Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi (pagina 9)

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Legea pentru finanțarea revistelor de tradiție din România și… Ochiul magic

Este pentru prima dată când în ultimii 25 de ani Parlamentul României include printre priorităţile strategice finanţarea celor mai importante reviste de cultură ale României – o măsură vitală pentru cultura de vârf a ţării, care se defineşte inclusiv prin circa treizeci de publicaţii de tradiţie şi de patrimoniu. Nu este pentru prima dată când România literară – revistă care ...

citește »

Archaeus – realitatea realităţilor

Lumea nu-⁠i aşa cum este, ci aşa cum o vedem, conchide bătrânul cu părul cărunt şi ochii mari din proza filosofică eminesciană, intitulată Archaeus, şi – înainte de a face o incursiune temeinică în „hambarul memoriei” – adaugă de îndată un adevăr de extracţie hegeliană şi anume că „lumea şi viaţa sunt un vis”, deci, o proiecţie a celui care ...

citește »

Magistrul

Mă întreb dacă în absenţa acelor concesii ar fi fost posibilă opera, care – în esenţă – rămâne neatinsă de zgura acestora? Mă întreb dacă – odată cu dezvăluirile făcute de Gabriel Andreescu – imaginea lui Nicolae Balotă a fost compromisă irevocabil de adevărul descoperit în arhivele securităţii? Spectrul, imaginea celulelor de detenţie din închisorile Gherla, Făgăraş, Piteşti şi Dej ...

citește »

Frumuseţea care va salva lumea

Trecem printr-⁠o epocă marcată de o stranie barbarie ce şi-⁠a arborat masca utilitarismului şi a consumismului, înnămolindu-⁠se în încercarea disperată de a tăia la rădăcini miturile fondatoare ale umanităţii, adică de a ucide ceea ce numim cu o jumătate de gură – mereu stângaci, mereu poticnit, pentru că suntem conştienţi că păşim pe terenul necunoscutului teribil – suflet. Ce se ...

citește »

Din infern, cu dragoste

Trebuia să te împarţi între realitatea socială, înjugată dictaturii comuniste, cu toate palierele ei restrictive, şi realitatea care începeai să devii tu însuţi în condiţiile în care era interzis să fii tu însuţi şi trebuia să fii cu ochii în patru ca să nu-⁠ţi scape cumva începutul, sămânţa de realitate care erai tu însuţi. Şi tot aşa, lucrurile se roteau ...

citește »

Când se întoarce acasă Dumnezeu

Povestea subteranei Un diamant acest Beniamin, adus de creatorul său, romancierul Eugen Uricaru, într-⁠o margine tristă a României, pentru a ne arăta cât de minunată şi cât de tristă e ţara noastră, Doamne, cum nu e, totuşi, chiar totul pierdut şi cum poate renaşte, în sfârşit, după o îndelungată orbecăire: prin ea însăşi, prin eroii şi sfinţii ei, care sunt ...

citește »

Eveniment: Festivalul Internaţional de Poezie Qinghai ● 2014

Eveniment: Festivalul Internaţional de Poezie Qinghai ● 2014 Iosif Brodski vorbea despre poezie ca despre o şcoală a sentimentului. Cred că poezia este şi va rămâne o şcoală de recucerire, de reumanizare a umanităţii. Poate, s-⁠a ajuns în punctul critic în care se impune nietzscheana revoluţionare a omului din om, ca să folosesc o expresie dragă lui Fiodor Mihailovici Dostoievski. ...

citește »

Gabriel Andreescu: omul-instituţie

În condiţiile în care societatea românească e clătinată de criza reperelor şi o criză morală fără precedent, în condiţiile în care în cultura română e în toi un atroce război civil – după cum remarca argumentat Nicoleta Sălcudeanu – Gabriel Andreescu a făcut ceea ce n-⁠au făcut câteva organizaţii scriitoriceşti – în primul rând, conducerea Uniunii Scriitorilor din România! – ...

citește »

„Poeţii sunt – jidovi”

Mai mult în joacă, mi-⁠am imaginat nu o dată un iad al poeţilor, unde pedepsele sunt întocmite în funcţie de fidelitatea faţă de vocaţie ori lipsa ei; imaginându-⁠şi un iad ştiut prea bine, nu exclud că cineva din mine glumea, se juca doar pe jumătate. Altcineva mare şi puternic a decis pentru mine să am noroc, da, un imens noroc. ...

citește »

Carnea trecătoare a cui sunt, Doamne?

Povestea subteranei De ce să fie oare atât de important eul – inima fiinţei, pulsând în ritmurile sistolelor şi ale diastolelor, dictate de cineva atotvăzător şi puternic? Oare nu pentru că de cum ajungi acolo, în acel loc abscons şi dezarmant de viu, în clipe de intensitate odihnită pe o culme, ai şansa de a citi într-⁠o linişte divină din ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest