Contemporanul » Articole scrise de Visarion Alexa

Articole scrise de Visarion Alexa

Alexa Visarion s-a născut la 11 septembrie 1947 în comuna Băluşeni, jud. Botoşani. Este căsătorit şi are doi băieţi – Felix Alexa şi Cristian Alexa. Este regizor de teatru şi film, scenarist, profesor univ. dr. A absolvit Magna cum laude IATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti, în 1971 la clasa profesorului universitar [...]

Carnavalul existenţei

Carnavalul nostru, versiune scenică după opera lui I.L. Caragiale cu distribuţia de şoc a trupei Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” trebuie să ne cuprindă pe toţi cu dăruire, măiestrie şi virtuozitate într-⁠un delir fascinant fără oprire, fără poticnire, fără stăpânire, fără împotrivire, fără sfârşit. Ştim cu toţii, sau ar trebui să ştim acum mai mult ca oricând că I.L. Caragiale are ...

citește »

Alexa Visarion: Lumina harului

Nostalgia valorii Arta nu e, nu a fost niciodată un confort. Este un strigăt interior, o călătorie iniţiatică spre căutarea de sine, într-⁠un fel o posibilitate ca artistul să se elibereze de spaime şi neputinţe. „Restul e tăcere.” Hamlet Trăim pentru a povesti – spunea cândva Gabriel Garcia Marquez, deci, pentru a lăsa un semn de suflet, de viaţă aici ...

citește »

Alexa Visarion: Răspântii de creativitate

Acel „nu există fapte, ci doar interpretări” al lui Nietzche se restructurează necontenit în universul spectacolului şi îţi defineşte amprentele identităţii într-⁠o ambiguă rodire de înţelesuri. Pulsaţia vieţii este viaţa artei. Timpul mort şi-⁠ntinde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep ⁠eterna ...

citește »

Alexa Visarion: Cugetări spectaculare

Nostalgia valorilor Egoismul eului este răsturnat; lumea nu este părăsită în „mistica imanenţei”, fiind înscrise în ea atât „căderea”, melancolică, tristă, cât şi inevitabilul vector al iluziei creatoare. Sub trăsăturile „omului fără domiciliu”, cum îl numeşte Ernst Bloch, subiectul ghiceşte că poate asocia (iluzoriu, artistic, creator) „îmbrăcămintea cu propria-⁠i piele”, atunci când Dumnezeu devine idee. „Artistul e interpretul tainelor sufletului ...

citește »

Zborul înalt al amintirii – Ilie Gheorghe

Ilie Gheorghe, actor născut şi nu făcut, ştia că arta se îmbolnăveşte când ocoleşte Adevărul. Şi mai ştia să emoţioneze publicul Doamne, cum a înseninat şi înalţat omul acesta viaţa prin închipuiri şi întrupări… Cum a născut şi înfăptuit el din cuvinte – rosturi şi din tăceri – oracole… Cum a iubit adânc bucuria sacră a scenei lui Shakespeare şi ...

citește »

Alexa Visarion: Sfinţirea vocaţiei

Solitudinea fiecăruia dintre noi se întregeşte în comuniunea valorilor şi ne înfrăţeşte în solidarităţi de largă respiraţie, de atitudine, de sens, de gândire. Tihna febrilă a creaţiei, indiferent de domeniu, întregeşte şi deschide vederea spre cuprinderea necuprinsului care trebuie să dea fertilitate fiecărei mărturii Noaptea, în ceasurile mele de veghe, seva nesomnului îmi bucură mintea, sufletul şi gândul, călătorind către ...

citește »

Alexa Visarion: Să credem… miracolul e viu…

O viaţă atât de plină de primejdii şi o istorie atât de dramatică desigur că au imprimat caracteristici specifice şi profunde în sufletul poporului român. Există o mare diferenţă între un popor care a suferit mult fără să se descurajeze niciodată şi altul care a cunoscut nefericirea numai cu intermitenţe În culegerea de eseuri intitulată Meşterul Manole – studii de ...

citește »

Alexa Visarion: Ceasul are şaizeci de minute…

Nuanţe, semne, seducţie magică. Publicul trăieşte spectacolul, şi la final, vrăjit de plenitutidinea acestui ceremonial al vieţii şi al morţii, se adânceşte cu întreaga sa fiinţă în tăcere Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, cea mai importantă şi semnificativă locaţie teatrală a ţării, îşi defineşte plenar identitatea în această stagiune 2017-2018, prin spectacolul-eveniment, Regele moare de Eugene Ionesco, în ...

citește »

Alexa Visarion: Sufletul mărturisitor al Mănăstirii Zosin

Binecuvântaţi şi călăuziţi de puteri necunoscute, îngereşti poate, ne întoarcem mereu cu sufletul aprins acolo unde am fost născuţi, pentru că numai în acel loc harul lui Dumnezeu şi darul tainic ne-⁠a învieţuit cu însemnele timpului pentru o călătorie destinală. Naşterea a fost întotdeauna nădejdea credinţei dând chip şi asemănare unei suflări pruncite întru slava Celui ce Este… În amintire ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now