Contemporanul » Articole scrise de Visarion Alexa

Articole scrise de Visarion Alexa

Alexa Visarion s-a născut la 11 septembrie 1947 în comuna Băluşeni, jud. Botoşani. Este căsătorit şi are doi băieţi – Felix Alexa şi Cristian Alexa. Este regizor de teatru şi film, scenarist, profesor univ. dr. A absolvit Magna cum laude IATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti, în 1971 la clasa profesorului universitar [...]

Shakespeare via Cioran

„A întrebat: Pot să mă aşez? – Eu: Cine sunteţi? Sunteţi Shakespeare? – Ştiţi foarte bine că nu sunt Shakespeare. – Nu sunteţi Shakespeare? Atunci căraţi‑vă! A plecat ofensat şi le‑a povestit tuturor că am înnebunit” „În literatură sunt două mari genii; în poezie, Shakespeare, iar ca vizionar, Dostoievski… Pe vremea când, la Braşov, profesor fiind, scriam cartea despre sfinţi, ...

citește »

Impostura în perimetrul vocaţiei

Ar fi trebuit, din punct de vedere legislativ, ca un student să devină actor după ce finalizează studiile de licenţă şi de masterat, în aşa fel încât perioada de formare să se extindă la 5 ani. Răul fiind deja făcut, mă îndoiesc că poate cineva să mai vină cu iniţiativa legislativă prin care acest lucru să fie posibil „Arta nu ...

citește »

Nobleţea mândriei scrisului

Am nădăjduit întotdeauna să ecranizez Bunavestire… Simţeam că e chemarea unui duh vrăjit care mă ademeneşte. Cartea mă cuprindea, îmi dăruia senzaţii, stări, gânduri, plesnindu‑mi sufletul cu violenta ei magie „Libertatea, iată formula omului.” Dostoievski Citesc pentru a‑mi odihni întrebările… Am nădăjduit întotdeauna să ecranizez Bunavestire... Simţeam că e chemarea unui duh vrăjit care mă ademeneşte. Cartea mă cuprindea, îmi ...

citește »

Identitatea Artaudiană în teatru

Cealaltă scenă Ca să rămână reprezentare a originii ca origine de fiecare zi a omului viu, şi nu un carnaval al simulacrelor vieţii cultural banalizate, teatrul trebuie să fie mereu înainte de el însuşi şi nu dincolo de sine „Toate Marile Mituri ale Trecutului ascund forţe pure.” Antonin Artaud Teatrul lui Antonin Artaud este modul de existenţă al Fiinţei în ...

citește »

Festivalul Internaţional de Dramaturgie Contemporană, Braşov 2018

Destinul nostru, al tuturor celor care au crezut în fiinţa României Libere, care s‑a prorocit şi sfiinţit prin jertfele zecilor de mii de români, arestaţi, schingiuiţi în temniţele comuniste, sau înfometaţi în perioada socialismului multilateral dezvoltat, s‑a iluminat atunci, în noiembrie, iar Braşovul a deschis prin curajul său poarta încrederii Iubesc Braşovul… îl iubesc dintotdeauna, îl iubesc pentru înaltul său ...

citește »

Carnavalul existenţei

Carnavalul nostru, versiune scenică după opera lui I.L. Caragiale cu distribuţia de şoc a trupei Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” trebuie să ne cuprindă pe toţi cu dăruire, măiestrie şi virtuozitate într-⁠un delir fascinant fără oprire, fără poticnire, fără stăpânire, fără împotrivire, fără sfârşit. Ştim cu toţii, sau ar trebui să ştim acum mai mult ca oricând că I.L. Caragiale are ...

citește »

Alexa Visarion: Lumina harului

Nostalgia valorii Arta nu e, nu a fost niciodată un confort. Este un strigăt interior, o călătorie iniţiatică spre căutarea de sine, într-⁠un fel o posibilitate ca artistul să se elibereze de spaime şi neputinţe. „Restul e tăcere.” Hamlet Trăim pentru a povesti – spunea cândva Gabriel Garcia Marquez, deci, pentru a lăsa un semn de suflet, de viaţă aici ...

citește »

Alexa Visarion: Răspântii de creativitate

Acel „nu există fapte, ci doar interpretări” al lui Nietzche se restructurează necontenit în universul spectacolului şi îţi defineşte amprentele identităţii într-⁠o ambiguă rodire de înţelesuri. Pulsaţia vieţii este viaţa artei. Timpul mort şi-⁠ntinde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep ⁠eterna ...

citește »

Alexa Visarion: Cugetări spectaculare

Nostalgia valorilor Egoismul eului este răsturnat; lumea nu este părăsită în „mistica imanenţei”, fiind înscrise în ea atât „căderea”, melancolică, tristă, cât şi inevitabilul vector al iluziei creatoare. Sub trăsăturile „omului fără domiciliu”, cum îl numeşte Ernst Bloch, subiectul ghiceşte că poate asocia (iluzoriu, artistic, creator) „îmbrăcămintea cu propria-⁠i piele”, atunci când Dumnezeu devine idee. „Artistul e interpretul tainelor sufletului ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now