Modele

Un gând bun la marea trecere…

Parcă ieri era ziua de naştere a lui Alex Ştefănescu. Acum am ajuns la ziua trecerii sale spre altă lume.

Plasat – mai ales după apariţia monumentalei sale lucrări dedicate literaturii române contemporane – alături de George Călinescu, Eugen Lovinescu şi Nicolae Manolescu, adică pus în rând cu cei mai mari critici şi istorici literari români, Alex Ştefănescu nu se simţea tocmai în largul său. Mai ales când era lăudat.

Am avut şansa să‑i stau alături în câteva împrejurări şi să constat că mă aflam în mijlocul unui univers de literatură, de cultură, de erudiţie. Alex Ştefănescu era opusul criticului înfricoşător, sever sau chiar rău, care te lasă fără grai. Şi asta, în ciuda marii sale capacităţi de analiză, a judecăţilor sale drepte şi neiertătoare, a repudierii improvizaţiei, semidoctismului sau incompetenţei. Scriitorul nu era prin fire malefic, nu avea niciodată aplecare spre rău, spre satirizarea interlocutorului, spre umilirea lui, în ciuda acestui gen de ispite cărora mulţi critici nu le pot rezista. Spre această atitudine îl îndemna nu numai mintea şi sufletul său, ci şi vocea caldă, vorba convingătoare, inflexiunile cu iz de limbă dulce. Alex Ştefănescu ştia ca nimeni altul limbajul de specialitate al criticilor literari, dar îl folosea cu parcimonia intelectualului comunicator. Dintre toţi criticii actuali, autorul nostru ştia să ajungă la raţiunea şi la sentimentul ascultătorilor, fiindcă ştia ce vrea să spună şi ştia şi cum să spună. Şi mai este ceva: scriitorul era foarte sincer cu publicul său şi ştia că publicul – chiar şi acela mai puţin pregătit pentru critica literară – nu putea fi păcălit. Secretul comunicării de la suflet la suflet înseamnă, în esenţă, sinceritate. Alex Ştefănescu iubea literatura română, nu o vedea ameninţată de mari crize, nu o veştejea ca fiind „literatură minoră”, iar pe scriitori îi punea la locurile lor, într‑o ierarhie decentă, fără să‑l ponegrească pe unul ca să‑l ridice în slăvi pe altul. Când se afla în faţa publicului şi vorbea despre literatura română, Alex Stefănescu povestea cursiv, făcea verbul să alunece cătinel, nu se răfuia cu nimeni, chema la apel bunul-simţ şi buna‑cuviinţă, emanând omenie, speranţă, bucuria de a vorbi despre universuri recreate de poeţi şi de prozatori, de dramaturgi şi de critici, în această lume imperfectă, dată nouă de Demiurg.

Sunt cârcotaşi care condamnă înverşunat oralitatea, care nu acceptă decât critica literară canonică, închistată în limbajul de specialitate. Au trecut, însă, timpurile criticii academice, scrisă doar pentru cunoscători şi fără contact cu publicul larg. Azi lumea se confruntă cu o diminuare drastică a culturii generale şi a lecturii, cu preferinţa pentru facil, pentru imaginea mişcătoare, pentru sunetul asurzitor. Alex Ştefănescu s‑a situat între acei creatori rari aflaţi în dialog cu oamenii, cu tinerii. De exemplu, cine doreşte să înţeleagă poeziile lui Eminescu şi se loveşte de limitele propriei educaţii literare trebuie să citească gândurile lui Alex Ştefănescu, acele comentarii decente asupra fiecărei poezii eminesciene. Universul marelui poet se deschide generos în faţa noastră prin mintea şi pana criticului. Simplitatea comentariilor ne face să credem că toate judecăţile de valoare curg de la sine, fără niciun efort, ne face să ne mirăm că nu ne‑am gândit singuri la taina „codrilor de aramă”, la „buciumul” care „sună cu jale”, la „steaua” stinsă „pe drum, în depărtări albastre”.

Toate se revelă ca prin minuni din mintea lui Alex Ştefănescu şi ne arată marea valoare a eruditului intelectual. Din păcate, nu am învăţat încă să‑i preţuim îndeajuns pe creatorii de valori cât timp aceştia sunt în viaţă. Alex Ştefănescu se află între oamenii care au fost iubiţi şi care vor fi iubiţi, dincolo de apartenenţa la viaţa aceasta trecătoare. El i‑a făcut pe mulţi tineri să iubească literatura, să se apropie de cărţi cu drag, să evadeze din cotidian în lumea recreată sub semnul imaginaţiei, al imaginilor artistice.

