Din ultimul număr:
Contemporanul » Articole scrise de Dana Pocea

Articole scrise de Dana Pocea

Dana Pocea (actriță, editor, critic de teatru, autoare de eseuri și comentarii literare) s-a născut într-o familie de aromâni  în comuna dobrogeană Cogealac. A abosolvit Liceul nr. 8 din Constanța, iar în 1998 Facultatea de Teatru a Universității Hyperion din București, secția actorie, cu examenul de licență susținut la UNTEC. [...]

Despre exprimarea scenică multiplă

Piesa lui Jean‑Philippe Daguere, Adio, domnule Haffmann, jucată în premieră pe ţară la Teatrul Naţional Bucureşti, sala Pictură, în regia lui Felix Alexa, îşi plasează acţiunea în Parisul anilor 1942‑1944 în plină ocupaţie nazistă, aducând în prim‑plan crize de conştiinţă şi existenţă cotidiană pe fondul unui context istoric dramatic. Autorul este interesat de un asemenea subiect nu din dorinţa de ...

citește »

Conflicte şi comunicare între generaţii

Politica globalizării, manifestându‑şi programatic tendinţele de integrare a unei lumi pe zi ce trece mai haotice, şi consumerismul excesiv reprezintă fără niciun dubiu probleme care ridică grave semne de întrebare… Dacă Teatrul Naţional din Iaşi a renunţat de ani buni să‑şi mai confrunte producţiile cu criticii, preferând ca acestea să rămână în anonimat, deşi e posibil ca unele să fi ...

citește »

Rimini Protokoll și resuscitarea limbajelor teatrale

Înfiinţată în urmă cu peste douăzeci de ani de către Helgard Haug (autoare şi regizoare), Stefan Kaegi (regizor) şi Daniel Wetzel (regizor), afiliată în 2003 Centrului de performance HAU din Berlin, Compania germană Rimini Protokoll nu se distanţează de conceptul de teatru postdramatic, teoretizat de Hans‑Thies Lehmann înr‑o carte de referinţă (publicată la Frankfurt pe Main în 1999, iar în ...

citește »

Între zona de profunzime a spectacolului şi experimentarea de limbaje

1.Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr‑un război neterminat cu tine este, poate, textul‑spectacol cel mai personal al lui Radu Afrim. Cu o disponibilitate creatoare nestăpânită, acesta se menţine constant în zona de profunzime a teatrului. Încă din scenariu (aşa cum ne‑a obişnuit) se afirmă o dublă perspectivă: aceea a unui poem cu un caracter de sine stătător şi ...

citește »

Meyerhold şi ipostaze ale grotescului

Meyerhold încheia o conferinţă ţinută în faţa regizorilor din teatrele dramatice cu propoziţia: „Trebuie neapărat să visăm la o platformă a îndrăznelilor”… Arta spectacolului aparţine prin excelenţă prezentului şi presupune participare nemijlocită la „eveniment”, fiind principala sursă de producere a emoţiilor. Drept urmare, cronicarul dramatic în calitate de consumator, „judecător direct”, ca şi spectatorul, are posibilitatea abordării şi definirii principiilor ...

citește »

De la „sublimul trădării” la cunoaştere de sine

Sorin Crişan, exeget cu vocaţie de „arheolog”, realizează, în volumul Sublimul trădării (Editura Ideea Europeană), o investigaţie în istoria teatrului, o pătrundere în interiorul actului teatral, în procesele lui de evoluţie, prin radiografierea metamorfozelor şi mutaţiilor ideilor teatrale produse de‑a lungul timpului. Mario Vargas Llosa în Scrisori către un tânăr romancier, referindu‑se la însemnătatea autobiograficului pentru scriitor, evocă parabola teniei ...

citește »

În căutarea normalităţii pierdute

Ada Lupu Hausvater e vitală astăzi pentru Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara. Spun vitală pentru că personalitatea şi harul ei marchează de un deceniu şi jumătate, atât ca manager, cât şi ca regizor, destinul unei instituţii teatrale de „frunce”, cum zice bănăţeanul. Neobosit, implicat, inteligent, cu ştiinţă de a asculta şi înţelege, cu tact, managerul a reuşit să‑şi alcătuiască ...

citește »

Politică şi religie

Sacrificiul de care dă dovadă pentru a‑şi păstra identitatea cu neamul îl propulsează pe Brâncoveanu în galeria martirilor. Şi a sfinţilor… Cred că Alexandru Popa este un caz singular între dramaturgii români contemporani. În mai puţin de cinci ani, de la debutul din 2015 şi până la finele lui 2019, în dreptul numelui său se adună opt spectacole în premieră ...

citește »

Cultura acasă

În fluxul istoriei omenirea a fost zdruncinată ciclic de molime şi calamităţi multiple, unele naturale, altele (războaiele) provocate de ea însăşi, fiindu‑i sortit să trăiască scenarii apocaliptice, în care spectrul morţii a însoţit‑o de‑a lungul secolelor sub diverse înfăţişări. Epidemiile de ciumă, holeră, malarie, lepră, gripă spaniolă, asiatică etc., ca să mă refer la cele de care nu noi suntem ...

citește »

Teatrul on-line în vremea pandemiei (II)

De pe versantul pe care l‑a cucerit şi‑l stăpâneşte cu drepturi de monarh absolut, Silviu Purcărete, consecvent ideilor sale, creează, ca de fiecare dată, în Povestea prinţesei deocheate… Bazându‑se pe textul cehovian, citindu‑l în literă şi spirit, captându‑i traumele şi încărcătura psihologică, Peter Stein realizează, în 1984, cu Trei surori, la Shaubuhne din Berlin, un spectacol fascinant prin frumuseţe şi ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest