Cronică plastică

Simpozionul internaţional de sculptură „Brâncuşiana”, ediţia 2023

Ediţia 2023 a Simpozionului Internaţional de Sculptură „Brâncuşiana”, organizată de  Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi”, de la Târgu Jiu, în cadrul programului intitulat „Esenţa lucrurilor”, se adaugă celor anterioare, îmbogăţind cu alte şapte noi lucrări de sculptură monumentală patrimoniul oraşului. De data aceasta materialul de lucru a fost unul extrem de nobil, marmura de Ruşchiţa, o reală încântare, dar şi o provocare pentru artiştii participanţi, sculptori din România, Republica Moldova, Italia, Spania şi Statele Unite ale Americii.

Pentru prima dată locul unde s‑a desfăşurat şantierul de creaţie a fost chiar aşezarea natală a lui Constantin Brâncuşi, comuna Peştişani, la doar câţiva kilometri distanţă de Hobiţa. Fără îndoială, organizatorii au avut în vedere importanţa contactului sculptorilor cu atmosfera şi cu energia locului natal al marelui artist.

Cei şapte sculptori participanţi sunt cu toţii artişti foarte experimentaţi în lucrul cu piatra, dar şi cu alte materiale destinate sculpturii, iar participările lor la numeroase tabere naţionale şi internaţionale de creaţie reprezintă o foarte convingătoare carte de vizită. Nu s‑au dezis nici de această dată, lucrările realizate la Peştişani impunându‑se prin frumuseţea alcătuirii lor şi măiestria execuţiei.

Nu a existat propriu‑zis o temă a Simpozionului Internaţional de Sculptură „Brâncuşiana”, artiştii fiind, ca întotdeauna, liberi să‑şi aleagă subiectul, însă, în cel mai autentic spirit brâncuşian, ideea de arhetip a constituit pentru majoritatea participanţilor un incitant punct de plecare, aşa cum chiar lucrările executate o dovedesc.

Mai mult decât atât, o evidentă direcţie spirituală, vizibilă în titlul lucrărilor şi în simbolistica şi mesajul lor, s‑a imprimat asupra lucrului sculptorilor de la Peştişani. În felul acesta, în pofida diversităţii viziunilor şi a abordărilor, există o unitate intrinsecă a celor şapte sculpturi monumentale din marmură de Ruşchiţa, născută şi din comunicarea şi comuniunea lor în cadrul simpozionului de creaţie. Fiindcă în confruntarea cu un material dur şi rezistent, precum marmura, sub presiunea timpului limitat de lucru, fără dialog şi solidaritate între sculptori nu poate fi dus la bun sfârşit un proiect atât de cuprinzător.

La Peştişani, inspiraţi de locul natal al lui Brâncuşi, dar şi de spiritul lui, înclinat spre meditaţie şi spre căutarea esenţei, cei şapte sculptori s‑au manifestat asemănător, lăsându‑se purtaţi şi călăuziţi de gândul creator, într‑o atmosferă de pace, bucurie şi frăţietate.

În grupul celor şapte sculptori s‑au desprins două direcţii bine conturate: cea abstractă, înclinată spre o abordare geometrică, de factură conceptuală, în cazul sculptorilor Oscar Comendador (Spania), Francesco Panceri (Italia), Dumitru Ion Şerban (Italia), Valentin Vârtosu (Republica Moldova), şi o direcţie figurativă, cu trimitere directă spre surse creştine de inspiraţie, în cazul sculptorilor Nicolae Ovidiu Popa (România), Mircea Lăcătuş (S.U.A.) şi Eugen Barzu (România).

Prezent de câţiva ani în cadrul taberelor internaţionale de sculptură din România, Dumitru Ion Şerban (Italia) continuă să impresioneze prin profunzimea cercetării sale plastice, pe care o îmbină cu meditaţia pe teme filosofice, şi prin măiestria sa de sculptor în piatră, autor de lucrări monumentale.

Timpul este şi pentru Dumitru Ion Şerban o incitantă sursă de reflecţie şi o constantă provocare ideatică ce se transferă în planul sculpturii. Întâlnirea dintre timp, categorie filosofică, şi cerc, formă geometrică primară, este cea care a generat incitanta compoziţie realizată în vara anului 2023 în cadrul Simpozionului „Brâncuşiana”. Lucrarea „Cercul timpului deschis” a pornit de la concepţia vechilor greci despre timp, îngemănată cu viziunea artistului asupra aceleiaşi categorii filosofice.

Cercul se deschide, în mod paradoxal, spre spirala din interiorul lui, pe care n‑o putem vedea, deşi ea există şi se continuă în spaţiu.

Valentin Vârtosu (Republica Moldova) are o viziune profund personală asupra formei, iar lucrările sale monumentale se disting printr‑o expresivitate aparte. Structura „Dorumetrelor”, inspirată de cea a fântânilor cu cumpănă, îmbină orizontala cu verticala, delimitând astfel un spaţiu în care întruchipările sale plastice îşi află, ca într‑o matrice, locul.

Cu un titlu de‑a dreptul dadaist, „Dorumetru cu gâtul tăiat”, lucrarea sa din simpozionul „Brâncuşiana” 2023 surprinde prin structura sa total abstractă, alcătuită pe verticală, ce dezvoltă un model din atelier, respectiv o lucrare din lemn, de mici dimensiuni, ce‑i este punct de plecare. Compoziţia este inspirată de sculptura intitulată „Femeia cu gâtul tăiat” a lui Giacometti, artistul făcând astfel referire la perioada pariziană, când Giacometti îl întâlneşte pe Brâncuşi.

Cu o impresionantă activitate artistică, îndeosebi în cadrul simpozioanelor internaţionale de sculptură, cel mai tânăr artist prezent în ediţia 2023 a „Brâncuşianei”, Francesco Panceri (Italia), propune o lucrare de factură abstractă, parte dintr‑o serie mai amplă de lucrări monumentale, a căror temă centrală o reprezintă categoria filosofică a timpului.

Structurile tridimensionale realizate de Francesco Panceri, în diferite materiale, sunt deosebit de spectaculoase datorită forţei cu care ele se elansează în spaţiu. Lucrarea „Echilibru” din cadrul Simpozionului de sculptură „Brâncuşiana” 2023 nu se abate de la stilul şi viziunea sculptorului, ea propunând o formă realizată din forme geometrice bine delimitate, intrând în comunicare unele cu altele în cadrul structurii curbe, pusă în stare de balans, pe un postament înalt.

Singura compoziţie dezvoltată pe orizontală din Simpozionul„Brâncuşiana” 2023, „Locuire ideală”, lucrarea lui Oscar Comendador (Spania), materializează în formă o mai veche viziune a sa, legată de o aşezare perfectă, în care omul viitorului să se simtă împlinit. Imaginea utopică îşi face astfel loc nu doar în literatură, ci şi în arta sculpturii. Structura nonfigurativă pe care a cioplit‑o artistul nu se desprinde cu totul de sugestiile realului, pentru că sursa sa primară de inspiraţie o reprezintă arhitectura, în diversele ei forme de exprimare. Arhitectura romanică, în mod explicit, a marcat un punct de plecare pentru realizarea acestei lucrări, artistul descoperind în arta medievală forme perfecte ce ar putea constitui modele pentru viitor.

Lucrare cu o puternică simbolistică religioasă, cu un mare impact vizual, sculptura de mari dimensiuni a lui Eugen Barzu (România), intitulată „Muguri de viaţă”, conţine un mesaj profund, un crez şi o mărturisire, în acelaşi timp. Tema ei este originea divină a vieţii, pe care sculptorul încearcă să o exprime plastic, adăugându‑i şi un pronunţat accent liric. Scânteia de viaţă trimisă din cer către pământ înseamnă lumină, prospeţime, început, făgăduinţă. Artistul îşi mărturiseşte credinţa în principiul creaţionismului: lumea, implicit şi omul, sunt creaţia lui Dumnezeu, care se află la originea tuturor lucrurilor.

Tema purtătorului de jertfă se numără printre preocupările plastice ale sculptorului Mircea Lăcătuş (S.U.A.), încă de la începuturile activităţii sale artistice. În ediţia 2023 a Taberei de sculptură „Brâncuşiana” acest personaj încărcat de forţă spirituală („Bunul Păstor”), prezent doar în reprezentările bidimensionale, de atelier, ale autorului, îşi găseşte împlinirea, desprinzându‑se dintr‑un bloc impunător din marmură de Ruşchiţa. Cu siguranţă, izvorul de inspiraţie se află în catacombele paleocreştine, acolo unde figura zgraffitată a Bunului Păstor le vorbea codificat primilor creştini prigoniţi de prezenţa lui Hristos în mijlocul lor şi despre jertfa Sa pentru mântuirea oamenilor.

În tot ceea ce creează, omul pornit în căutarea lui Dumnezeu imprimă semnele acestui drum. Nicolae Ovidiu Popa (România) îşi conduce sculptura spre lumină, încercând să‑şi transforme volumele în receptacole de energie divină. „Ipostasierea”, ce dă titlul compoziţiei realizate în cadrul ediţiei 2023 a Simpozionului „Brâncuşiana”, trimite cu gândul la o stare de spirit, la o frământare interioară a omului care cere, cheamă şi aşteaptă intervenţia lui Dumnezeu în toată existenţa sa. Corpul central al masivei structuri verticale este cioplit astfel încât să sugereze, deopotrivă, un trup omenesc stilizat, dar şi o arhitectură simplificată, de casă ori, mai degrabă, de biserică. Dar chiar şi în acest din urmă caz, biserica e personificată, devine un personaj colectiv, pornind de la ideea de comuniune a credincioşilor uniţi prin ea.

Cele şapte lucrări sculptate în nobila marmură de Ruşchiţa vor fi amplasate în parcul tematic al municipiului Târgu Jiu, alături de lucrări create în cadrul altor ediţii ale Simpozionului „Brâncuşiana”, din anul 2001 şi până în prezent.

Simpozionul de sculptură s‑a desfăşurat în perioada 6‑30 august 2023.

■ Scriitor, istoric al artelor, publicist

Luiza Barcan

Total 1 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button