Cronică plastică

O incursiune în „arheologia” imaginii

În vremurile stranii şi triste pe care le trăim doar câte un spectacol vizual răzleţ ne mai descreţeşte frunţile şi ne mai aminteşte că suntem fiinţe culturale, dornice de frumos, de contemplaţie, de creaţie artistică şi de comunicare prin artă.

Mică capitală culturală (şi de judeţ) de pe harta cu multe oraşe mari a României, Râmnicu Vâlcea excelează la capitolul arte vizuale, deţinând una dintre cele mai active şi mai implicate filiale ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, trei galerii de artă, un muzeu de artă („Casa Simian”) şi un preşedinte de filială, domnul Gheorghe Dican (în momentul actual şi vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România”), care coordonează o activitate artistică incredibil de bogată în vechiul orăşel oltean, pe care la 1389 voievodul Mircea cel Bătrân îl numea „oraşul domniei”, iar, mai târziu, Mihai Viteazul, într‑un mod asemănător, „oraşul domniei mele, la Râmnic”.

Între multele evenimente din zona artelor vizuale desfăşurate aici, chiar şi în aceste vremuri de pandemie, se numără expoziţia personală de pictură a doi artişti din Timişoara, deschisă pe data de 9 aprilie 2021 la Galeria „Artex” din Râmnicu Vâlcea. E vorba despre pictorii Diana Matias Popovici şi Rafael Francisc Matias, prezenţi pentru prima dată pe simezele unei galerii din această parte de ţară. Publicul de arte vizuale, de altfel format şi avizat, din oraşul de pe malul drept al Oltului, a fost invitat să se delecteze cu o expunere de artă non‑figurativă bine închegată în jurul unor idei şi concepte perene, dar în acelaşi timp cu un spectacol vizual căruia nu îi lipsesc o rafinată poetică a imaginii şi o invitaţie implicită la a descoperi „arheologia” unor tipuri de reprezentare care şi‑au propus esenţializarea şi dematerializarea motivelor, până la atingerea şi chiar depăşirea graniţei cu pictura abstractă, de sorginte gestuală.

Dar mai întâi o scurtă prezentare a protagoniştilor acestei expoziţii: Diana Matias Popovici s‑a născut în 1983 şi a absolvit facultatea de Arte Plastice, secţia grafică, a Universităţii de Vest din Timişoara, în 2006, iar apoi un masterat cu aceeaşi specializare, în 2008. A deschis şase expoziţii personale în Timişoara, Deva şi Bucureşti şi a participat la numeroase expoziţii de grup în ţară şi peste graniţe.

Rafael Francisc Matias s‑a născut la Reşiţa în 1977 şi a absolvit Facultatea de Arte Plastice şi Decorative din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, secţia pedagogia artei, în 2005, iar după aceea a urmat studiile masterale, în cadrul aceleaşi universităţi. Rafael Francisc Matias a deschis până în prezent douăsprezece expoziţii personale, toate în zona Banatului, la Timişoara, Reşiţa, Lugoj şi Deva, a expus într‑un număr semnificativ de expoziţii colective din România şi de pe alte meleaguri, a participat la numeroase tabere de creaţie. Bogata activitate artistică i‑a fost răsplătită cu câteva distincţii şi premii importante, printre care se numără Premiul „Gabriel Popa” la Salonul Anual al Artelor Vizuale (Muzeul de Artă Timişoara, 2019) şi Premiul „Corneliu Antim” la Bienala Internaţională de Artă Contemporană „Ion Andreescu” de la Buzău, în 2020.

Aşadar, cei doi artişti timişoreni expun în 2021 pentru prima dată împreună, într‑un oraş din sud‑vestul României, ceea ce se înscrie, evident, în coordonatele unui schimb cultural necesar, având în vedere că, adesea, artiştii vâlceni au expus la Timişoara, fie individual, fie în expoziţii de grup.

Lucrările Dianei şi ale lui Rafael Matias, prezente pe simezele galeriei „Artex” din Râmnicu Vâlcea, sunt rodul unor căutări şi al unor interogaţii comune, fiecare dintre ei delimitându‑şi însă ferm tipul de personalitate şi de amprentă plastică.

Tema centrală ce caracterizează pictura ambilor o reprezintă cifra trei, exprimată fie în tripticuri, fie ca serii de lucrări unde sunt sugerate şi conceptualizate diferite tipuri de trilogii: naştere, viaţă, moarte, copilărie, maturitate, bătrâneţe, familia alcătuită din mamă, tată şi copil, stări de agregare: solid, lichid, gazos (Diana Matias) sau „Cele trei graţii”, „Cele trei ispite ale lui Iisus”, „Cele trei praguri ale vieţii”, „Trilogia existenţei: naşterea, viaţa, moartea”, „Trilogia spiritului uman: raţiunea, simţirea, voinţa” (Rafael Matias). În plus, Diana Matias propune publicului şi întânirea cu o serie de lucrări dintr‑un ciclu mai amplu, numit „Arheologia memoriei”, care mi‑a inspirat şi titlul cronicii de faţă, şi unde se încadrează compoziţiile numite: „Freamătul gliei”, „Jurnal nescris”, „Mistuire”, „Tellus Mater”, „Tempesta dorinţelor”.

Încadrabili, fără nici o îndoială, în grupul destul de numeros al pictorilor contemporani gestualist‑abstracţi, cei doi artişti timişoreni vin cu o notă particulară de sensibilitate cromatică, la ei culoarea deţinând o forţă sugestivă aparte, iar imaginea, în ansamblu, un lirism manifest ale cărui rădăcini se află în chiar în disponibilitatea lor pentru reflecţia asupra marilor teme ale existenţei.

În lucrările lui Rafael Matias este vizibilă o ordonare compoziţională după scheme geometrice cu atenţie studiate şi puse în slujba imaginii, ceea ce trădează un caracter mai cerebral, în timp ce lucrările semnate de Diana Matias excelează printr‑o descătuşare a trăirilor, o „incandescenţă” a simbolurilor utilizate, ceea ce ne sugerează şi o dispoziţie poetică mai accentuată.

Ca orice pictură de bună calitate, care se respectă, cea a artiştilor timişoreni Diana şi Rafael Matias respiră prin culoarea înzestrată cu o mare forţă de sugerare a trăirilor şi a stărilor evocate în lucrările lor. Refuzul tranşant al figurativului, esenţializarea până la linie, punct şi tuşe a desenului, îndepărtarea de ceea ce se numeşte de obicei studiul după natură, fără ca natura, ca un concept generalizator, să le rămână străină celor doi pictori, invită privitorul la o incursiune în straturile subtile, discrete, ale imaginii plastice, în fond, la o descoperire a straturilor arheologice ale unor reprezentări picturale. O propunere incitantă şi o provocare intelectuală reală pentru publicul de artă plastică.

■ Scriitor, istoric al artelor, publicist

Luiza Barcan

Total 1 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button