Contemporanul Revista Contemporanul. Ideea Europeană

O recentă apariţie editorială dedicată Chişinăului (Morile timpului, Editura Prut Internaţional, 2020), aparţinând Alionei Grati, ca proiect universitar privind „promovarea oraşelor”, nu este doar un eseu de imagologie literară, ci şi un ambiţios pariu al autoarei, cum ne informează din start. Fireşte, din unghiul mitopoeticii, pornind de la premisa că acel biet târguşor de pe malurile Bâcului, cu „o mulţime ...

Convins că realismul clasic este depăşit şi că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu avertiza asupra nivelurilor diferite de realitate. Revoluţia cuantică ne‑a aşezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând „obiectivitatea” şi ignorând orice altă cunoaştere, zeificând tehnoştiinţa, pare a uita că „totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere”. În anthropocen, specia umană a devenit forţa geofizică ...

Personalitate energică, dialogist de formaţie ştiinţifică, respingând boemia risipitoare, dar râvnind, în sens eliadesc, „iniţierea prin cultură”, Basarab Nicolescu s‑a implicat, pasional şi tenace, în două direcţii majore. Spirit vizionar‑integrator, spărgând graniţele disciplinare şi îndemnând la trezirea conştiinţelor, el s‑a devotat – prin deschidere, rigoare, toleranţă – proiectului transdisciplinar, inclusiv pe latură organizatoric‑instituţională, împlinindu‑şi „destinul româno‑francez”; după ’89, revenit în ...

Trebuie să observăm că Eugen Uricaru (n. 1 noiembrie 1946, Buhuşi) este, el însuşi, un personaj enigmatic, cu „vocaţia secretului” (cf. Alex Ştefănescu), îmbrăţişând stilul conspirativ, misteric, păstrând – în prozele sale – un rest nedezlegat, reverberând ezoteric. Chiar dacă a purces, în ramă ficţională, la o ambiţioasă cronică a societăţii româneşti şi, inevitabil, a metabolizat o imensă bibliografie, scriitorul, ...

Deşi, „întâmplător”, scrie şi proză scurtă (o dovadă recentă: volumul Viaţa unui fluture, un triptic nuvelistic apărut la Ideea Europeană), deşi cochetează, în chip de observator‑pedagog, cu poezia (vezi Despre ce vorbim, editura Junimea, 2018), Eugen Uricaru a aflat în roman „modul de a fi în literatură”, cum mărturisea într‑un interviu. Doar aşa poate descoperi „cum merge lumea”, doar aşa, ...

Refugiat în comparatistică, Teoria literaturii şi critica literară pentru a‑şi asigura „supravieţuirea culturală sub ceauşism”, cum, deseori, a mărturisit, apărându‑şi libertatea de spirit în plină ghetoizare, inclasabilul Adrian Marino a fost, indiscutabil, cel mai vizibil dintre criticii români din ţară în peisajul european. Dar cultura română, se pare, „nu‑l poate integra”, el însuşi declarându‑se inasimilabil. Abia după ’89, printr‑o lectură ...

În pestriţul peisaj revuistic de la noi, câteva reviste de top, grădinărind memoria, încearcă să risipească, dincolo de viaţa literară tribală şi funambulesca scenă a politichiei, ceaţa axiologică. Între acestea, negreşit, Contemporanul. Ideea Europeană, purtând cu demnitate o tradiţie. Trecută prin renaşteri succesive, Contemporanul pornea la drum, la 1 iulie 1881, ca „revistă ştiinţifică şi literară”, rod al cercurilor socialiste ...

Dacă polivalenţa scriitorului Remus‑Valeriu Giorgioni, probată strălucit, o fi deconcertat (pe unii), detenta ludică, şocantă în volumul din urmă (Scandal în colonia de scribi, Editura Junimea, 2020) a surprins pe mulţi, neputincioşi a îndepărta coaja aparenţelor. Angajat ca „mus”, cercetând, pe toate feţele, „adâncurile fosforescente” ale mării şi „rănile” ei, retras la cabana din munţi, acolo unde, dintr‑o „lucarnă agăţată/ ...

A apărut cu ceva vreme în urmă, sub egida Muzeului Bucovinei din Suceava şi a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, o impozantă lucrare, rod editorial al tandemului Emil Satco – Alis Niculică[1]. Dacă, din păcate, harnicul cărturar Emil Satco ne‑a părăsit în 2007, fiica sa, preluând ştafeta, i‑a continuat truda, reuşind să publice, amplificat şi diversificat, sisificul proiect, aducând informaţia „la ...

Un optzecist întârziat, străin, însă, de orice şablon generaţionist este, negreşit, Vasile Macoviciuc. Vădind debordanţă imagistică în urzeala unor trăiri contradictorii, atent la spectacolul lumesc, el încearcă o conciliere între spiritul ludic şi cel suferitor, prins în capcanele ceremonialului. Vitalismul şi angoasa, jovialitatea şi patetismul, topite într‑un romantism ostentativ‑desuet, „inventând” răni, se pliau – simetrizabil – pe o undă sceptică, ...