Mulţumiri veşnice, domnule Alex Ştefănescu pentru arta de a ne dezveli literatura pe înţelesul tuturor, pentru harul de a coborî miracolul creaţiei printre noi şi pentru strădania de a ne convinge fără preget că la început a fost cuvântul! Nicolae Iorga are o faimoasă carte – cu tentă memorialistică – intitulată „Oameni cari au fost”. Din păcate, Alex Ştefănescu a trecut acum şi el dintre „Oamenii cari sunt” între „Oamenii cari au fost” şi s‑a acoperit de aura eternităţii.

■ Istoric, profesor universitar, membru al Academiei Române şi preşedinte al acesteia

Ioan‑Aurel Pop

Total 0 Votes
0

Ioan‑Aurel Pop

Ioan‑Aurel Pop s-a născut în data de 1 ianuarie 1955, Sântioana, România – este istoric român, profesor universitar (din 1996) şi rector al Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj (din 2012), membru titular (din 2010) şi preşedinte (din 2018) al Academiei Române.

Opera sa este axată pe cercetarea istoriei medievale a românilor şi a Europei Centrale şi de Sud‑Est (instituţiile medievale româneşti, formaţiuni politice româno‑slave din Transilvania, raporturile românilor din Transilvania cu spaţiul românesc extracarpatic, influenţa bizantină asupra românilor, raporturile Transilvaniei cu Europa Centrală şi Occidentală, structura etnică şi confesională a Transilvaniei). A elaborat, de asemenea, manuale şcolare alternative pentru liceu.

Cărţi: Instituţii medievale româneşti: Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV–XVI, 1991; Românii şi maghiarii în secolele IX‑XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ediţia I‑a (1996), ediţia a II‑a, revizuită şi adăugită, tradusă în l. engleză, Ed. Tribuna, Cluj‑Napoca, 2003, 290 p.; Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele XIII–XVI), 1998; Naţiunea română medievală: Solidarităţi etnice româneşti în secolele XIII–XVI, 1998; Românii şi România: O scurtă istorie, 1998 (tradusă în engleză, italiană, germană, spaniolă); Istoria, adevărul şi miturile.  Note de lectură. Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2002, 391 p. (ed.II – 2014); Contribuţii la istoria culturii româneşti (cronicile braşovene din secolele XVII‑XVIII), Dacia, Cluj‑Napoca, 2003, 338 p.; I Romeni e la Romania. Una breve storia, Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca, 2004, 276 p.+5 hărţi. [traducere şi note de Giuseppe Munarini]; Los Rumanos Y Rumania. Una breve historia, Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca, 2004, 276 p.; Patrimoniul natural şi cultural al României. Munţii Apuseni, [ed. Ioan Aurel Pop, Marius Porumb], Centrul de Studii Transilvane, Cluj‑Napoca, 2004, 296 p.; Die Rumänen und Rumänien. Eine kurze Geschichte, Zentrum für Siebenbürgische Studien ‑ Rumänisches Kulturinstitut, Cluj‑Napoca, 2005, 278 p. plus 6 hărţi; Istoria românilor, 2010; Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI‑lea. Între acceptare şi excludere, 2012; „De manibus Vallacorum scismaticorum…” Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries), Editura Peter Lang, 2013; Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth‑Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas, The Edwin Mellen Press, 2014 ş.a.

Titluri, diplome, medalii: Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (7 aprilie 2010); Ordinul de Onoare prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova (21 decembrie 2010); Premiul George Bariţiu al Academiei Române pentru lucrarea „Instituţii medievale româneşti”, Cluj, Ed. Dacia, (1991); Premiul Fundaţiei „Magazin istoric” pentru lucrarea „Românii şi România. O scurtă istorie”, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române (1998); Premiul anual al revistei „Astra”, Braşov, pentru publicistică de specialitate (2008); Premiul Fundaţiei „Magazin istoric” pentru lucrarea „Istoria Transilvaniei”, vol. III, Bucureşti, Editura Academiei Române (2010); Premiul de excelenţă al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011); Premiul Media de Excelenţă, din partea ziarului „Gazeta de Cluj” (2011); Medalia Crucea Transilvană, cea mai înaltă distincţie a Arhiepiscopiei Clujului (2014); Comandor al Ordinului Militar de România (2014)

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button