Pot fi utopia şi contrautopia văzute ca surogate ale paradisului regăsit şi din nou pierdut? Din perspectivă imagologică, ele prezintă analogii. „Cel dus m-atinse din trecut / Iar viu-i suflet lumină în mine,/ Şi-al meu pe-al lui se răsuci / Şi prinse a se-roti.” Astfel povesteşte A. Tennyson experienţa mistică provocată de lectura scrisorilor prietenului dispărut, deşi nu textul eminescian ...
citește »Articole din Nr. 02 / Februarie 2015
Ceva mai bun decât tăcerea
„Ceva mai bun decât tăcerea” e libertatea de opinie, de puncte de vedere, care trebuie apărată necontenit, după cum trebuie taxate neadevărurile provocând derută. „Morţii, scria N. Iorga, se duc în pământ pentru a-l păzi”. Sper ca scrisa asta să se împlinească. „Când s-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Iisus a plâns pentru ea.” Luca 19.41 Ierusalim, ea e ...
citește »Gr. Brâncuş: Expresie populară în ciclul „La Lilieci” de Marin Sorescu
La Lilieci (şase cărţi: 1973–1998) este unică în literatura noastră, o carte de poezie realizată în marginile prozei; lipsesc elementele prozodice şi expresiile metaforice, în schimb, există o mare concentraţie verbală şi o selecţie intenţionată la toate nivelurile limbii. Prin limba populară, în care e scrisă cartea, se înţeleg aici aspectele variate ale limbii comune: familiar, oral, regional, dialectal, terminologii ...
citește »Füst Milán: Nefericiţii spectacol de teatru la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București
Relativ recent, la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti (str. Gina Patrichi nr. 8) a avut loc spectacolul de teatru Nefericiţii. Din distribuţie fac parte actorii: Ioan Mihai Cortea, Sabrina Iaşchevici, Ştefana Manta, Alice Nicolae, Sânziana Tarţa, Silviu Debu, Corneliu Ulici; scenografia: Cristian Stănoiu; regia fiind semnată de Kovács Zsuzsánna. Spectacolul Nefericiţii, după piesa lui Füst Milán, prezintă o ...
citește »O carte stranie (II)
După ce s-a simţit străin în ţara lui de origine, infestată de comunism, după ce şi-a dat seama că rămâne inaderent şi la stilul de viaţă din Occident, care tinde să facă din bunăstare un scop în sine, Ciobanu s-a întors, ca la un refugiu, la România de altădată, aceea din memoria lui culturală sau din visurile lui de exilat. ...
citește »Urmări ale Shoah
Neoliberalismul întreţine, între altele, iluzia unui „sfârşit al istoriei”, care ar fi fost zăvorâtă definitiv în muzeu şi nu ne-ar mai putea spune ceva. Succint exprimat aici, eu cred că revenirea de la politica îngustă a calculului situaţiei, la politica proiectelor cu respiraţie culturală, poate fi deja orizontul legitim al interogaţiilor. Europa unită are resursele pentru a fi unul dintre ...
citește »Rainer Maria Rilke: Însemnările lui Malte Laurids Brigge
„Cartea este plină de mister, pentru că se roteşte în jurul unui deznodământ ascuns, de care autorul nu s-a putut apropia. Acest final este moartea lui Malte sau momentul prăbuşirii sale. Toată partea întâi a cărţii o anunţă, toate experienţele tind să deschidă dedesubtul trăirilor, aparent disparate, un spaţiu imens, ca dovadă a imposibilităţii acestei vieţi în care el alunecă ...
citește »De ce n-au românii ochii oblici
Aştept cu emoţie şi interes momentul de viceversa, în care, după nişte alegeri parlamentare, partidul câştigător va cere cu vehemenţă schimbarea din funcţie a preşedintelui ţării cu cineva din tabăra proprie. Încalte, dacă e bal, balamuc să fie! Român fiind şi nimic din ce e românesc nefiindu-mi străin, m-am hrănit şi eu, copios, de-a lungul şi de-a latul timpului, cu ...
citește »Nicolae Breban şi „pulsiunea creaţiei”
Paradoxul e că un romancier în care, aparent, gâlgâie spontaneitatea, dezvoltă o literatură cu program, interesată de străfundurile insondabile. Din fericire, tezismul e slujit de un uriaş talent şi, astfel, corectat tacit. Breban nu cultivă scrisul frumos; încercarea de totalitate – utopia tangibilă asupra căreia gândeşte – presupune riscul greoiului, prolixitatea, redundanţa. Ajuns la o „bătrâneţe înaltă”, vital, traversând – ...
citește »Alexandru Dobrescu: O boală netratată la timp
Ne-am obişnuit într-atât cu faptul, altădată de neacceptat, că scara valorilor s-a întors cu susul în jos, că apariţiile editoriale penibile sau numai mediocre sunt încununate cu laude de care n-au avut parte vreodată nici puţinii clasici ai scrisului beletristic românesc, iar rarele volume într-adevăr consistente, când nu sunt ignorate, abia de încap în bilanţurile de sfârşit de an, încât ...
citește »