Contemporanul » Teatru – Dramaturgie (pagina 2)

Teatru – Dramaturgie

A fi poporul lui Eminescu

Suflarea de foc a lui Eminescu a mărturisit‑o cu evlavie şi adâncime N. Stein­hardt: „Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfântă, nu uit, când sunt la Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, opera sculptorului Gh. Anghel. […] Am învăţat şi predat euforic – multe poezii eminesciene la Jilava, ...

citește »

Tineri regizori pe scena Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu

De cealaltă parte a lumii   Regizoare, autoare de piese de teatru (una dintre ele, Pulverizare, obţine în Franţa, în 2013, Marele premiu pentru literatură dramatică), dar şi a două romane, Zone d’amour prioritaire şi Tu marches au bout du monde, scrise şi acestea în limba franceză, Alexandra Badea, urmând exemplul unor iluştri înaintaşi (Cioran, Eliade, Ionescu, Banu), e de ...

citește »

Strigătul măştilor

„Nimeni nu este mai înclinat de a confunda ţara cu sine însuşi decât un partid.” Mihai Eminescu   Caţavencu nu e demagog… Caţavencu e patriot… Caţavencu nu minte?! El spune doar adevărul?! Adevărul lui e electoral! Cetăţenii sunt întotdeauna cei care decid prin vot soarta ţării şi iată‑i cum sunt… „Acest Cetăţean Turmentat, spune Caragiale, se ridică sus şi ia ...

citește »

Construirea speranţei

În august, în mod normal stagiunea teatrală este închisă. Artiştii sunt în vacanţă sau repetă, pregătind deschiderea spaţiilor de spectacol cu viitoare premiere. Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu a contrazis regula şi de astă dată. Cu neastâmpărul ce‑l caracterizează, cu o „foame” permanentă de a născoci şi săvârşi, care i‑au asigurat de‑a lungul deceniilor un statut unic, Constantin Chiriac, ...

citește »

Despre exprimarea scenică multiplă

Piesa lui Jean‑Philippe Daguere, Adio, domnule Haffmann, jucată în premieră pe ţară la Teatrul Naţional Bucureşti, sala Pictură, în regia lui Felix Alexa, îşi plasează acţiunea în Parisul anilor 1942‑1944 în plină ocupaţie nazistă, aducând în prim‑plan crize de conştiinţă şi existenţă cotidiană pe fondul unui context istoric dramatic. Autorul este interesat de un asemenea subiect nu din dorinţa de ...

citește »

Conflicte şi comunicare între generaţii

Politica globalizării, manifestându‑şi programatic tendinţele de integrare a unei lumi pe zi ce trece mai haotice, şi consumerismul excesiv reprezintă fără niciun dubiu probleme care ridică grave semne de întrebare… Dacă Teatrul Naţional din Iaşi a renunţat de ani buni să‑şi mai confrunte producţiile cu criticii, preferând ca acestea să rămână în anonimat, deşi e posibil ca unele să fi ...

citește »

Smerenia de la Oprişor

Prieteniile bucură viaţa, înseninează sufletul şi dau lumină gândurilor. Aleargă pe nisipul fierbinte, între uitare şi neuitare, şi cuprind nespusul tăcerilor în văzul amintirii. Prieteniile întăresc verbul a trăi, a trăi cu imaginaţie. Închipuirea şi realitatea hrănesc organic cuvintele neştiutoare de înţelesuri sau sărăcite prin uzură. Navigăm cu simţurile dilatate printre fiordurile de nelinişte ale unui destin în ispăşire. Mici ...

citește »

Rimini Protokoll și resuscitarea limbajelor teatrale

Înfiinţată în urmă cu peste douăzeci de ani de către Helgard Haug (autoare şi regizoare), Stefan Kaegi (regizor) şi Daniel Wetzel (regizor), afiliată în 2003 Centrului de performance HAU din Berlin, Compania germană Rimini Protokoll nu se distanţează de conceptul de teatru postdramatic, teoretizat de Hans‑Thies Lehmann înr‑o carte de referinţă (publicată la Frankfurt pe Main în 1999, iar în ...

citește »

Meyerhold şi ipostaze ale grotescului

Meyerhold încheia o conferinţă ţinută în faţa regizorilor din teatrele dramatice cu propoziţia: „Trebuie neapărat să visăm la o platformă a îndrăznelilor”… Arta spectacolului aparţine prin excelenţă prezentului şi presupune participare nemijlocită la „eveniment”, fiind principala sursă de producere a emoţiilor. Drept urmare, cronicarul dramatic în calitate de consumator, „judecător direct”, ca şi spectatorul, are posibilitatea abordării şi definirii principiilor ...

citește »

De la „sublimul trădării” la cunoaştere de sine

Sorin Crişan, exeget cu vocaţie de „arheolog”, realizează, în volumul Sublimul trădării (Editura Ideea Europeană), o investigaţie în istoria teatrului, o pătrundere în interiorul actului teatral, în procesele lui de evoluţie, prin radiografierea metamorfozelor şi mutaţiilor ideilor teatrale produse de‑a lungul timpului. Mario Vargas Llosa în Scrisori către un tânăr romancier, referindu‑se la însemnătatea autobiograficului pentru scriitor, evocă parabola teniei ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest