Împotriva uitării Poate că nu este lipsit de importanţă să remarcăm faptul că cele mai valoroase montări ale creaţiei o’neilliene se realizează în perioada de directorat al lui Liviu Rebreanu la Teatrul Naţional din Bucureşti şi cu colaborarea de prestigiu a unor directori de scenă ale căror nume reprezintă certitudini în teatrul românescu: Paul Gusty, Ion Sava şi I. Şahighian ...

E adevărat că pe scena românească lipseşte de multă vreme. Căci nu e cool, e doar profund; nu e postmodern, e doar un tragic modern; nu e „la zi” pentru că e în eternitate. Lipsa lui Eugene O’Neill de pe scenele româneşti e un semnal al rangului valorilor care umblă bezmetic, de colo-⁠colo, pentru a da întâietate imediatului, atractivului, cunoscutului, ...

Nu există deci, întemeiată aşa de bine, o solidaritate umană latentă? Cum? Tu, tiran, rupi această solidaritate şi eu s-⁠o consfinţesc ca orice brută unealtă a ta, ca orice infam cointeresat al crimelor tale, această răzvrătire a ta contra umanităţii? Să stau nepăsător, când pot să-⁠ţi dovedesc că solidaritatea umană poate deveni patentă prin voinţa mea? Atitudinea lui Caragiale, atât ...

„Oamenii, legile cari stăpânesc mersul omenirii tot în mâna proniei cereşti sunt şi trebuie să rămână; căci a puterii acesteia nepătrunse de noi este şi omenirea o arătare.” „În toată Europa este astăzi în legătură cu criza economică…, o mare criză de cântăreţi de operă – amândouă din cauza Americii. Un confrate al meu, care se pricepe la economie politică, ...

Teatrul a fost pentru fratele meu oxigenul care îl ţinea în viaţă, a fost „religia” lui. De o naivitate şi de o inocenţă rar întâlnite, de un respect fără margini pentru cei din jurul lui. A avut o capacitate de a inciza lucrurile din jurul lui până la os şi avea o logică de fier Când plouă şi e frig ...

Teatrul este o artă a solidarităţii umane. Poate nicăieri un colectiv uman nu devine atât de unit, de închegat pe parcursul muncii de întruchipare artistică. Sensibilităţile omeneşti, atât de firave, se aşază într-un acord aproape de armoniile muzicii. „Dar mă ucide gândul că nu-s gând” Sonetul XLIV – W. Shakespeare Cred într-un teatru care tulbură un echilibru cotidian pentru a ...

Plecam dintr-⁠o lume în care îmi creasem un ritual: prezenţa, în fiecare vineri, la Filarmonică şi la premiere sau spectacole curente, la Teatrul Naţional unde, pe atunci, ne îngrozeau, ne fascinau, ne comutau sistemele gândirii în alte epoci şi pe alte coordonate piesele de teatru în regia lui Silviu Purcărete: Danaidele, Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra ...

Iubesc, am iubit şi voi iubi Clujul pentru rangul său spiritual, pentru atmosfera tinerească, rafinată, pentru dialogul de substanţă între cele două culturi, română şi maghiară, ce se respectă şi se stimulează prin opere şi artişti stăpâniţi şi stăpânitori de o aleasă viziune umanistă. Clujul are mereu prospeţime, vitalitate şi inedit în tot ce face pentru a semnifica cultura naţională. ...

Piesa Pariul valah este un text amplu, bogat, potrivit subiectului: martiriul Brâncovenilor. Un subiect ce pare greu de abordat. Ion Coja s-⁠a încumetat să aducă pe scenă tragedia cumplită a principelui valah şi a reuşit să ne dea un text convingător. Formula dramatică de care s-⁠a folosit este una modernă, adresată spectatorului şi cititorului de azi, a cărui optică asupra ...

Prima zi a Festivalului ne făcea cunoştiinţa unui text ebraic (nu în sensul limbii în care a fost scris – care e, desigur, limba idiş) – semnat de Leah Napolin şi Isaac Bashevis Singer şi intitulat Yentl. Yentl e un nume propriu feminin, iar textul ce poartă acest nume a constituit, tradus şi jucat în limba română, baza unui frumos ...