Contemporanul » Eseu – Publicistică (pagina 5)

Eseu – Publicistică

Iubirea de şcoală

Aproape toate şcolile româneşti vechi din Transilvania au împlinit în 2019 o sută de ani. De ce doar atâţia? Este foarte simplu, fiindcă înainte de 1918 nu existau în provinciile româneşti ocupate de monarhia habsburgică şcoli româneşti de stat, adică şcoli în care toate materiile să fie predate în româneşte. Erau, totuşi, câteva şcoli înalte româneşti, la Blaj, la Braşov, ...

citește »

Şcoala

Nu ştiu şi nici nu cred că se ştie cu precizie când şi unde a fost inventată şcoala. O anumită învăţătură dau şi animalele puilor lor – şi cu atât mai mult au dat oamenii copiilor lor, din îndepărtate timpuri. Dar şcoala, ca instituţie socială, cu corp de învăţători şi de profesori are, cred, doar o vechime de câteva mii ...

citește »

Un dramaturg uitat

Construcţie dramaturgică de ample dimensiuni, Pastorul saşilor (Editura Cartea Românească, Craiova, 2010), elaborată riguros, în două părţi, reprezentând două epoci istorice diferite, pe parcursul cărora evoluează şi se definesc eroi complicaţi sufleteşte şi nu mai puţin responsabili de implicaţii morale individuale ori colective, are alura unui tip de oratoriu profan, pe mai multe voci, care se susţin şi se întretaie ...

citește »

Taina

Încet, ca într‑o visare, se aude glasul unui clopot… Durere sau binecuvântare? Călăuzire Lucian Blaga: Plouă mărunt, mohorât. O ceaţă apăsătoare învăluie contururile unei câmpii fără de sfârşit înconjurate de îndepărtări sterpe. Întinderea fără hotar, mistuită în ceaţa deasă, obsesivă, pare a se clătina, rătăcind între cerul nevăzut şi pământul ascuns. Lumina plumburie a răsăritului tăinuieşte soarele, într‑un paradis întârziat. ...

citește »

În filigran

Scenariul de ansamblu valorifică stereotipia de compoziţie, foarte frecventă în literatura universală, a protagoniştilor adunaţi în mod aparent arbitrar într‑un loc excentric, aflat „la margine de lume”… În vacarmul de romane exaltate, contorsionate, transpirate şi suprasexualizate din ziua de azi, e o eliberare să constaţi că mai există maeştri ai genului care lucrează în filigran, în regim de mare stil ...

citește »

Obsesia colecționarului

Junimiştilor le revine, cum e şi firesc, primul act al acestei iniţiate incursiuni în Ideea de biografie în critica românească, rafinată arheologie a începuturilor criticii literare ca disciplină umanistă, consacrată selecţiei valorilor şi educării gustului public… Rareori se întâmplă ca sistemicitatea şi erudiţia academică să transleze impecabil în scriitura unei fragmentarităţi participative, generate de dinamica oscilantă a perimetrului universitar actual ...

citește »

Forţa poeziei. Un mecanism abisal

Poezia e fasta consecinţă a întâlnirii cu tine însuţi, mai exact cu partea sacră din subterana fiinţei, la care ajungi purtat de o mână străină şi apropiată, în egală măsură, în momentele de vârf ale intensităţii lăuntrice, când te înalţi în spirit şi redevii tu însuţi, sufletul devenind o magică curea de transmisie… De fiecare dată se întâmplă la fel, ...

citește »

Coşmarul statuilor

Unui criminal notoriu, împotriva ideologiei căruia nemţii s‑au ridicat necontenit, de la sfârşitul Primului Război Mondial până la căderea Zidului Berlinului, acestui criminal urmaşii lui Bismarck nu găsesc altceva mai bun decât să‑i prindă conturul în muchii statuare… Când întâmplări pe care le credeai imposibile încep să se petreacă sub ochii tăi, senzaţia de irealitate nu te mai părăseşte. Aşa ...

citește »

Iona – Poetul apocalipsei amânate

În sens restrâns, textele biblice literaturizate sunt curse ideale. Capcane revelatorii. Cumva exterioare realităţii, ele reclamă în noi miezul ei esenţial… Teoretic, ori de câte ori un scriitor se întoarce la Iona, nu rămâne neschimbat. Atât de intim se concretizează revizitarea lui Iona, Isaia şi mai ales Iov, că distorsionează siguranţa curioşilor ce aterizează în atelierul lor profetic; de regulă, ...

citește »

Doamna mea de română

Pandemia şi isteria prilejuită de aceasta ne‑au restrâns şi viaţa publică, iar pe unii ne‑au trimis înapoi în trecut, ca într‑un refugiu, ca într‑un leagăn… Aşa i‑am spus tot timpul, în cei patru ani de liceu, în vremea când eram cu toţii „tovarăşi”. Începutul anilor optzeci. Învăţam la Liceul de Matematică‑Fizică nr. 4, din Măgurele. Eram, aşadar, undeva la periferia ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest