Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

„A întrebat: Pot să mă aşez? – Eu: Cine sunteţi? Sunteţi Shakespeare? – Ştiţi foarte bine că nu sunt Shakespeare. – Nu sunteţi Shakespeare? Atunci căraţi‑vă! A plecat ofensat şi le‑a povestit tuturor că am înnebunit” „În literatură sunt două mari genii; în poezie, Shakespeare, iar ca vizionar, Dostoievski… Pe vremea când, la Braşov, profesor fiind, scriam cartea despre sfinţi, ...

Ar fi trebuit, din punct de vedere legislativ, ca un student să devină actor după ce finalizează studiile de licenţă şi de masterat, în aşa fel încât perioada de formare să se extindă la 5 ani. Răul fiind deja făcut, mă îndoiesc că poate cineva să mai vină cu iniţiativa legislativă prin care acest lucru să fie posibil „Arta nu ...

Am nădăjduit întotdeauna să ecranizez Bunavestire… Simţeam că e chemarea unui duh vrăjit care mă ademeneşte. Cartea mă cuprindea, îmi dăruia senzaţii, stări, gânduri, plesnindu‑mi sufletul cu violenta ei magie „Libertatea, iată formula omului.” Dostoievski Citesc pentru a‑mi odihni întrebările… Am nădăjduit întotdeauna să ecranizez Bunavestire... Simţeam că e chemarea unui duh vrăjit care mă ademeneşte. Cartea mă cuprindea, îmi ...

Cealaltă scenă Ca să rămână reprezentare a originii ca origine de fiecare zi a omului viu, şi nu un carnaval al simulacrelor vieţii cultural banalizate, teatrul trebuie să fie mereu înainte de el însuşi şi nu dincolo de sine „Toate Marile Mituri ale Trecutului ascund forţe pure.” Antonin Artaud Teatrul lui Antonin Artaud este modul de existenţă al Fiinţei în ...

Destinul nostru, al tuturor celor care au crezut în fiinţa României Libere, care s‑a prorocit şi sfiinţit prin jertfele zecilor de mii de români, arestaţi, schingiuiţi în temniţele comuniste, sau înfometaţi în perioada socialismului multilateral dezvoltat, s‑a iluminat atunci, în noiembrie, iar Braşovul a deschis prin curajul său poarta încrederii Iubesc Braşovul… îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru înaltul său ...

Carnavalul nostru, versiune scenică după opera lui I.L. Caragiale cu distribuţia de şoc a trupei Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” trebuie să ne cuprindă pe toţi cu dăruire, măiestrie şi virtuozitate într-⁠un delir fascinant fără oprire, fără poticnire, fără stăpânire, fără împotrivire, fără sfârşit. Ştim cu toţii, sau ar trebui să ştim acum mai mult ca oricând că I.L. Caragiale are ...

Nostalgia valorii Arta nu e, nu a fost niciodată un confort. Este un strigăt interior, o călătorie iniţiatică spre căutarea de sine, într-⁠un fel o posibilitate ca artistul să se elibereze de spaime şi neputinţe. „Restul e tăcere.” Hamlet Trăim pentru a povesti – spunea cândva Gabriel Garcia Marquez, deci, pentru a lăsa un semn de suflet, de viaţă aici ...

Acel „nu există fapte, ci doar interpretări” al lui Nietzche se restructurează necontenit în universul spectacolului şi îţi defineşte amprentele identităţii într-⁠o ambiguă rodire de înţelesuri. Pulsaţia vieţii este viaţa artei. Timpul mort şi-⁠ntinde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep ⁠eterna ...

Nostalgia valorilor Egoismul eului este răsturnat; lumea nu este părăsită în „mistica imanenţei”, fiind înscrise în ea atât „căderea”, melancolică, tristă, cât şi inevitabilul vector al iluziei creatoare. Sub trăsăturile „omului fără domiciliu”, cum îl numeşte Ernst Bloch, subiectul ghiceşte că poate asocia (iluzoriu, artistic, creator) „îmbrăcămintea cu propria-⁠i piele”, atunci când Dumnezeu devine idee. „Artistul e interpretul tainelor sufletului ...

O poveste medievală ne spune despre un tânăr alchimist căruia i s-⁠a promis că poate preface plumbul în argint dacă ar incanta o anumită formulă. Singura condiţie era ca în timpul acesta să nu se gândească în nici un chip la un elefant alb „E nevoie de doi ca să spui adevărul: unul să spună şi celălalt să asculte. “ ...