Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

Reiau aici, cu ajustările cuvenite, un text publicat de mine cu trei decenii în urmă[1] care s‑a dorit a fi un punct de vedere într‑o dezbatere ce s‑ar putea numi chestiunea Renaşterii româneşti. O dezbatere în care s‑au pronunţat istorici şi istorici literari de marcă, de la Petre P. Panaitescu în anii imediat postbelici[2] la Dan Horia Mazilu în anii ...

Acum un veac, în 1920, Nicolae Iorga oferea publicului o Istorie a românilor prin călători, iar în vremea noastră savanţi de talia Mariei Holban şi a lui Paul Cernovodeanu au ostenit rodnic – alături de alţi studioşi – pentru crearea colecţiei academice Călători străini despre ţările române, un capitol dens şi colorat din civilizaţia noastră fiindu‑ne restituit pe calea imagologiei, ...

Formarea Europei medievale pe urmele imperiului roman şi ale unui „Barbaricum” germanic, turanic sau slav constituie un capitol de istorie[1], unde socialul, economicul, religiosul şi artisticul se împletesc, atât în ceea ce priveşte Occidentul merovingian, carolingian şi romanic, cât şi Bizanţul iustinianeu şi iconoclast, cu vecinătăţile sale islamice. Dacă geneza statelor din Europa occidentală şi‑a avut demult exegeţii, pentru spaţiile ...

În 1933, la al VII‑lea Congres de Ştiinţe Istorice de la Varşovia, profesorul praghez Jaroslaw Bidlo vorbea despre o graniţă dintre Europa centrală şi Europa sud‑orientală… A trecut mai bine de un veac de când pastorul luteran german de orientare creştin‑socială Friedrich Naumann publica volumul său de mare răsunet Mitteleuropa (1915) – propunând, în plin război, crearea unei comunităţi germane ...

A trecut aproape o jumătate de veac de când am lansat, în 1974, teza celor două „coridoare culturale” ale Sud‑Estului european[1], legate în cele din urmă de cele două „priviri”, de fapt, perspective (şi aici îl citez pe Nicolae Iorga[2]) ale regiunii noastre, aceea adriatică şi aceea pontică, din preistorie până în timpurile moderne. Este vorba, pe de o parte, ...

Trebuie spus de îndată că prezenţa iniţială a portretului lui Ţepeş într‑o colecţie a lui Petru Şchiopul are o completare semnificativă… Din manualele şcolare încă găsim portretul – cu cuşmă şi egretă cu perle şi pietre preţioase – al unui voievod pe care istoria naţională l‑a păstrat ca model de stăpânire fermă şi autocrată – în spiritul european al celei de ...

Tradiţionalism valah şi inovaţie moldavă   O altă faţetă, aceea transalpină a Transilvaniei şi a Banatului, nu este, în această istorie a civilizaţiei premoderne a românilor – cei mai numeroşi acolo, dar copleşiţi de alte „nationes” – un punct permanent de referinţă… Această linie a tradiţiei a evoluat în principatul românesc unde domnia lui Matei Basarab – întru totul contrară ...

1. De la Eminescu la Călinescu În această lume nobiliară cu năzuinţe permanente spre nou vom întâlni cazul, elocvent între toate, al unui tradiţionalism arhitectonic care a ilustrat fără întrerupere timp de un secol şi jumătate, de la 1570 la 1720, o idee dinastică… Au trecut aproape două secole de când, în 1836, un observator european avizat precum Saint Marc ...

Cuza cel din copilărie, Cuza din adolescenţă, a rămas pentru mine, la senectute, acelaşi erou pe care experienţa de viaţă îmi îngăduie, poate, a‑l socoti liderul ideal al românilor din toate timpurile… Din adolescenţă încă, mărturisesc, două figuri istorice mi‑au apărut ca expresii superlative ale spiritului românesc şi ele se învecinează cronologic, se completează sub arcul aceluiaşi timp mirabil şi ...