Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi (pagina 7)

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Aura Christi: O cruciadă împotriva valorilor naţionale?! (II)

Din expoziţia „Grădina cu îngeri” – care găzduieşte tablourile şi sculpturile Silviei Radu – desfăşurată recent la Universitatea Politehnică din Bucureşti, au fost scoase portretele a patru martiri ai închisorilor staliniste: Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu şi Costache Oprişan. Prestigiosul Cotidianul ne reaminteşte că aceşti români „şi-⁠au petrecut sau pierdut viaţa între zidurile celor mai de temut lagăre de ...

citește »

Aura Christi: O cruciadă împotriva valorilor naţionale?! (I)

„Capacităţile superioare nu pot să nu fie despotice şi întotdeauna au adus mai multă pervertire decât folos; ele trebuiesc eli­minate sau executate. Lui Cicero i se taie limba, unui Copernic i se scot ochii, un Shakespeare este omorât cu pietre, iată ce este şigaliovismul!” Neîncrederea în valorile naţionale Neîncrederea în valorile naţionale e o trăsătură care defineşte nu puţine popoare ...

citește »

Un poem de Aura Christi

La mormântul lui Iosif Brodski (1) „Letum non omnia finit./ Cu moartea nu se sfârşeşte totul.” [Inscripţie pe piatra tombală a poetului rus, înmormântat pe insula San Michele, în apropierea lui Ezra Pound – n.n.] Propertius „Только пепел знает…”/ „Numai cenuşa ştie…” Iosif Brodski Toamna e în zenit; iată-mă, Doamne, în murmurul ierbii care adoarme pe muchia urbei încolţite de ...

citește »

Aura Christi: Călugăriţa din Amherst

Mai târziu, aceeaşi impresie de grandoare îmi vor lăsa unele statui – între care pădurea de preafrumoase himere ale văzduhului, apei, pământului, nopţii, vulturului – ale lui Dimitrie Paciurea şi ulterior ale lui Vasile Gorduz, care îmi aduc aminte că dimensiunea nu are întotdeauna printre rudele ei, obligatoriu, măreţia, care se poate isca şi din lucrurile de proporţii medii sau ...

citește »

Aura Christi: Trepte în octombrie… şi alte poeme

Trepte în octombrie                                      Se dedică prietenului meu, Gabriel Andreescu Şarpele morţii a plecat de veacuri şi toamna ţi-a crescut abrupt din tâmple. Soarele-i sus de tot; îl ţii galeş pe creştet ca pe o amforă. Moirele frunzelor ştiu ce o să se-ntâmple. Fiindcă te-ai întors din depărtări, grădina ta surâde în măceşe, octombrie aprinde ruguri printre nori, în ...

citește »

Aura Christi: Teribila realitate

Poate din caracterul teribil al morţii se hrăneşte un zeu; urmărind felul în care ne locuieşte moartea, acea zeitate cioplită din granitul măreţiei nu face decât să se amuze. Pentru că, aidoma suferinţei, moartea însăşi – reprezentată în celebra gravură a lui Albrecht Dürer sub înfăţişarea unui bărbat –, nemiloasă cum e, atroce, blândă, dizgraţioasă, vie şi totodată salvatoare, în ...

citește »

Aura Christi: Cuşca ideală

În subterană acest copil al abisurilor îşi găseşte patria, epicentrul creator al vocilor interioare, craterul fiinţei, pe care nu-⁠şi doreşte să-⁠l mai părăsească, deşi e conştient de dramatica realitate abisală, în care învăţând să-⁠şi asculte instinctele, ştie; altfel nici că se poate: „În rest, am încă în faţă tot greul şi foarte greul” Contelui Lev Tolstoi îi displac potecile bătătorite. ...

citește »

Aura Christi: A citi – a scrie

Şi, totuşi, ceva profund din sângele meu – mai puternic şi mai încăpăţânat decât sunt eu însămi – e convins de faptul că atât timp cât lucrez la o carte, orice rău, oricât de mare, mi s-⁠ar întâmpla, Dumnezeu mă va întârzia aici ca să termin lucrul început şi să-⁠l fac – sau cel puţin să încerc tot ce omeneşte ...

citește »

Aura Christi: Poezia – respiraţie a îngerilor

Poezia figurează printre puţinele lucruri cu adevărat importante; prin urmare, ea conţine, firesc, o parte din cer. Şi-⁠atunci, stă în legea lucrurilor ca poezia să fie asemuită cu respiraţia îngerilor sau a zeilor. Cu mintea cuprinsă de un fel de ceaţă, înainte de a-⁠i mulţumi lui Dumnezeu pentru darul de a mă regăsi, iarăşi, vie – cum procedez, dimineaţă de ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest