Contemporanul » Articole cu eticheta: Ostrovul Învierii

Articole cu eticheta Ostrovul Învierii

Ostrovul Învierii

Era o jarişte de pomină Mi-e dor de coasta primului bărbat, din care m-ai cioplit pe mine iute, strângând în tot ce-avea să fiu răcoarea apelor neîncepute, miresmele trezite primăvara din moartea lor prea coaptă, ca să fie tot ce-ai promis, surpat la timp în şoaptă. În duhul meu tu ai păstrat sângele tot din coasta-i sfântă şi-acel învârtejit oftat, ...

citește »

Aura Christi: Ostrovul Învierii. Întoarce-te spre inimă

Întoarce-te spre inimă Întoarce-te spre inima-mi sucită. Când plânsul meu, tăcerea, bocetul sapă în lut şi sânge, o, Doamne, eu aici sunt, în rugăciune cad, mă surp, cobor, m-aprind, înviu şi, iarăşi, în albia ei mor, în bezna ei cuprind tot ce-n lumină-mi scapă, când din uitare, icnet, vers, mireasmă, tânguire, vârf, surâs ori scâncet din mers eu mă adun, ...

citește »

Poem de Aura Christi: Cenuşa

Ostrovul Învierii Cenuşa O, Doamne, Doamne, Doamne, semnul cui sunt eu, de când mă tot ridic din arbori şi miresme, albine zăpăcite, tremurând în florile care-au înnebunit caisul? Tu taci, mă strângi în mine. Cânt. Mă smulgi din mine cu tot cu rădăcini. Pierdut şi blând, mă regăsesc, adânc şi viu, ca-n moarte ori lumină, iarăşi şi iar, tot mai ...

citește »

Poem de Aura Christi

Ostrovul Învierii Dragă Friedrich… „Orbeşte azvârliţi Dintr-⁠un ceas în altul, Ca apa din piatră În piatră căzând, Mereu      în abisu-⁠ndoielii…” Friedrich Hölderlin Vara s-⁠a stins în priviri şi în lucruri; în braţe m-⁠ai dus prin ea, m-⁠ai adus pe muchia toamnei, în divinii tăi struguri, scoşi din minţi de frumosul, albastrul apus. Respir şi ascult; ce mare e ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest