Contemporanul » Teatru – Dramaturgie (pagina 4)

Teatru – Dramaturgie

De la „povestea omului leneş” la realităţi cotidiene

Pornind de la teme, acte şi statistici concrete, luând drept pretext Povestea unui om leneş de Ion Creangă, Gianina Cărbunariu închipuie inteligent un scenariu cu acoperire în spaţiul social şi politic contemporan românesc… În premiera Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, Frontal, Geanina Cărbunariu nu se dezminte, ci se manifestă cu consecvenţă, dar şi cu rezultate excelente, pe aceleaşi coordonate de ...

citește »

Radu Afrim de la text la spectacol

În „mâinile” lui Radu Afrim, aşa cum ne‑a obişnuit, textul dramatic suportă constant, fără să conteze cine îl semnează, metamorfoze multiple, adeseori operându‑se în ceea ce îl priveşte tăieturi, adaptări, dacă nu chiar şi rescrieri masive de scene. În Înghiţitorii de ciocolată, piesa cehului David Drabek, o surpriză apare încă din titlu. În spectacolul Teatrului Naţional din Craiova acesta devine ...

citește »

Alexa Visarion: Să credem… miracolul e viu…

O viaţă atât de plină de primejdii şi o istorie atât de dramatică desigur că au imprimat caracteristici specifice şi profunde în sufletul poporului român. Există o mare diferenţă între un popor care a suferit mult fără să se descurajeze niciodată şi altul care a cunoscut nefericirea numai cu intermitenţe În culegerea de eseuri intitulată Meşterul Manole – studii de ...

citește »

Aura Christi: Teatrul creştin al Anei Calciu

Cei iniţiaţi ştiu: e nevoie de câteva, obligatorii, condiţii, pentru ca miracolul să elibereze rădăcini în pământul a ceea ce numim ezitant realitate: să fii tu însuţi, să-⁠ţi păstrezi inima trează, liberă, calmă şi curată, să priveşti până vezi, să asculţi până auzi, să veghezi focul lăuntric – aşa cum preotesele din Templul zeiţei Vesta păstrau focul sacru! – şi ...

citește »

Eveniment: Teatrul creştin. Candele nestinse – Mărturii din închisorile comuniste

Spectacolul Candele nestinse. Mărturii din închisorile comuniste a fost realizat în parteneriat cu Protoieria Sector II Capitala şi LTCOR, filiala Sector II, în contextul anului omagial dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul regimului comunist. Spectacolul are Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Echipa de actori a fost premiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu diploma „Iustinian Patriarhul” şi cu medalie. ...

citește »

Alexa Visarion: Ceasul are şaizeci de minute…

Nuanţe, semne, seducţie magică. Publicul trăieşte spectacolul, şi la final, vrăjit de plenitutidinea acestui ceremonial al vieţii şi al morţii, se adânceşte cu întreaga sa fiinţă în tăcere Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, cea mai importantă şi semnificativă locaţie teatrală a ţării, îşi defineşte plenar identitatea în această stagiune 2017-2018, prin spectacolul-eveniment, Regele moare de Eugene Ionesco, în ...

citește »

Ana Calciu: Teatrul creştin-⁠ortodox – un mijloc de zidire sufletească

Actorul care nu-⁠şi cunoaşte rostul pe scenă se transformă în propriul lui idol. Sutele de ore de repetiţii şi spectacole îl epuizează, în loc să-⁠l hrănească. Această profesie nu a fost lăsată pe pământ pentru a demonstra, ca actori, ce aptitudini remarcabile avem. Talentul este un mijloc prin care putem dărui, învăţa, educa, ajuta şi sensibiliza oamenii Ce este Teatrul ...

citește »

Ion M. Tomuş: Woyzeck, un spectacol Împotriva uitării

Tradiţia puternică a secţiei germane de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu reclamă un astfel de spectacol în repertoriu, iar viziunea scenică a lui Alexa Visarion conectează publicul sibian (şi nu numai) la un clasicism care nu este la îndemâna oricui Contextul global al începutului de secol XXI şi particularităţile post­modernismului, aşa cum se reflectă acestea în artele spectacolului, ...

citește »

Alexa Visarion: Sufletul mărturisitor al Mănăstirii Zosin

Binecuvântaţi şi călăuziţi de puteri necunoscute, îngereşti poate, ne întoarcem mereu cu sufletul aprins acolo unde am fost născuţi, pentru că numai în acel loc harul lui Dumnezeu şi darul tainic ne-⁠a învieţuit cu însemnele timpului pentru o călătorie destinală. Naşterea a fost întotdeauna nădejdea credinţei dând chip şi asemănare unei suflări pruncite întru slava Celui ce Este… În amintire ...

citește »

Vasilica Bălăiţă: Un titlu tuşant

Mă gândesc la memorie ca exerciţiu zilnic al propriilor fapte. A-⁠mi trece filmul zilei în revistă, a mă opri la momentul pe care îl consider luminos, apoi la acela pe care îl consider întunecat, a-⁠mi observa gândul, fapta şi vorba cu gratitudine şi neutralitate, mă transformă într-⁠o fiinţă care dă mai puţine verdicte în favoarea creşterii atenţiei. Atenţia mă ajută ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest