Ostrovul Învierii Cenuşa O, Doamne, Doamne, Doamne, semnul cui sunt eu, de când mă tot ridic din arbori şi miresme, albine zăpăcite, tremurând în florile care-au înnebunit caisul? Tu taci, mă strângi în mine. Cânt. Mă smulgi din mine cu tot cu rădăcini. Pierdut şi blând, mă regăsesc, adânc şi viu, ca-n moarte ori lumină, iarăşi şi iar, tot mai ...

Ostrovul Învierii Dragă Friedrich… „Orbeşte azvârliţi Dintr-⁠un ceas în altul, Ca apa din piatră În piatră căzând, Mereu      în abisu-⁠ndoielii…” Friedrich Hölderlin Vara s-⁠a stins în priviri şi în lucruri; în braţe m-⁠ai dus prin ea, m-⁠ai adus pe muchia toamnei, în divinii tăi struguri, scoşi din minţi de frumosul, albastrul apus. Respir şi ascult; ce mare e ...