Modele

Răzvan Theodorescu – personalitate cu vocaţie enciclopedică

Academia Română anunţă cu imensă tristeţe stingerea din viaţă, luni, 6 februarie 2023, a academicianului Răzvan Theodorescu (1939‑2023), personalitate de excepţie a culturii române contemporane, cu vocaţie enciclopedică, reputat istoric al culturii, vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 2018‑2023.

Membru marcant al Academiei Române, specialist în istoria artei, artă şi civilizaţie românească, creştinism şi spiritualitate balcanică, acad. Răzvan Theodorescu a coordonat activitatea Secţiei de arte, arhitectură şi audiovizual a Academiei Române, în calitate de preşedinte, timp de 10 ani. Doctor în istorie la Universitatea din Bucureşti, cu un studiu despre elemente culturale bizantine, balcanice şi occidentale la începuturile culturii medievale româneşti, şi‑a început cariera ştiinţifică în anul 1963, la Institutul de Istoria Artei, unde a fost cercetător şi director adjunct ştiinţific. În 1987 a devenit conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, astăzi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, unde din 1990 a activat ca profesor, susţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud‑est europene, caracteristicile Orientului creştin şi istoria civilizaţiei bizantine. Tot în anul 1990 a fost ales rector al Universităţii Naţionale de Arte. Activitatea sa didactică a însemnat şi colaborările cu Universitatea Media, Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti, Universitatea „Apollonia” din Iaşi, Universitatea „Danubius” din Galaţi. În anul 1993 devine membru al Academiei Române.

Profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers, de numele acad. Răzvan Theodorescu se leagă înfiinţarea primei catedre umaniste UNESCO din România.

Bogata sa opera s‑a axat pe studiul artei vechi româneşti şi al artei medievale europene, pe analiza comparativă a strategiilor geopolitice din spaţiul Europei, pe studiul mentalităţilor şi pe cercetarea unor domenii de nişă din care au rezultat teoria „coridoarelor culturale”, teoria tipologiei ctitorilor, expunerea momentum princeps pentru începuturile artei europene, dar şi teoria mentalităţii tranzacţionale a poporului român, pe care a expus‑o în discursul de recepţie la Academia Română.

A realizat, vreme de peste trei decenii, articole pentru celebra emisiune „Teleenciclopedia”, transmisă de Televiziunea Naţională, pe care o considera una dintre realizările sale importante la nivel public.

Profesorul Răzvan Theodorescu a avut o contribuţie remarcabilă la organizarea unor instituţii şi a unor structuri guvernamentale: preşedinte al Radioteleviziunii Române (1990‑1992), membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (1992‑2000), preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (1993‑1995), Ministru al Culturii şi Cultelor (2000‑2004) şi Ambasador Naţional al Programului ONU „Alianţa Civilizaţiilor” începând cu anul 2009. În calitate de secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud‑Est Europene (1994‑2023), a sprijinit numeroase proiecte de cercetare interdisciplinară.

Laureat al Premiului „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române şi al Premiului „Gottfried von Herder”, conferit de Universitatea din Viena, acad. Răzvan Theodorescu a fost ales în anul 1998 membru al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere.

A fost distins cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Ofiţer de către Preşedinţia României şi cu Ordinul Artelor şi Literelor al Republicii Franceze, în grad de Comandor, ca o recunoaştere a incontestabilei sale contribuţii la promovarea culturii româneşti şi europene.

Conducerea Academiei Române şi întreaga comunitate academică regretă plecarea dintre noi a academicianului Răzvan Theodorescu şi este alături de familia îndoliată.

În semn de omagiu pentru activitatea desfăşurată în înaltul for academic de profesorul Răzvan Theodorescu, trupul neînsufleţit a fost depus marţi, 7 februarie 2023, în Clubul Academicienilor din Calea Victorie 125.

Biroul de comunicare al Academiei Române

 

Adriana Scripcariu
Profesorul la Şcoala de la Piscu

 

În data de 6 februarie 2023 a plecat dintre noi un om mare, iubit de unii, detestat de alţii, aşa cum au fost alţi oameni mari. Pentru noi, cei de la Şcoala de la Piscu, a existat profesorul Răzvan Theodorescu, de neuitat pentru cei mai mulţi dintre studenţii lui de la Istoria şi Teoria Artei (ITA). Fascinaţia cu care ne purta prin istorie cu puterea cuvântului, nu o pot înţelege decât cei care au fost acolo, sus în podul de la ITA, pe vremea când colecţia de diapozitive era singura deschidere către frumuseţile îndepărtate.

Iubea profund cultura şi totodată măreţia – fie ea şi controversată – a unora dintre personalită?ile istorice. ?n galeria lui personal?, cel mai sus erau tocmai ace?ti controversa?i. ?l iubea pe Roger al II?lea al Siciliei, ctitorul fantasticelor mozaicuri de la Palermo ori Monreale, ?i admira peste m?sur? pe Frederic Barbarossa ori pe Machiavelli. Iubea ?i istoria noastr?. Constantin Br?ncoveanu era uria? ?n inima lui. Pofta de ?nv???tur? cu care ie?eai de la cursul de ?Istoria Culturii ?i Civiliza?iei Europene? era total?.

Profesorul nostru a fost prezent ?i ?n povestea mai recent? a Muzeului de la Piscu. Era anul 2016, c?nd lansam cartea ţile istorice. În galeria lui personală, cel mai sus erau tocmai aceşti controversaţi. Îl iubea pe Roger al II‑lea al Siciliei, ctitorul fantasticelor mozaicuri de la Palermo ori Monreale, îi admira peste măsură pe Frederic Barbarossa ori pe Machiavelli. Iubea şi istoria noastră. Constantin Brâncoveanu era uriaş în inima lui. Pofta de învăţătură cu care ieşeai de la cursul de „Istoria Culturii şi Civilizaţiei Europene” era totală.

Profesorul nostru a fost prezent şi în povestea mai recentă a Muzeului de la Piscu. Era anul 2016, când lansam cartea Oale de Pisc pe câmpul gol, unde astăzi se ridică muzeul, ocazie cu care academicianul felicita comunitatea locală pentru patrimoniul pe care îl deţine. A fost primul care a afirmat în faţa adunării de săteni şi iubitori de ceramică încrederea sa că aici va fi curând un muzeu. Era un moment în care noi înşine priveam proiectul cu destulă emoţie şi nesiguranţă.

La plecarea lui Răzvan Theodorescu, mă gândesc la Divina Comedie. Cine îl va însoţi oare pe cărările celor plecaţi, să‑i arate Iadul şi Raiul şi pe cine, unde va afla… Fie în paza Brâncovenilor pe care atât i‑a iubit! Dumnezeu să‑l odihnească în pace!

■ Absolventă ITA, 2001

Total 0 Votes
0

Razvan Theodorescu

Răzvan Theodorescu s-a născut 22 mai 1939, București. Istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice
Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române.  Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene. Profesor la Universitatea de Arte. Membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993)

Biografie
La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române. A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.
La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia Albaneză și Academia Macedoneană.
În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.
Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).

Lucrări publicate
Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.
Mănăstirea Dragomirna (1965); Mănăstirea Bistrița (1966); Biserica Stavropoleos (1967); Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974); Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976); Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979); Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979); Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980); Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) – 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992); Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992); 900 zile de manipulare (Editura Tinerama, București, 1994); Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995); Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999); Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button