Episodul şapte al podcast‑ului Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu, aduce în prim‑plan un intelectual de seamă, istoricul Răzvan Theodorescu – vicepreşedintele Academiei Române şi fostul ministru al Culturii şi Cultelor de la începutul anilor 2000. Răzvan Theodorescu este autorul unor lucrări importante privind Evul Mediu şi istoria artei, dintre care amintim: Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550‑1800), Românii ...
citește »O şcoală românească de studiere a Renaşterii
Acum aproape patru decenii o mare doamnă a culturii româneşti, Zoe Dumitrescu Buşulenga, făcea o observaţie plină de miez, pornind de la un op de tinereţe al lui Mircea Eliade: „Se spune, în general, că nu există intelectual român cu adevărat cultivat care să nu aspire la o cuprindere a acelei vremi uimitoare, care să nu vrea să se apropie ...
citește »Evadări manieriste şi evadări romantice (II)
Nevoia de salvare spirituală pe care criza modernităţii o făcea tot mai acută avea să conducă la alte evadări – în natură, în exotic, în fantastic, toate aparţinând tumultului romantic. O natură agitată sau, dimpotrivă, calmă, în picturile lui Caspar David Friedrich sau ale lui Corot, cea a Simfoniei a VI‑a Pastorală, creată de geniul beethovenian, natura protectoare din poezia ...
citește »Evadări manieriste şi evadări romantice (I)
Criza spirituală a Europei pe care Conciliul de la Trento (1545‑1563) a adâncit‑o la sfârşitul Renaşterii clasice care poartă numele de manierism a condus în lumea elitelor ecleziastice şi universitare, catolice şi protestante, deopotrivă, la nevoia unor evadări dintr‑o realitate marcată de războaie religioase şi de flageluri felurite, către o mult visată epocă de aur şi către icoana unei lumi ...
citește »Artă şi spiritualitate est‑europeană. De la iconoclastie la Kandinsky
Pornind de la apartenenţa comună a artei şi a spiritualităţii unei epoci sau ale unui spaţiu geografic la conceptul de cultură, de cultura mentis sau cultura animi – cum era ea denumită de autorii antici – voi adăuga de îndată că precizarea din titlu privitoare la Estul european are în vedere particularităţi politice şi spirituale care, odată cu sfârşitul a ceea ...
citește »Prinţul străin – o realitate politică sud‑est europeană
Al XIX‑lea veac a fost, cum se ştie, epoca câştigării independenţelor faţă de Sublima Poartă a tuturor naţiunilor sud‑est europene care trăiseră sute de ani în ceea ce a fost numită condiţia inter‑imperială a acestui spaţiu aflat între împărăţia sultanilor, cea a ţarilor şi cea a Habsburgilor. Un spaţiu care, odată libertatea obţinută, moştenea şi disensiuni locale, conflicte nobiliare sau ...
citește »Inexistenţa elitei politice
Între multele vorbe înţelepte ale hiperinteligentului Winston Churchill, îmi place să citez adesea următoarele: „Diferenţa între un om politic şi un om de stat este că primul se gândeşte la următoarele alegeri, pe când al doilea la următoarea generaţie”. În spiritul acestei aserţiuni am spus şi am scris nu o dată că România este lipsită de oameni de stat de ...
citește »O gafă intelectuală din 1885: expulzarea lui Moses Gaster
A existat, în viaţa intelectuală a veacului al XIX‑lea românesc, un episod regretabil, al cărui personaj central a fost unul dintre cei mai învăţaţi oameni de cultură ai României, rabinul şi lingvistul Moses Gaster, prietenul lui Eminescu, admirat de Hasdeu şi de Maiorescu, menit unei impresionante cariere academice internaţionale. Este vorba despre expulzarea acestuia, în luna octombrie a anului 1885, ...
citește »Turcii otomani în civilizaţia europeană
Cu o populaţie care, demografic, depăşeşte orice neam din Europa, turcii au – ca şi ruşii, vecinii lor duşmani şi prieteni – un trecut imperial care a ilustrat cu asupră de măsură ceea ce numim Islamul occidental, alcătuit din Islamul hispanic şi Islamul balcano‑anatolian, acesta din urmă fiind un ingredient esenţial al istoriei est‑europene, mai ales odată cu veacul al ...
citește »Renaşterile dinaintea Renaşterii
Marea înnoire a civilizaţiei europene occidentale care a fost Renaşterea secolelor XIV, XV şi XVI, ilustrată de trei simptome – o viziune antropocentrică asupra lumii, o nouă perspectivă ştiinţifică asupra universului şi existenţa unei noi clase sociale care să o susţină, anume burghezia – a însemnat, înainte de toate, o reînviere a morfologiilor literare şi vizuale ale antichităţii clasice greco‑romane, ...
citește »