Din ultimul număr:
Contemporanul » pagina 2

Theodor Codreanu: Eminescu n-⁠a fost singur. Câţiva români primejdioşi

Marea enigmă a acestei ţări stă în puterea colosală a trădării intereselor naţiunii şi în prigoana dezlănţuită împotriva elitelor naţionale, cum constata cu imensă amărăciune, într-⁠o carte postumă, Nichifor Crainic Starea de colonie a unei populaţii se arată foarte bine în relaţia răsturnată dintre autohtonii majoritari şi diverşii minoritari. Într-⁠o societate organică, există un echilibru al antitezelor: statul de drept ...

citește »

Mihai Eminescu: Rugăciunea unui dac

Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul cărui ...

citește »

Mircea Braga: Noul val – depoziţia din refugiu. Se caută o „nouă paradigmă”

Paradoxul face ca ştiinţa însăşi să ofere temei acestei reechilibrări, esenţiale fiinţării la nivel superior, prin aportul direcţiilor sale de „avangardă”: fizica cuantică, unde cuanta de energie nu mai poate fi explicată în termenii materialităţii, şi biologia celulară, sub unghiul ştiinţei particulelor elementare, care desprinde conştiinţa, gândirea şi „sufletul” de concreteţea fiziologică, dat fiind faptul că numai „receptorii” sunt de ...

citește »

Adrian Dinu Rachieru: Pan Solcan sau ispita onirosimilului

După o viaţă în gazetărie, fără legătură cu cercurile literare (tranzacţionale, se ştie), ignorat, asumându-⁠şi marginalitatea, Pan Solcan s-⁠a stins cu aceeaşi discreţie. Căzut în uitare, e puţin probabil să fie recuperat la jocurile bursei literare; posteritatea, credem, îi rămâne datoare Însingurat, marginalizat, aproape „necunoscut” azi, fără „priceperea relaţiilor literare”, cum recunoştea într-⁠un interviu, prozatorul Pan Solcan (1924-2017) a trezit ...

citește »

Marian Victor Buciu: O „carte” care se opune cărţii

Autonomă, cartea este similară vieţii, şi ea autarhică. Cartea ar fi inspiraţie, iar viaţa respiraţie, in integrum. Înţeleasă în propria suficienţă, dar comparativ ca o formă de singurătate, cartea pare a fi mai mult (şi mai puţin) decât ceea ce este o carte În masiva naraţiune Solenoid (Humanitas, 2015), Mircea Cărtărescu actualizează, dar şi continuă, cu o notă accentuat experimentalistă, ...

citește »

Marco Lucchesi şi fascinaţia pentru cultura română

Preşedintele Academiei Braziliene de Litere, Marco Lucchesi, a fost distins de Institutul Cultural Român pentru excepţionala activitate de promovare a culturii române pe meridianele lumii. La eveniment au participat doamna Liliana Ţuroiu, preşedintele ICR, domnul Marco Lucchesi, preşedintele Academiei Braziliene de Litere, E.S. dl Ambasador Eduardo Augusto Ibiapina de Seixas, Ambasador al Republicii Federative a Braziliei în România, domnul Cristian ...

citește »

Marco Lucchesi: „Limba română m-⁠a fermecat cu parfumul adierii sale”

Aici mă regăsesc, dragi prieteni, fără apărare. Fiindcă româna e o limbă care arde, precum versurile lui Ovidiu, un semiton deasupra latinei: în lejeritatea metafoniilor, în accentele ce acoperă precum căciulile vocalele spre a le proteja de roua limbajului, în rădăcinile de iotacisme şi de rotacisme ce se răspândesc pe terenul latin cu tuberculii şi rizomii săi, în cantitatea rodnică ...

citește »

Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918

Patriarhul României, Preşedintele ţării şi Preşedintele Academiei Române, academicieni, profesori, clerici şi alte personalităţi au participat la sesiunea de comunicări ştiinţifice „Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918”, ce a avut loc în Aula Magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei, locul în care a avut loc Adunarea electivă a Ţării Româneşti, sub preşedinţia Mitropolitului Nifon în data ...

citește »

Ioan Aurel Pop: Unirea de la 1859 şi românii din Transilvania

La 1859, intelectualitatea şi poporul au mers – ca şi la 1848-⁠1849, în mare măsură – împreună, „mână cu mână” (cum scria Alecsandri), creând acea concertare de care orice popor are nevoie spre a fi naţiune. Iar românii, atunci când s-⁠a împlinit sorocul, au ştiut să fie o naţiune. Aceasta trebuie să o ştie neapărat românii de astăzi, ca să ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now