Din ultimul număr:
Contemporanul » Lecturi – Despre Cărți (pagina 30)

Lecturi – Despre Cărți

Alex. Ştefănescu: Profesia de critic literar, azi

Scriitorul scrie despre realitate, iar criticul despre realitatea literaturii. Amândoi scriu. Doar că scriitorul scrie despre ce vede în jur, despre existenţa reală (sau visată) a oamenilor, despre relaţiile dintre ei, iar criticul literar scrie despre reprezentarea scriitorului, scrie despre ce a scris scriitorul. Eu nu fac pedagogie cu scriitorii, nu vreau să îi învăţ cum să scrie. Unii scriitori ...

citește »

Adrian Dinu Rachieru: Aşteptând „îngerul de cristal”…

Trecută prin grele şi dureroase încercări, mânată de un irepresibil elan confesiv, autoarea se descarcă; rememorează alert „marele roman al vieţii”, construind personaje vii, de relief, atentă la contextele în prefacere. Cu un impozant roman, de o „deconcertantă sinceritate”, cum, imediat, s-⁠a remarcat, livrat sub eticheta de best-⁠seller (Eu nu ascult de nimeni!, Editura Pastel, 2013), revine, pe piaţa literară, ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Grădinile lui Jidi Majia

Dincolo de contrastul aparent dintre percepţia stilului mental chinezesc în celebra povestire a lui Jorge Luis Borges, Grădina cu cărări ce se bifurcă, şi exemplul enciclopediei chinezeşti folosit de Michel Foucault, pentru a-⁠şi ilustra conceptul de heterotopie, există un raţionament ce le poate aduce la acelaşi numitor. Un Foucault bulversat de taxonomiile chinezeşti, bazate pe nefamiliare tipuri de claisificare, făcea ...

citește »

A.G. Secară: Eseuri deloc imaginare

Satul global al lui Marshall McLuhan a produs o copilărie globală, una în care Baba Cloanţa nu mai primeşte drept de rezidenţă, Făt-⁠Frumos din lacrimă sau din orice nu mai are audienţă, iar Setilă, Flămânzilă et company rătăcesc cu cardurile goale prin supermarketurile pline cu produse contrafăcute. Cândva mă gândisem să scriu o carte de cronici de întâmpinare la cărţi ...

citește »

Constantin Coroiu: Portrete cu şi fără ramă

După moartea lui Nichita Stănescu, Mazilescu n-⁠a mai trăit decât aproape un an, rămânând însă în acest răstimp fără obiectul răfuielii: „Nichita devenise o legendă. Ce sens mai avea să lupţi aici cu el? Virgil Mazilescu n-⁠a cedat, a mers până la capăt. A mutat lupta pe un alt tărâm, cel al umbrelor, devenit el însuşi o legendă după neaşteptatul ...

citește »

Sadoveanu interpretându-l pe Sadoveanu

Viziunea şi stilul sadovenian se declanşau mai ales stimulate de poveşti care aveau statutul lor bine stabilit în repertoriul sapienţial al culturii est-⁠europene. Scriitorul avea o slăbiciune pentru această zonă răsăriteană, cu imensa ei tradiţie sapienţială. Se insinuează, în ultimele decenii, senzaţia neliniştitoare că Mihail Sadoveanu începe să iasă din actualitate. Din actualitatea, vreau să spun, literară. Deşi a rămas ...

citește »

O reeditare

În peregrinările mele prin Occident am întâlnit, în general, două categorii de emigranţi români. Pentru cei din prima categorie, România „se termină” la scara avionului sau pe peronul gării de unde îşi iau „zborul”: nu mai vor să privească îndărăt, îşi reprimă amintirile, nostalgiile, pentru ei România e o bornă „moartă”, de unde începe un alt drum. Dimpotrivă, pentru cei ...

citește »

Cioran şi vocaţia solitudinii

Între orgoliul vizionar şi tansfigurator al tânărului filosof şi destinul mediocru al ţării din care face parte distanţa este considerabilă. Una dintre aporiile ce au devenit aproape locuri comune în receptarea operei lui Cioran este raportul dintre integrare şi înstrăinare, dintre comunicabil şi incomunicabil, dintre identitate şi ruptură în opera gânditorului. Marele singuratic şi marele sceptic de serviciu al epocii ...

citește »

Florin-Corneliu Popovici: Underground-ul fiinţei

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că, de o bună bucată de vreme, în plan literar, pe lângă destructurarea manierei în care se scrie poezie [apo(i)etică] şi a mesajului ultralibertin şi vădit defăimătoriu (atentat la valorile sacrosancte) conţinut de aceasta, asistăm la un proces de desalonizare galopantă a romanului, de schimbare majoră de paradigmă în ceea ce priveşte ...

citește »

In memoriam Valentin Rasputin. Mihai Ciucanu: Ultimul soroc

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu mereu simt un gol imens atunci cand marii scriitorii ne părăsesc. Aşa s-⁠a-⁠ntâmplat şi sâmbătă, pe 14 martie, când la Moscova a murit Valentin Rasputin. Născut în 1937 la Ust-⁠Uda, a trăit aproape toată viaţa în Siberia la Irkutsk, reuşind să se impună la începutul anilor ’70 în literatura sovietică împreună cu alţi ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest