Contemporanul » Noutăți editoriale » Revista Contemporanul nr. 11 Noiembrie 2018

Revista Contemporanul nr. 11 Noiembrie 2018

Revista Contemporanul nr. 11 Noiembrie 2018

 

Editorial
Nicolae Breban ● Exerciţii de bătrâneţe / 3
Iată ce a mai rămas din resturile, din scoriile, din frânturile vechiului concept platonician şi, uneori, fără să exagerăm prea mult, putem afirma că unele cuvinte, concepte, dezgropate din stratul lor vechi, milenar, arată ca unele frânturi, cioburi smălţuite ale unor vase Babiloneice sau Etrusce, dispuse tuturor fanteziilor sau obsesiilor.

Polemice
Mircea Platon ● Sensul conservatorismului „chiaburilor” basarabeni / 4
Pentru a înţelege lumea satului basarabean în confruntare cu sovieticii, cu demnitatea şi cu modurile lui de negociere cu puterea, trebuie să abandonezi conceptele prefabricate curente în literatura de specialitate. E o lume a dăinuirii. Adică o lume de elite ţărăneşti care ştiu că datoria lor e să dăinuie şi că secretul dăinuirii e demnitatea

Cronica literară
Ştefan Borbély ● În căutarea contelui dracula / 5
A doua trufanda, avizat şi amuzant scrisă, îi aparţine Dorotei Babilas şi vorbeşte despre modul în care sensibilităţile publicului şi corectitudinea politică au remodelat puţin câte puţin profilul terifiant al lui Dracula, transformându‑l pe protagonistul însetat de sânge de odinioară într‑un galant şi grijuliu tată de familie, umanismul altruist venind, fireşte, la pachet.

Lecturi
Marian Victor Buciu ● Cum citim literatura carcerală? / 6
Exeget al lui C. Noica, filosof ontologist, atras de legionarismul românesc interbelic, traducător în colaborare din Heidegger, aici comentatorul îl pomeneşte doar pe filosoful O. Spengler, din necesitatea de a re‑ şi de‑marca, în viaţă, existenţa a două tipuri de momente: episodice şi epocale

Lecturi
Iulian Boldea ● Sincronism şi tradiţie / 7
Referindu‑se la destinul fluctuant al operelor literare, la metamorfozele receptării, Mircea Braga subliniază faptul că istoriile literaturii nu se pot debarasa de un aer vetust, muzeal, prin conservarea unor „informaţii neutre”, ce pun între paranteze exigenţele axiologice sau evoluţia paradigmelor estetice, producându‑se o încremenire, o stagnare, un fel de mumificare a lor.

Cronica literară
Constantina Raveca Buleu ● Vasile Voia despre Liviu Rusu / 8
Acelaşi capitol conţine şi un elegant intermezzo intitulat Scurt excurs istoric asupra frumosului, mostră de rigoare ştiinţifică şi construcţie sistematică, proprii comparatistului Vasile Voia, cărora li se adaugă o foarte rafinată şi erudită cunoaştere a filosofiei şi literaturii germane.

Surâsul prinţului Mîşkin
Aura Christi ● Unde ne sunt visătorii?! / 9
Dinspre albia‑i viciată de morbul decadenţei, contemplată şi descrisă în amănunţime, privirea iscoditoare şi avidă de lumină lunecă spre ceea ce gândeau – printre basme, ghicitori, năluci şi vise – înaintaşii noştri: „România ideală”; iluştrii visători ai veacului al XIX‑lea îşi propuneau, aşadar, şi urmau un ideal, cu rădăcinile în credinţă. E floarea aceea rară, despre care vorbea cu o jumătate de gură – aşa cum se vorbeşte despre lucrurile mari – Fiodor Dostoievski.

Lecturi
Călin Ciobotari ● Alexa Visarion şi Nostalgia valorii / 10
Alexa Visarion nu ne propune simple excursuri prin operele sau biografiile celor citaţi, ci – şi aici este marele merit al volumului – reinterpretări utile prezentului, relecturi sau priviri imersive ce coboară în profunzimile temelor abordate.

Polemice
Theodor Codreanu ● Marea reeducare / 11
Cu alte cuvinte, marea reeducare cominterno‑corporatistă a popoarelor poate fi înfrântă de mica educare a corporaţiilor de către conştiinţa naţională şi democratică a naţiunilor şi a micilor firme. Marile corporaţii sunt necesare pentru economia mondială, dar trebuie convinse să renunţe la asasinii economici, cu idealul unic al profitului sans rivages.

Con(texte)
Maria‑Ana Tupan ● Deplasarea spre violet / 12
Scrisă cu suspans savant gradat, cartea îşi sporeşte farmecul prin plasticitatea şi istoricizarea limbajului, cititorul având impresia că se mişcă într‑un muzeu cu interioare, mobilier, veşminte şi grai ale altor vremi.

