Contemporanul » Eseu – Publicistică (pagina 5)

Eseu – Publicistică

Metafizica

Luând lucrurile în ordinea lor istorică, prima care s‑a remarcat prin ambiţia sa de a se constitui ca disciplină filosofică fundamental a fost metafizica. Grosso modo ea constituie o ontologie, mai bine zis o filosofie generală. Potrivit cu formula atât de inspirată a lui Mircea Florian ea a reprezentat chiar formula greacă a filosofiei. Obiectul metafizicii în determinarea pe care ...

citește »

Rugă de‑nfiere

Încă un document drapat în ficţiune e romanul de familie şi şcoală al Ioanei Nicolae, Tot înainte (Humanitas, 2021), scris pentru fiul său curios să afle cum s‑a trăit în comunism, cu un motto din G. Orwell despre egalitatea în inegalitate a lumii animalelor. Narat adecvat vârstelor de Bulţa Arsenia, cu unele derutante abateri („Arsenia a adormit, iar asta e ...

citește »

Pasărea Phoenix

Ani de‑a rândul am tot nedreptăţit‑o pe AURA CHRISTI, spunându‑mi că nu se cuvine să public o cronică despre ea în revista pe care o conduce. Între timp, valoarea ei literară şi prestanţa publică au sporit neîncetat, cu conferinţe susţinute în Italia, Israel sau Rusia, sau cu poeme traduse, apărute în diferite limbi, asociate unor premii internaţionale pe deplin meritate, ...

citește »

Dilema „ofului” identitar

Exersată impecabil în Revenirea la Maiorescu (1996), fostă lucrare de doctorat, şi nuanţată socio‑moral în cele două volume de Glose la neaşezare (2002, 2010), pledoaria lui Doru George Burlacu (cercetător ştiinţific la Institutul „Sextil Puşcariu”) pentru cunoaşterea temeinică a clasicilor şi a istoriei literaturii române îşi validează o funcţie complementară în rafinata plonjare a autorului în contemporaneitatea elevată a intelectualului ...

citește »

Lada cu manuscrise

Opera unui poet este, fără îndoială, o împlinire a naţiunii în a cărei albie a apărut acel poet. O împlinire şi o jubilare a voinţei de a fi şi de a exprima sufletul său individual şi, evident, sufletul neamului prin care a fost dăruit lumii. Adâncindu‑se în abisurile propriei fiinţe, un mare poet – condus, în limbajul lui Platon, de „acel ...

citește »

Revanşa lui Marx. Identitatea de idei între marxism şi corectitudinea politică. Pasiunea egalitaristă

Este un subiect încă în dezbatere dacă Marx a teoretizat cu adevărat o idee egalitaristă. Deseori este citat Friedrich Engels, care, în Anti‑Dühring, stabileşte că „adevăratul conţinut al solicitării proletariatului pentru egalitate este abolirea claselor. Orice solicitare egalitaristă ce excede abolirii claselor este absurdă”. Se înţelege, deci, că esenţială pentru ideea de egalitate, din perspectiva marxistă, este perspectiva economică: abolirea ...

citește »

Scriitori români de azi. După 40 de ani

Apar, într‑o ediţie nouă, cele patru volume din Scriitori români de azi, la 40 de ani şi mai bine de la tipărirea primului volum (1978) şi după 30 de ani de la ultimul (decembrie 1989). Cititorii mei îşi pot pune întrebarea de ce am lăsat să treacă un spaţiu de timp atât de îndelungat într‑o ediţie şi alta. Am avut ...

citește »

Teritoriul elitelor

Sorana Mănăilescu: Distinsă doamnă Profesor Verona Maier, unul din multele site‑uri pe care apăreţi se intitulează Elitele. Excelaţi în tot ceea ce întreprindeţi: pianistă, organistă, acompaniatoare, profesor la Universitatea de Muzică şi Rector al instituţiei. Care din aceste ipostaze vă este mai afină? Verona Maier: Aş începe prin a spune că, oricât e de onorant, poate că ne aflăm de ...

citește »

Scrisul ca organizator al lumii

Mai mult decât o fişă de observaţie   Scrisul şi‑a îndeplinit rolul terapeutic: l‑a re‑făcut pe cel care s‑a livrat cuvântului. Cuvântul constructor, tămăduitor etc. Acest proces de reconstrucţie scripturală se întâmplă în romanul Aviatorul de Evgheni Vodolazkin, unde protagonistul, decongelat, în urma unui experiment consumat în anii terorii staliniste, îşi reface viaţa cu ajutorul rememorării susţinute de consemnări într‑un ...

citește »

Naşterea noului idol: progresul

În istoria culturii omeneşti Nietzsche intră în galeria tristă a celor repudiaţi, învinuit pentru constatarea sa scandaloasă care i‑a scăpat cu privire la moartea lui Dumnezeu. „Dumnezeu este mort” în fragmentul 125, „Nebunul (Der Tolle Mensch) din Ştiinţa voioasă” – 1882. Fără îndoială, ar fi o exagerare nepermisă să pui întreaga crimă a morţii lui Dumnezeu în contul unui singur ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest