Contemporanul » Articole scrise de Aura Christi

Articole scrise de Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut absolut – 1983. Cărţi de poezie: De partea cealaltă a [...]

Lada cu manuscrise

Ziua Culturii Naționale · Ecouri, dezbateri, polemici Aura Christi Lada cu manuscrise „– Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o dată sufletul. – Să-şi vadă sufletul, spui, Sfinte Petre? – Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo. – Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale. Iar după o vreme, ...

citește »

Exces de personalitate?

În perioada stării de urgenţă trecusem printr‑o experienţă kafkiană, aproape. După două săptămâni de izolare completă, în care am pendulat între masa de scris şi grădină, la un moment dat, am completat formularul impus de autorităţi şi am decis să ies, deşi era departe de a fi necesară acea evadare. Era primăvară, totul murmura în adâncuri. Totul te îndemna să ...

citește »

Despre drumul care e piatra

Ce îşi doreşte un maestru când se apropie de apusul existenţei sale? Un maestru împlinit, admirat, respectat, care trăieşte în singurătate, într‑o casă alcătuită din două odăi despre care aflăm că sunt săpate, mai exact, „scobite” în pământ. Borgesianul Paracelsus, diferit, evident, de legendarul medic, alchimist şi filosof elveţian care îşi alege acest nume, în primul rând, pentru a se ...

citește »

Veşnica întoarcere

Veşnica întoarcere adună între copertele ei texte mai vechi şi altele câteva inedite în intenţia de a reface din mai multe unghiuri acel traseu inefabil ce are ca scop kierkegaardiana „redobândire a sinelui”, întoarcerea la ceea ce eşti şi descinderea în subterana fiinţei; devii ceea ce eşti, ar fi spus Pindar cel înzidit în credinţa vie, conform căreia „de neatins ...

citește »

Darul de a‑ţi aminti viitorul. Semnul

Ajuns la o răscruce destinală şi trecut prin furcile caudine ale suferinţei, Ivan Ilici renaşte. Cât de uşoară e învierea, survenită după o cumplită moarte sufletească! Astfel, din invidia, supărarea, dorinţa de parvenire cu orice preţ, răutatea şi alte limite sălăşluind în corpul psihic al acestui om încolţit de mama moarte, praful şi pulberea se alege, pe ruinele însorite ale ...

citește »

Povestea unei bucurii

Povestea începe aşa. A fost odată… De fapt, este… E vară. Iulie. Ca în unele poeme blagiene, e jarişte. E vremea Marilor Amiezi. Dulceaţa urcă în fructe şi lumina în oameni. Stoluri de miresme se resimt pretutindeni. Adie a împlinire în fructe şi oameni. Suntem adunaţi sau, mai degrabă, convocaţi de un mare violonist în ceva… indistinct, ce promite un ...

citește »

Darul de a‑ţi aminti viitorul

Prin darul de a‑ţi aminti, proiectezi viitorul. Ori de câte ori mă gândesc la acest dar, devin de trei ori mai atentă şi mai selectivă cu aducerile aminte, căci am cunoscut puterea gândului de a construi realitatea, exerciţiul de decenii servindu‑mă fără reproş în acest sens. Şi ajutându‑mă, în această ordine de idei, firea luminoasă. Sunt departe de a împărtăşi ...

citește »

Laudă turnului de fildeş. Răspunderea pentru ceea ce ai îmblânzit

Nici un aparat din lume – oricât de performant, oricât de sofisticat – nu va fi apt de a înlocui niciunul dintre termenii formulei – să admitem noţiunea ca variantă de lucru – artist‑public. Nici un robot din lume, previzibil, nu va crea în vecii vecilor – oricâte servere şi programe hiper‑performante ar conţine în viscerele‑i sofisticate, la care mă ...

citește »

Laudă turnului de fildeş. Cappella Sistina

Ziua aceea – un vis cu ochii larg deschişi – începuse exact ca într‑un poem de Hölderlin: în bucurie; şi spre sfârşit se surpase tot în bucurie. O bucurie îmbelşugată, fără fisură; o bucurie contemplativă, ce creştea din apele‑i nevăzute şi, totodată, din strălucirea exorbitantă, care se revărsa asupra noastră din încăperile Musei Vaticani. La capătul periplului acela unic şi ...

citește »

Un poem de… Aura Christi

Vino pe aripă   Vino pe aripă şi-aşteaptă vântul uşor să ne sculpteze şi să ne-ntoarcă iar în suflet şi-n ţara visurilor treze. Vino pe-aripă şi îngână minunea de a fi aici; când nimeni n-a mai fost, nu este, tu cazi şi te ridici, şi cazi de nu se ştie unde, visând la nu se ştie ce, venit dinspre apus ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest