Fără muzică, încep să se mişte în faţa oglinzii de cristal în ritmuri diferite. De la menuet şi gavotă la vals, mazurcă şi rock-and-roll. Din buzunarul ei se risipesc pe jos seminţe de floarea‑soarelui… Un hol îngust şi adânc… În mijlocul lui, o oglindă înaltă cu ramele aurii. În luciul ei, imaginea a doi pitici privindu‑se fascinaţi pe ei însăşi. ...
citește »Lecturi – Despre Cărți
Gândirea treimică
Vorbeşte, mai departe, despre adevăr, educaţie, morală, prietenie, curaj, frică, paternitate şi patriotism, ruşine şi frumuseţe, iubire şi omenie, Dumnezeu, raţiune, moarte şi iad, rugăciune şi Biserică… În profundul său ataşament faţă de Adevărul Fiinţei, Eminescu răsturna feţele medaliei în contra falsei evlavii, plonjând în paradoxia că el stă alături de iubirea creştină, în absolut, chiar venind, ca filosof, dinspre ...
citește »Salomeea. Seducţie şi triumf în artă
Arta românescă modernă a evocat destinul fermecătoarei Salomeea mai târziu, începând cu secolul al XIX‑lea, prin câteva opere de artă memorabile, cele prezentate de această dată fiind lucrări plastice care fac parte din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti… Marea artă europeană a fost iremediabil subjugată de povestea seducătoarei Salomeea, cea care a primit în dar capul Sfântului Ioan Botezătorul, tânăra devenind ...
citește »„Pansenzoralismul” şi corporalitatea poeziei
Aceasta este imaginea dominantă a poeticii Rodicăi Braga: universul întreg este Cartea, propria fiinţă este Cartea, cunoaşterea găsită după eforturi dureroase este numai aceea conţinută de cuvântul scris, de origine divină, căruia nu i se refuză niciodată nemurirea… Imposibilitatea de a găsi o formulă suficient de încăpătoare pentru poeticul unor texte publicate recent se naşte din recursul acestora la un ...
citește »Exilul – temă recurentă în poezia lui Ştefan Baciu
Ca şi pentru Vintilă Horia ori alţi exilaţi, şi pentru Ştefan Baciu, Ţara pierdută continuă să existe în gând prin zeci şi zeci de trăiri, de întâmplări, de persoane concrete, de locuri. Toate sunt încă vii în amintire… Ştefan Baciu şi‑a purtat exilul aşa cum îşi poartă soldaţii rănile căpătate pe câmpul de luptă: străduindu‑se să nu le facă vizibile, ...
citește »Crimă la MAE
Vina fiziologică îi aparţinea ei şi în momentele de maximă tandreţe Ioana îl întrebase dacă el nu se gândeşte uneori să facă un copil cu altcineva. El ştia că un asemenea act le‑ar complica viaţa, dacă nu le‑ar distruge‑o… Ghiţă Plop se uită la ceas şi hotărî că era timpul să comande un taxi. Trecu prin camera de zi a ...
citește »Delir burlesc cu măşti şi idealuri
Caragiale: atenţie, acţiune… Obscuritate. Contururi incerte ale unui spaţiu nedesluşit… Deschiderea unei uşi, scârţâit prelung şi bufnitură deopotrivă. Atmosferă stranie. Un glob pământesc fără suport, decolorat şi trist, se roteşte, se răsuceşte, înaintând încet, călăuzindu‑ne. Îl urmăm… O muzică firavă, de flaşnetă însoţeşte rostogolirea lui. Globul coboară câteva trepte şi intrăm într‑un spaţiu dezolant, cu o lumină albăstrie ciudată. Un ...
citește »Nisipuri mişcătoare
În interesul „cauzei”, adică al apropierii dintre cele două etnii, îţi este interzis să ortografiezi cuvinte maghiare greşit, să lucrezi doar pe baza unor, foarte puţine, traduceri, sau să oferi informaţii ştiinţifice eronate… Dacă n‑am trăi în proximitatea Balcanilor, şi am uita că aici mai este şi spaţiul geopolitic şi etnic ex‑iugoslav, am putea afirma că nu există două popoare ...
citește »Sub semnul trecerii
Impresionantă demonstraţie de coerenţă identitar‑creatoare, antologia Vioricăi Răduţă apărută în seria O sută şi una de poezii, în 2019 la Editura Academiei Române din Bucureşti… Impresionantă demonstraţie de coerenţă identitar‑creatoare, antologia Vioricăi Răduţă apărută în seria O sută şi una de poezii, în 2019 la Editura Academiei Române din Bucureşti, comprimă selectiv două decenii de poezie, consumate cu o fervoare ...
citește »O cuceritoare confesiune
Ascensiunea în universul filosofiei, mai precis, în specialitatea mult dorită, „epistemologia clasică şi analitică”, spre exemplu, explică cultivarea voinţei, urmând „calea autodidactului”… Apropierea de un domeniu de specialitate, preferat, naşte dorinţa de confesiune. În acest caz, mă refer la Drumul meu spre filozofie (Humanitas, 2016) de Mircea Flonta. Din primul moment, frapează sinceritatea evocării saltului întru cunoaştere. Un traiect sinuos, ...
citește »