Din ultimul număr:
Contemporanul » Cronică plastică » Semnificaţia unei expoziţii

Semnificaţia unei expoziţii

Muzeul Municipiului Bucureşti va găzdui în anul 2020 o expoziţie specială, dedicată celei mai importante pictoriţe din Basarabia, marcând un eveniment cultural major…

Muzeul Municipiului Bucureşti va găzdui în anul 2020 o expoziţie specială, dedicată celei mai importante pictoriţe din Basarabia, marcând un eveniment cultural major. Este vorba de un demers care va impune reevaluarea istoriei artei româneşti, readucând în matca naţională creaţia unor importanţi artişti din Moldova de pe malul stâng al Prutului. Este prima expoziţie personală a Valentinei Rusu Ciobanu în România, un eveniment care sperăm să deschidă cât mai larg calea spre includerea Şcolii de pictură de la Chişinău într‑o nouă istorie a artei româneşti.

Expoziţia de la Palatul Suţu – Muzeul Municipiului Bucureşti face parte dintr‑un vast proiect cultural dedicat Valentinei Rusu Ciobanu, realizat de Asociaţia pentru Cultură şi Artă Arbor în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Fundaţia SANTAVINERE din Chişinău, Centrul Cultural Expo Arte, Primăria Municipiului Bucureşti, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare şi în colaborare cu Arhivele Naţionale ale României – Iaşi, Moldova Film, Rivulet Studio, VRTIM, Calvert Journal, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” – Chişinău, proiectul fiind cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional[1]. Proiectul cuprinde, pe lângă organizarea unei ample expoziţii la Palatul Suţu, publicarea unui catalog-album, o altă expoziţie în spaţiul de la Arbor.art.room, o expoziţie virtuală, întocmirea unei arhive digitale şi realizarea unui film documentar dedicat operei pictoriţei.

Valentina Rusu Ciobanu este o adeptă convinsă a stilurilor modernizatoare, experimentând post‑impresionismul, expresionismul sau fovismul, ajungând la abstracţionism şi tatonând, într‑un mod original, fotorealismul sau direcţiile Pop Art. Pe de altă parte, ea a rămas o admiratoare a marilor curente artistice europene de tradiţie.

Pictoriţa avea studii efectuate la Iaşi, la clasa profesorului Jean L. Cosmovici, asistent fiind Corneliu Baba. Cosmovici a studiat la Paris, la Academia de Arte Frumoase de acolo, cu Jean‑Paul Laurens. La Academia de la Iaşi se punea un accent deosebit pe studierea istoriei artei, acest fapt fiind vizibil în creaţia, dar şi în declaraţiile Valentinei Rusu Ciobanu: „Aveam arta franceză sub picioare – eu asta ştiam. Câtă şcoală aveam, câtă nu – mai adăugăm noi ceva la ceea ce dobândiseră deja”. Orientarea pictoriţei spre arta occidentală a fost întărită şi de faptul că Valentina Rusu Ciobanu a studiat în Moldova, la Şcoala de Arte din Chişinău, cu Auguste Baillayre, pictor de origine franceză, cu studii efectuate la Amsterdam, Sankt Petersburg şi Grenoble, un adept al modernismului şi al curentelor de avangardă.

Opera Valentinei Rusu Ciobanu s‑a cristalizat într‑o perioadă istorică foarte complicată: război, ocupaţie militară, foamete, schimbarea regimului politic şi pretenţiile absurde ale regimului comunist, când unui artist i se dicta ce şi cum să deseneze, îşi aminteşte pictoriţa: „Ce ne rămânea de făcut nouă, celor „înarmaţi” cu pensule? Am fost nevoiţi să acţionăm, pentru a păstra acea picătură de viaţă în artă, fără de care ne‑am fi stins. Ne‑am refugiat în ateliere, dar nu ne‑am izolat de societatea turbulentă, pe cale de a deveni dementală; astfel ne‑am păstrat o celulă vie, din care să se poată dezvolta un organism sănătos în vremuri mai prielnice”.

Ruptura de România a fost foarte dureroasă pentru mediul cultural din Chişinău, cu atât mai mult cu cât şi colecţia Pinacotecii Municipale din oraş, fondată în anul 1939, a dispărut în timpul războiului. Cu toată această izolare culturală de România a Moldovei de peste Prut şi derularea unor evenimente tragice cu repercusiuni distructive asupra instituţiilor de artă, legătura cu tradiţia plasticii româneşti nu s‑a pierdut definitiv. La Chişinău au continuat să activeze mulţi intelectuali care aveau studii în România interbelică, dar şi artişti care au reuşit să stabilească, în timp, legături importante în ţară: Glebus Sainciuc, Mihai Grecu, Igor Vieru, Eleonora Romanescu.

