Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

Mircea Pora rămâne, totuşi, un autor „rău cunoscut”, constata Bedros Horasangian, invitând la o necesară reevaluare… Deşi temeinic aşezat în peisajul literar (nu doar timişorean), beneficiar al salvelor de entuziasm care, în timp, i‑au însoţit volumele, prozatorul Mircea Pora, urmărit de câteva neofilite prejudecăţi, are încă un statut ambiguu. Prima dintre ele ar fi superstiţia romanului. Om al fragmentului, Mircea ...

Orgoliile oraşului regal, carte distinsă cu Premiul Special Centenar al Institutului Cultural Român şi dedicată Centenarului Marii Uniri, nu este doar o rescriere a Tornadei… În diverse împrejurări, chestionat asupra destinului său literar, Ion Marin Almăjan răspundea, cu ştiuta‑i francheţe, că a visat să ajungă scriitor. Dovedind îndărătnicie, cheltuind energie şi ambiţie, construindu‑se cu tenacitate, cel care, cu ani în ...

Prins în cleştele dihotomiilor, ambalat de roiul analiştilor în varii etichete, rulate până la saţietate, Creangă oferă, prin colocvialitate şi singularitate, jucându‑şi umilitatea, un fabulos spectacol lingvistic… Convocând nume prestigioase, începând cu acad. Nicolae Breban, manifestările de la Piatra Neamţ şi Humuleşti (29 februarie – 1 martie a.c.), dedicate lui Ion Creangă, ne prilejuiesc un scurt popas exegetic, cercetând aici ...

Erudit, cumpănit, cordial, Matei Călinescu refuză o „fericire mincinoasă” (sperând în van în „îmblânzirea” sistemului) şi alege calea traumatică a exilului… Odată cu bursa pariziană (1968), despărţindu‑se – treptat – de „logica de ostatec”, Matei Călinescu intră în anul de cotitură, inclusiv în atitudinea faţă de scris. Atunci estul european era deja o lume cinic stabilizată, ne reamintea memorialistul N. ...

Cei care vesteau o nouă ordine literară, constată, iritaţi, că ierarhia şaizecistă, la care a trudit şi Eugen Simion, rezistă încă. Că o nouă imagine axiologică a literaturii noastre întârzie, chiar dacă nimeni nu pare să conteste necesitatea revizuirilor. „Spectacolul continuă, cu graţia lui Dumnezeu” Într-un recent eseu monografic dedicat lui Eugen Simion, văzut ca un „model de existenţă”, Mihai ...

Nichita Stănescu • 85 Magician, inventiv şi cogitativ, poetul „stănescizează” fără răgaz, oferind cu generozitate, torenţial, gratuităţi stilistice, excentricităţi (asimilate grabnic de urmaşi, îmbogăţindu-⁠şi recuzita), exerciţii de silogistică ş.a., realizând şi impunând, de fapt, o poetică a rupturii Provocând, sub flamura revizuirilor, o inflamată discuţie publică, binevenită într-⁠o cultură matură, vegheată de spirit critic (uneori, e drept, eşuând, cu aplomb ...

După o viaţă în gazetărie, fără legătură cu cercurile literare (tranzacţionale, se ştie), ignorat, asumându-⁠şi marginalitatea, Pan Solcan s-⁠a stins cu aceeaşi discreţie. Căzut în uitare, e puţin probabil să fie recuperat la jocurile bursei literare; posteritatea, credem, îi rămâne datoare Însingurat, marginalizat, aproape „necunoscut” azi, fără „priceperea relaţiilor literare”, cum recunoştea într-⁠un interviu, prozatorul Pan Solcan (1924-2017) a trezit ...

Cartea în discuţie exprima „pasiunea şi regretele unei iubiri disperate”, trăită apocaliptic; iar rândul final din manuscris („Nu cred să nu cred în România”) asupra căruia atrage atenţia I. Dur, tăiat de Cioran, vorbeşte de la sine, dubla negaţie consfinţind „o tautologie productivă” Multă vreme un autor prohibit la noi, Cioran, are parte, acum, de o explozie editorială, ca salutar ...

Dacă deformările şi distorsionările, intervenţiile veninoase şi interpretările tendenţioase au însoţit filosofia blagiană, acuzată, în acelaşi timp, de anticreştinism şi misticism, abia „tirul ideologic” comunizant pregătea excomunicarea filosofului Redus la tăcere după instaurarea comunismului, Blaga s-⁠a repliat într-⁠o poziţie defensivă, doar Memoriul adresat C.C. al PMR, ca răspuns în urma infamului atac beniucian, semnificând o ieşire din „muţenie”. Totuşi, Blaga ...

După dispariţia lui Blaga începe „germinarea mitului”, descoperit euforic ca poet, îmbălsămat în superlative, opera filosofică rezervându-⁠şi, în continuare, un destin ingrat Pentru a-⁠⁠l cunoaşte pe omul secret, invitaţia de a-⁠⁠i cerceta memorialistica este binevenită şi, parţial, lămuritoare. Dacă Hronicul şi cântecul vârstelor (1965) sonda memoria afectivă, „organizând” amintirile din „anii de ucenicie”, Luntrea lui Caron (1990, text nefinisat, titlu ...