Eseu filosofic
Vasile Muscă ● Metafizica blagiană / 13
Lucian Blaga păşeşte pe scena culturii româneşti în anii imediat de după Primul Război Mondial, datorită dublului său debut literar şi filosofic, din 1919, prin Poemele luminii şi volumul de aforisme Pietre pentru templul meu. Unii au văzut în aceasta contribuţia spirituală a Ardealului pe altarul jertfelor de sânge aduse în vederea înfăptuirii Marii Unităţi naţionale de la 1 decembrie 1918

Agenda Culturală / 14

Lecţii de istorie
Alexandru Surdu ● Bucovina şi Unirea cu ţara / 15
Spuneam cândva că mă doare sufletul când mă gândesc la atâtea ţinuturi româneşti rămase în afara Ţării, şi mai ales la Basarabia, dar când mă gândesc la Bucovina de Nord, mă doare inima, căci Ţara Fagilor este cea mai apropiată de Maramureşul Istoric, din care ne lipsesc două treimi, de patria cavalerilor marmaţieni care au descălecat aici la începutul Povestirii. A povestirii acesteia fără de sfârşit, pe care o tot luăm de la capăt şi iar de la‑nceput, şi nimeni nu mai ştie pe unde ne va duce. Spune, spune, fag bătrân.

Lecţii de istorie
Răzvan Theodorescu ● Trei proiecte de ţară şi două generaţii de oameni de stat / 16
Celelalte momente în noiembrie 1918 au fost făcute la Cernăuţi şi în Alba Iulia în condiţii internaţionale absolut noi şi dătătoare de speranţă. Oricum, toate cele trei momente ale celui de‑al treilea proiect de ţară sunt profund naţionaliste (cuvântul fusese folosit pentru prima oară în Franţa, cu puţin timp înainte), ţinând de un naţionalism superior, comparabil celui italian al lui Cavour şi celui german al lui Bismarck. Un naţionalism care aşeza firesc şi cuviincios ţara în Europa şi în lume.

Clubul Ideea Europeană – Clubul Academicienilor
Desăvârşirea Marii Uniri şi întregirea României
Victor Voicu ● Argument / 17
Conferinţa internaţională România şi evenimentele istorice din perioada 1914‑1920. Desăvârşirea Marii Uniri şi Întregirea României, organizată de Academia Română sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui ţării în data de 18 septembrie 2018, a fost gândită ca un eveniment‑omagiu adus tuturor celor care, acum o sută de ani, au contribuit la desăvârşirea statului naţional unitar român.

Ioan‑Aurel Pop ● Cum s‑a făurit România modernă: treptele edificiului naţional / 17
România modernă s‑a format, ca aproape toate statele moderne ale Europei, în secolele al XVIII‑lea şi al XIX‑lea, cu o prelungire la începutul celui de‑al XX‑lea secol, considerat, de regulă, un secol al istoriei contemporane. Această modernitate nu a venit însă de la sine, ci a fost construită cu greu de către naţiunea română, condusă de o elită responsabilă şi conştientă. Finalul procesului evocat a fost Primul Război Mondial, de aceea referirile se fac adesea la această teribilă confruntare diplomatică şi militară, una cum nu mai cunoscuse omenirea anterior.
Astăzi, la împlinirea unui secol de la sfârşitul Marelui Război (cum a fost numit de contemporani Primul Război Mondial), reconstituirile şi interpretările istoricilor în privinţa acestui moment al trecutului sunt – şi este firesc, până la un punct, să fie astfel – diferite. Chiar şi atrocităţile săvârşite în acest conflict tind să se estompeze în ochii generaţiilor mai recente, obişnuite cu sângeroasele confruntări ulterioare, cu crime în masă, cu holocaust, cu genocide, cu teribile atentate sinucigaşe etc. Totuşi, o mare parte a istoricilor şi a opiniei publice a acceptat ideea prăbuşirii marilor imperii ale Europei Centrale, de Est şi de Sud‑Est (german, austro‑ungar, rus, otoman) şi a constituirii (întregirii) statelor naţionale – sub forme variate de guvernare – ale polonezilor, românilor, cehilor, slovacilor, sârbilor, croaţilor, slovenilor, lituanienilor, letonilor, estonienilor, ungurilor, austriecilor etc. Este drept că, în locul Imperiului Ţarist, s‑a format un alt colos multinaţional, o dictatură comunistă aspră (URSS), care şi‑a subordonat, în forme noi, popoarele şi naţiunile, pentru vreo şapte decenii ce aveau să vină, dar aceasta este o altă chestiune.

Michael Metzeltin ● De ce a fost posibilă constituirea României? Devenirea României ca stat naţional / 21
Omul poate trăi doar în grup, un grup care îi oferă posibilitatea de a satisface nevoile fundamentale, îi oferă siguranţă şi putere. În favoarea existenţei în grup, omul renunţă la o serie de înclinaţii personale. Grupurile se constituie totdeauna în temeiul unor interese comune, acceptate de bunăvoie sau impuse. Ele au tendinţa de a se omogeniza, centraliza şi ierarhiza şi a‑şi asigura dăinuirea.

Ştiri / 26

Modele
Nicoleta Sălcudeanu ● Să construieşti între ruine / 26
Profesorul Simion parcurge întreaga biografie a receptării şi potenţării lovinescianismului cu o devoţiune exemplară, străbătând cu aceeaşi seninătate, rând pe rând, atât straturile de lumină venite direct din aura maestrului său, cât şi sedimentele unei posterităţi impure şi strâmbe.

Continuare pe pagina următoare:

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now