Glebus Sainciuc (1919‑2012) a fost chiar soţul artistei, sculptor, pictor şi un genial creator de măşti. A studiat în Bucureşti, între anii 1942 şi 1944, la Facultatea de Arhitectură a Politehnicii, apoi a urmat Şcoala de Arte Plastice „Ilia Repin” din Chişinău, la clasa de sculptură a Claudiei Cobizev (eleva lui Alexandru Plămădeală). Dotat cu un talent excepţional, inclusiv dramatic, Glebus Sainciuc completa executarea extraordinarelor sale măşti cu o reprezentare teatrală publică în care le şi purta, creând un fel de performance art, în care îmbina spectacolul popular cu cel experimental. Glebus Sainciuc a fost un portretist extrem de prolific, imortalizând fizionomiile tuturor membrilor elitei intelectuale de la Chişinău, ca de exemplu: Prozatorul Vasile Vasilache, Actriţa Nina Vodă, cântăreaţa de operă Maria Cebotari, Petru Cărare, Leonida Lari, Igor Creţu, Valentina Grosu, Iulian Filip, Larisa Turea, Radu Dolgan, Vasile Şoimaru şi mulţi alţii.

Lică Sainciuc, fiul Valentinei Rusu Ciobanu şi al lui Glebus Sainciuc, a urmat, de asemenea, o carieră artistică, fiind pictor, scriitor, un remarcabil ilustrator de carte şi scenograf al teatrelor pentru copii. A ilustrat numeroase cărţi pentru copii, scrise de Ion Creangă, Grigore Vieru, Petru Cărare, Spiridon Vangheli sau Constantin Dragomir. Lică Sainciuc este şi autorul ilustraţiei primului Abecedar publicat în alfabet latin la Chişinău, după anul 1989.

Pictorii moldoveni s‑au inspirat şi din filonul tradiţional, filon care a rămas singura constantă într‑o lume aflată mereu în schimbare, fără a se îndepărta foarte mult de arta românească şi cea europeană, cu toată invazia culturii sovietice. În anii ’60‑’70, Valentina Rusu Ciobanu are o perioadă distinctă de creaţie în care se orientează clar spre sursa de inspiraţie folclorică, pictând compoziţii decorative pornind de la arhitectura interioară a caselor ţărăneşti.

În noul context politic în care trăieşte după război, Valentina Rusu Ciobanu apelează la modelele absolute ale artei, la valorile Renaşterii sau ale artei baroce, pe care le asimilează şi le sintetizează într‑o creaţie originală. Personajele din portretele sale sunt vii, pline de forţă, autentice, departe de orice tip de reprezentare schematică, oficială sau falsă grandoare propagandistică. Aşa se şi explică de ce unele dintre portretele ei au fost refuzate de autorităţi, cum a fost cazul Portretului colectiv al compozitorilor Alexei Stîrcea, Vasile Zagorski şi al cântăreţei Valentina Savitkaia. Pictura, care se credea că a fost pierdută, se pare că a fost regăsită în timpul cercetărilor din anul 2020, efectuate de Anastasia Gurschi în atelierul artistei, în colaborare cu aceasta şi cu fiul ei, Lică Sainciuc.

Valentina Rusu Ciobanu nu a fost o simplă observatoare a realităţii pe care a trăit‑o, personalitatea ei s‑a opus organic artificialităţii artei oficiale comuniste, ea se inspiră din realitate, caută autenticul şi firescul vieţii. Admiraţia Valentinei Rusu Ciobanu se îndreaptă şi spre creaţia unui mare maestru spaniol, absolut deloc întâmplător: „Pentru mine rămâne până acum o enigmă Velázquez, ce a avut curajul să picteze regine cam urâţele, regi îngâmfaţi, infante cu un ten al feţei bolnăvicios, mă miră candoarea cu care desena un nas mare, o chelie inconvenabilă – important este că nu o făcea cu scopul de «a‑i critica pe cei bogaţi», ci fiindcă n‑a voit să denatureze adevărul, preferând să‑şi şarjeze, cu simpatie, modelele. Numai nişte purtători ai coroanei regale elevaţi, lipsiţi de prejudecăţi erau capabili să ţină la Curte un astfel de pictor neconformist”. Atât ea, cât şi soţul ei Glebus Sainciuc au portretizat şi „şarjat” un număr impresionant de contemporani. Numai printre lucrările rămase în atelier, care se vor expune la Palatul Suţu, se află portretele realizate pentru actriţele Silvia Berov şi Maria Goncear, compozitorii Alexei Stîrcea, Vasile Zagorschi şi pentru cântăreaţa Valentina Savitkaia, poetul Grigore Vieru, scriitorul şi traducătorul Constantin Stamati, artistul Glebus Sainciuc sau pentru pictoriţa Nana Plămădeală.

Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naştere este o expoziţie care vine să ne demonstreze încă o dată forţa elitei culturale de la Chişinău şi a Şcolii de pictură de acolo, o şcoală tânără, dar viguroasă, care a rezistat provocărilor istorice şi care ne aduce astăzi în faţa ochilor o creaţie originală şi naţională, impresionantă prin forţa mesajului plastic transmis.

■ Istoric, expert arte plastice şi conservarea patrimoniului mobil, director adjunct Artă, Restaurare, Conservare, Muzeul Municipiului Bucureşti

Nota:
[1]  Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional, care nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.

Elena Olariu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest