Contemporanul » pagina 2

Saţietatea cronică a răgazului inept

Centrul de greutate al mocnirilor secrete trebuie să fie în conturul propriei persoane. Este acesta egoism? Este, dar e luminat… Să‑ţi petreci concediul acasă nu e pe potriva oricui. Dacă las deoparte varianta stânjenitoare când, din penurie de sfanţi, eşti osândit să zaci între patru pereţi, motivul pentru care vacanţa te scoate în lume e pofta de a schimba locul. ...

citește »

Steinhardt şi ultimul sfert de veac

Publicistica de‑acum aparţine unui individ ce se bucură de calitatea de martor şi de exilat totodată, iar textele monahului, cele de după 1980, aşadar, pot fi citite şi ca predici sub acoperire… Încarcerarea l‑a aşezat pe N. Steinhardt în centrul misterului său nemărturisit. Acela de‑a deveni creştin. După numai zece zile de închisoare, cel condamnat la doisprezece ani de muncă ...

citește »

Despre cauza răului din şcoala românească

I.C. Brătianu se întreba dacă e corect să pui toată responsabilitatea în cârca părinţilor şi a profesorilor, adică a indivizilor, atât timp cât şcoala e organizată şi controlată de guvern… Într‑o epistolă deschisă adresată conducerii Ministerului Instrucţiunii publice cu ocazia împărţirii premiilor de la finele anului şcolar 1864‑1865, Ion C. Brătianu, aflat atunci în opoziţie faţă de guvernele fidele lui ...

citește »

Iubirea de şcoală

Aproape toate şcolile româneşti vechi din Transilvania au împlinit în 2019 o sută de ani. De ce doar atâţia? Este foarte simplu, fiindcă înainte de 1918 nu existau în provinciile româneşti ocupate de monarhia habsburgică şcoli româneşti de stat, adică şcoli în care toate materiile să fie predate în româneşte. Erau, totuşi, câteva şcoli înalte româneşti, la Blaj, la Braşov, ...

citește »

„României îi lipseşte o «hartă a viitorului»” (II)

Închiderea societăţii în reguli severe de supravieţuire determină o reformatare culturală de anvergură, pe termen lung. Iar asta înseamnă, în primul rând, o reinventare pentru fiecare furnizor de servicii culturale, la nivelul fiecărei celule creatoare din interiorul unei instituţii…   Un efort care înseamnă peste un milion de prieteni fideli   În presa românească s‑a scris elogios despre modul în ...

citește »

Adrian Majuru – un istoric la porţile fanteziei

În ambele volume, Adrian Majuru face inserţii curajoase în timp şi spaţiu, ancorând în evenimente de ordin general aspecte cotidiene din viaţa unor personalităţi… Când am achiziţionat cele două micro‑romane scrise de Adrian Majuru, Destinul din oglindă şi Şapte variaţiuni pentru flautul fermecat, reprezentantul librăriei on‑line m‑a felicitat pentru inedita şi inteligenta alegere. Pentru că primisem asigurări prealabile că acest ...

citește »

Centenarul naşterii academicianului Cristofor Simionescu, celebrat la Bucureşti şi la Iaşi

În ziua de 17 iulie a.c. se împlinesc 100 de ani de la naşterea omului de ştiinţă, creatorului de şcoală, profesorului, academicianului Cristofor Simionescu. Profesorul Cristofor Simionescu (1920 – 2007), fondatorul şcolii de chimie macromoleculară din România, a fost rector al Institutului Politehnic Iaşi (actuala Universitate Tehnică „Gh. Asachi”) (1953 – 1976), a devenit membru al Academiei Române la doar ...

citește »

Şcoala

Nu ştiu şi nici nu cred că se ştie cu precizie când şi unde a fost inventată şcoala. O anumită învăţătură dau şi animalele puilor lor – şi cu atât mai mult au dat oamenii copiilor lor, din îndepărtate timpuri. Dar şcoala, ca instituţie socială, cu corp de învăţători şi de profesori are, cred, doar o vechime de câteva mii ...

citește »

D.R. POPESCU • 85. Leul albastru: despre literatură şi libertate

Înainte de 1989 s‑a scris la noi o mare literatură. Ceea ce înseamnă că libertatea a fost posibilă. Nu permisă, nu tolerată, ci asumată. Nu în ultimul rând, prin literatură. Marii scriitori postbelici (nu întâmplător cei mai atacaţi după 1990: Marin Preda, Nicolae Breban, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ş.a.) au fost mai mult decât scriitori: ei au făcut posibilă nevoia ...

citește »

Un dramaturg uitat

Construcţie dramaturgică de ample dimensiuni, Pastorul saşilor (Editura Cartea Românească, Craiova, 2010), elaborată riguros, în două părţi, reprezentând două epoci istorice diferite, pe parcursul cărora evoluează şi se definesc eroi complicaţi sufleteşte şi nu mai puţin responsabili de implicaţii morale individuale ori colective, are alura unui tip de oratoriu profan, pe mai multe voci, care se susţin şi se întretaie ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest