Vârf intangibil Vârf intangibil, ah, stejarule, ce linişte în umbra ta îmi ţine loc de sânge, înghiţindu-mă în respirarea nu se ştie cui? Vine ceva, în tihna-ţi sfântă se abate şi mă cuprinde-n vraja-i toată, strânsă din iarna pe jumătate vie, pe jumătate moartă. Ce linişte aduci în duhu-mi blând, unde sfârşitul se simte ca la el acasă şi-i îmboldit ...

Era o jarişte de pomină Mi-e dor de coasta primului bărbat, din care m-ai cioplit pe mine iute, strângând în tot ce-avea să fiu răcoarea apelor neîncepute, miresmele trezite primăvara din moartea lor prea coaptă, ca să fie tot ce-ai promis, surpat la timp în şoaptă. În duhul meu tu ai păstrat sângele tot din coasta-i sfântă şi-acel învârtejit oftat, ...

Întoarce-te spre inimă Întoarce-te spre inima-mi sucită. Când plânsul meu, tăcerea, bocetul sapă în lut şi sânge, o, Doamne, eu aici sunt, în rugăciune cad, mă surp, cobor, m-aprind, înviu şi, iarăşi, în albia ei mor, în bezna ei cuprind tot ce-n lumină-mi scapă, când din uitare, icnet, vers, mireasmă, tânguire, vârf, surâs ori scâncet din mers eu mă adun, ...

Ostrovul Învierii Cenuşa O, Doamne, Doamne, Doamne, semnul cui sunt eu, de când mă tot ridic din arbori şi miresme, albine zăpăcite, tremurând în florile care-au înnebunit caisul? Tu taci, mă strângi în mine. Cânt. Mă smulgi din mine cu tot cu rădăcini. Pierdut şi blând, mă regăsesc, adânc şi viu, ca-n moarte ori lumină, iarăşi şi iar, tot mai ...

Ostrovul Învierii Dragă Friedrich… „Orbeşte azvârliţi Dintr-⁠un ceas în altul, Ca apa din piatră În piatră căzând, Mereu      în abisu-⁠ndoielii…” Friedrich Hölderlin Vara s-⁠a stins în priviri şi în lucruri; în braţe m-⁠ai dus prin ea, m-⁠ai adus pe muchia toamnei, în divinii tăi struguri, scoşi din minţi de frumosul, albastrul apus. Respir şi ascult; ce mare e ...