Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

„Mi‑e frică de proştii răi.” I.L. Caragiale   Condiţia esenţială a criticii este judecarea operei abia născute cu sentimentul de a fi contribuit la adevăr prin exprimarea gândului ce vieţuieşte creaţia. Critica este un act de solitudine şi de asceză, fără satisfacţii imediate, iar dreptatea în critică este relativă şi poate tocmai această relativitate este izvorul obiectivităţii. Erorile în critica ...

Un bătrân şi un copil s‑au luat de mână şi au mers împreună să culeagă aplauzele, la finalul premierei tulburătorului spectacol Bros al lui Romeo Castellucci. Începutul şi sfârşitul, alpha şi omega, s‑ar putea spune, în cadrul căruia este cuprins spectacolul, evenimentul final al festivalului internaţional coordonat de Paola Tripoli la LAC, acronim care înseamnă Lugano Art and Culture. Din ...

„Când sufletul plânge, numai Dumnezeu aude. Când inima plânge, timpul se opreşte.” Shema Israel Semnul unei creaţii, profilul unui creator este slujit întotdeauna şi de muzica tăcerii, care îmbracă clipele într‑o eternitate de vis. Arta regiei a fost şi este un tratat mesianic ce cuprinde într‑o identitate specifică întreaga ambiguitate a existenţei. Radu Penciulescu, cel care a construit şcoala modernă ...

Mărturisirea publică, mai mult sau mai puţin criptată, prin intermediul unei opere, a gândurilor, aspiraţiilor, emoţiilor şi sentimentelor este un act de comunicare unilaterală, o devoalare conştientă, asumată a concepţiilor despre lume şi viaţă, apropiată de confesiunea tainică. Acest tip de comunicare, prin operă, se extinde în cazul spectacolului, amplificând exponenţial, cu fiecare repetare a actului artistic, multitudinea de sensuri, ...

Suflarea de foc a lui Eminescu a mărturisit‑o cu evlavie şi adâncime N. Stein­hardt: „Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfântă, nu uit, când sunt la Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, opera sculptorului Gh. Anghel. […] Am învăţat şi predat euforic – multe poezii eminesciene la Jilava, ...

„Nimeni nu este mai înclinat de a confunda ţara cu sine însuşi decât un partid.” Mihai Eminescu   Caţavencu nu e demagog… Caţavencu e patriot… Caţavencu nu minte?! El spune doar adevărul?! Adevărul lui e electoral! Cetăţenii sunt întotdeauna cei care decid prin vot soarta ţării şi iată‑i cum sunt… „Acest Cetăţean Turmentat, spune Caragiale, se ridică sus şi ia ...

Am crezut întotdeauna că artiştii şi arta trebuie să depună mărturie de responsabilitate, că trebuie să imagineze şi să construiască forme noi pentru a întreţine esenţa, că ei trebuie să gândească liber, având obligaţia să descifreze incertitudinile timpului pentru a impune o existenţă demnă. „Năzuinţa noastră către măreţie – spunea Titu Maiorescu – este singura măreţie la care ne este ...

„Timpul, care ne transformă în obiecte, ne îmulţeşte singurătatea firească…” Derek Walcott „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într‑o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne valid dintr‑o comunitate, dintr‑o fiinţă omenească în momentul când încearcă să se adapteze apocalipsului – concedându‑i statut de normalitate – când evenimentul stihial devine banal cotidian? ...

Prieteniile bucură viaţa, înseninează sufletul şi dau lumină gândurilor. Aleargă pe nisipul fierbinte, între uitare şi neuitare, şi cuprind nespusul tăcerilor în văzul amintirii. Prieteniile întăresc verbul a trăi, a trăi cu imaginaţie. Închipuirea şi realitatea hrănesc organic cuvintele neştiutoare de înţelesuri sau sărăcite prin uzură. Navigăm cu simţurile dilatate printre fiordurile de nelinişte ale unui destin în ispăşire. Mici ...

Năzuinţa noastră către măreţie este singura măreţie la care ne este îngăduit să năzuim. Titu Maiorescu   Originile misterului construcţiei ce înalţă spiritul către Dumnezeu se pierd în negura timpului. Aceasta a evoluat odată cu civilizaţia de la Sumer în Mesopotamia până în Egipt, Grecia şi Roma Antică, iar apoi în toată Europa. Dacă ar fi să‑i dăm crezare lui ...