’Europe, 3 vol., Gallimard – 1993 – partea relativă la literatura română; Ethnographie et Propagande: angoisses rêves et espoirs d’Europe, 2000, în colab.; Figures du Double dans les littératures européennes, Editions L’Age D’Homme, Lausane, Suisse, 2001, în colab.) etc.

A fost distins cu Premiul Academiei Române (1977) şi de cinci ori cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România. I s-a acordat Ordinul naţional „Steaua României” în grad de „Mare cruce”, ordinul brazilian „Crucea Sudului”, ordinul şi diploma daneză „Comandor de gr.I al ordinului Danebrog” iar în 2002 a primit Legiunea de Onoare a Franţei (2002), „Ordinul Republicii” (Republica Moldova, 2010)

Membru al Academiei Române (1991), al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Danemarca, 2003; al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa (2004); al Academiei din Atena (2009), membru al Academiei Regale a Doctorilor din Barcelona (Spania); al Academiei de Ştiinţe din Moldova; al Academiei Europeea (Londra). Este Doctor honoris causa al Universităţii din Belgrad şi a peste zece universităţi din ţară. În 1999 a înfiinţat Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, aflată sub auspiciile Academiei Române, cu scopul de a sprijini cercetarea românească şi a încuraja colaborarea intelectuală în cadrul comunităţii europene.

Bibliografie: Andrei Grigor: Eugen Simion (monografie, 2000); Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul scriitorilor români, R-Z, Bucureşti, 2002; Manual de trudire a cuvântului. Eugen Simion – 70, Bucureşti, 2003; Vertical într-o lume agitată, Ed. Universităţii de stat a Moldovei, 2005). Dicţionarul General al Literaturii Române (vol. VI, 2008); Eugen Simion ’75 (2008); Ştefan Vida Marinescu: Eugen Simion sau excelenţa spiritului critic, I-II, 2009.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button