Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

Târgu Jiu, oraş cu emblemă spirituală prin Constantin Brâncuşi, naşte şi prin Teatrul „Elvira Godeanu” în fiecare dintre noi bucurie şi înălţare sufletească Oraşul sfinţit de Brâncuşi, a cărui coloană vertebrală, Calea Eroilor, se naşte din unda Jiului, capătă nemurire prin Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, se binecuvântează trecând prin Poarta Sărutului, întâlneşte în călătoria sa spirituală Biserica Sfinţii Apostoli Petru ...

Lumea noastră, mereu aceeaşi şi niciodată la fel, certifică continuu prin măreţia şi micimea faptelor scenariul orbirii ce se regenerează necontenit. Cine suntem în această lume? Unde ne sunt idealurile şi vizionarii? „Uită‑te până când ai să vezi!” Constantin Brâncuşi Privesc un album Pieter Bruegel cel Bătrân. L‑am cumpărat de mult de la un bookstore din New York de pe ...

„A întrebat: Pot să mă aşez? – Eu: Cine sunteţi? Sunteţi Shakespeare? – Ştiţi foarte bine că nu sunt Shakespeare. – Nu sunteţi Shakespeare? Atunci căraţi‑vă! A plecat ofensat şi le‑a povestit tuturor că am înnebunit” „În literatură sunt două mari genii; în poezie, Shakespeare, iar ca vizionar, Dostoievski… Pe vremea când, la Braşov, profesor fiind, scriam cartea despre sfinţi, ...

Ar fi trebuit, din punct de vedere legislativ, ca un student să devină actor după ce finalizează studiile de licenţă şi de masterat, în aşa fel încât perioada de formare să se extindă la 5 ani. Răul fiind deja făcut, mă îndoiesc că poate cineva să mai vină cu iniţiativa legislativă prin care acest lucru să fie posibil „Arta nu ...

Am nădăjduit întotdeauna să ecranizez Bunavestire… Simţeam că e chemarea unui duh vrăjit care mă ademeneşte. Cartea mă cuprindea, îmi dăruia senzaţii, stări, gânduri, plesnindu‑mi sufletul cu violenta ei magie „Libertatea, iată formula omului.” Dostoievski Citesc pentru a‑mi odihni întrebările… Am nădăjduit întotdeauna să ecranizez Bunavestire... Simţeam că e chemarea unui duh vrăjit care mă ademeneşte. Cartea mă cuprindea, îmi ...

Cealaltă scenă Ca să rămână reprezentare a originii ca origine de fiecare zi a omului viu, şi nu un carnaval al simulacrelor vieţii cultural banalizate, teatrul trebuie să fie mereu înainte de el însuşi şi nu dincolo de sine „Toate Marile Mituri ale Trecutului ascund forţe pure.” Antonin Artaud Teatrul lui Antonin Artaud este modul de existenţă al Fiinţei în ...

Destinul nostru, al tuturor celor care au crezut în fiinţa României Libere, care s‑a prorocit şi sfiinţit prin jertfele zecilor de mii de români, arestaţi, schingiuiţi în temniţele comuniste, sau înfometaţi în perioada socialismului multilateral dezvoltat, s‑a iluminat atunci, în noiembrie, iar Braşovul a deschis prin curajul său poarta încrederii Iubesc Braşovul… îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru înaltul său ...

Carnavalul nostru, versiune scenică după opera lui I.L. Caragiale cu distribuţia de şoc a trupei Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” trebuie să ne cuprindă pe toţi cu dăruire, măiestrie şi virtuozitate într-⁠un delir fascinant fără oprire, fără poticnire, fără stăpânire, fără împotrivire, fără sfârşit. Ştim cu toţii, sau ar trebui să ştim acum mai mult ca oricând că I.L. Caragiale are ...

Nostalgia valorii Arta nu e, nu a fost niciodată un confort. Este un strigăt interior, o călătorie iniţiatică spre căutarea de sine, într-⁠un fel o posibilitate ca artistul să se elibereze de spaime şi neputinţe. „Restul e tăcere.” Hamlet Trăim pentru a povesti – spunea cândva Gabriel Garcia Marquez, deci, pentru a lăsa un semn de suflet, de viaţă aici ...

Acel „nu există fapte, ci doar interpretări” al lui Nietzche se restructurează necontenit în universul spectacolului şi îţi defineşte amprentele identităţii într-⁠o ambiguă rodire de înţelesuri. Pulsaţia vieţii este viaţa artei. Timpul mort şi-⁠ntinde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep ⁠eterna ...