Polemice

Serafico

Marginalii

Andrei Zanca
SERAFICO

„Mă întreb, dacă Dumnezeu încuviinţează,
    ca unei păsări să-⁠i fie inima atât de grea,
    încât cu aripile-⁠i să nu o mai poată înălţa?”1

„Operele de artă sunt de-⁠o nesfârşită singurătate […]. Doar iubirea le poate cuprinde şi ţine şi poate fi dreaptă în ceea ce le priveşte.”2

Rilke a vieţuit mereu între teritorii. A sălăşluit şi s-⁠a preumblat, mânat de nelinişte şi de o neştiută, însă mai bănuită chemare, în albia secată dintre vămi. El este un poet al lizierelor, tinzând mereu spre neobişnuit, sfâşiat de extreme. Apropierea de lume şi oameni şi-⁠o dorea, însă mai întotdeauna se retrăgea tot atât de brusc în singurătate şi izolare. Durerea acestei polarităţi existenţiale, orientate reluat înspre un dincolo ca o posibilă sinteză a extremelor, se transforma prin însingurare în operă de artă.

O asumare a lumii întru o deplină contopire şi rezonanţă cu tot şi toate, ca punte spre un dincolo, mai mult decât doar clamat: un dincolo de care ştiutor (wissend), se apropie. Un nesfârşit şi dureros drum al învăţării – căruia Rilke i s-⁠a dăruit întrutotul –, un drum spiralat, sincron şi vibrant cu evoluţia operei sale, ce i-⁠a fost însoţitor permanent, mângâiere şi dăruire fR-M-Rilke-fotoără rezerve. Arta este medium-⁠ul în care omul şi peisajul, făptura şi lumea se-⁠ntâlnesc şi se însoţesc, se regăsesc în cele din urmă. În artă toate extremele se completează reciproc într-⁠o unitate ce instituie esenţa operei de artă. Creaţia sa e profund personală şi orientată înspre sine, încercând să surprindă o lăuntricitate. Asceza şi religiozitatea lui devin astfel montura în care se prefigurează unic o unitate deplină între om şi operă.

Nici un vers fără motivaţie interioară imperioasă. Disperat de momentele în care vocea interioară amuţea, în care însoţitorul intra în umbra tăcerii, Rilke a ştiut întotdeauna că puterea şi genuinul creaţiei, contopite, sunt în mare parte rezultatul răbdării şi sensibilizării la vocea lăuntrică. Toţi marii creatori au simţit acest lucru: faptul că nu poţi crea un lucru care să vieze după aceea prin el însuşi, decât dacă intri lăuntric în rezonanţă cu o însoţire. Smerenie întru bucuria plăsmuirii, abolire a ego-⁠ului, ca rezultat al sciziunii/ separării dintre maturul înlănţuit şi copilul spontan şi liber. Astfel, Rilke ajunge la o considerare/ vedere holistică şi nu linear-⁠logică a lumii.

Ego-⁠ul atât de controversat al poetului poate fi considerat ca fiind în mare parte rezultatul acestei sciziuni, amplificate de lumea polarităţii în care toţi suntem prinşi şi „graţie“ căreia rostirea e înspicată, pierderea unităţii primordiale atrăgând după sine condiţia tragică a omului.

Întrebat de către Anne de Noailles – pe care o diviniza şi de care fugea în acelaşi timp spre „a nu-⁠şi pierde eul“3 – la o recepţie a prinţesei Maria von Thurn und Taxis, dacă nu are greutăţi în găsirea cuvântului potrivit şi descriind în acelaşi timp dificultăţile ei în faţa textului, Rilke s-⁠a arătat foarte mirat. Scria aproape fără corecturi (paralela cu partiturile mozartiene devine astfel evidentă). Totul se elabora sub îndemnul unei necesităţi imperioase, mai întâi în laboratorul lăuntric. Avea mereu sentimentul cert al unei dicteu fără cusur. Aidoma altor artişti autentici, avea o teamă aproape superstiţioasă de-⁠a se lega de cineva prea intim, spre a nu se înrobi… Scrisul său fin şi îngrijit denota înfremătarea frumuseţii şi armoniei.

Era – la fel cu cei ce urmau netulburaţi inflexiunile vocii interioare – relativ insensibil la succes şi critică. Smerenia vis-⁠à-⁠vis de vocea, ce căuta a răzbate din el se acompania cu o modestie exemplară în viaţă. Fire profund intuitivă, se simţea mult mai familiar în cadrul firesc, natural, decât în apropierea oamenilor, simţind însă întotdeauna efluviile sufleteşti rezonante ale fiinţelor cu a căror sensibilitate se înrudea. Era însoţit mai mereu de stări melancolice şi de descurajări, încercând să le depăşească în prezenţa interlocutorului „ideal“, prin lungi şi fermecătoare istorisiri, spuse cu o voce moale, uşor melodioasă.

1. R.M. Rilke, „Briefe an einem jungen Dichter“, ed. Insel, Wiesbaden, 1952. Conotativul „Serafico“ i-⁠a fost dat lui Rilke de către prinţesa Maria von Thurn und Taxis, prietenă a poetului, autoare a celebrei cărţi de amintiri despre poet Erinnerungen an R.M. Rilke, e. Insel, Frankfurt a Main, 1966.
2. Ibidem, Scrisoare din 23 aprilie 1903.
3. Explicaţie dată de Rilke prinţesei Maria, la întâlnirea organizată de aceasta, tocmai la dorinţa tainică a lui Rilke de a o cunoaşte pe Anne de Noailles.

Total 0 Votes
0

Andrei Marga

Andrei Marga (n. 22 mai 1946, București) este un filozof, politolog și om politic român, profesor universitar, a fost ministru de externe al României în mai-august 2012, ministru al educației în 1997-2000, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj între anii 1993-2004 și 2008-2012, laureat al premiului Herder în anul 2005. Herbert Marcuse. Studiu critic , Editura Dacia, Cluj, 1980, 250 p.

Cărți: Cunoaștere și sens. Perspective critice asupra pozitivismului , Editura Politică, București, 1984, 256 p.; Acțiune și rațiune în concepția lui Jürgen Habermas , Editura Dacia, Cluj, 1985, 306 p.; Raționalitate, comunicare, argumentare , Editura Dacia, Cluj, 1991, 327 p.; Introducere în metodologia și argumentarea filosofică , Editura Dacia, Cluj, 1992, 194 p.; Philosophy in the Eastern Transition , Editura Apostrof, Cluj, 1993, 200 p.; (reeditare), Editura Apostrof, Cluj, 1995, 283 p.; Explorări în actualitate , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 187 p.; Filosofia unificării europene , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 257 p.; ediția a II-a, , Editura Apostrof, Cluj, 1997, 392 p.; ediția a III-a, editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 436 p.; Universitatea în tranziție , Editura Apostrof, Cluj, 1996, 209 p.; Academic Reform. A Case Study, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1997, 100 p.; Reconstrucția pragmatică a filosofiei, Editura Polirom, Iași, 1998, 193 p.; Educația în tranziție, Editura Dacia, Cluj, 1999, 126 p.; Relativismul și consecințele sale , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 1999, 200 p.; Anii reformei: 1997-2000 , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2001, 200 p.; ediția a II-a, 2007, 570 p.; University Reform Today Editura Universitară Clujeană, Cluj, 2001, 206 p.; ediția a II-a, 2003, 409 p.; ediția a III-a, 2005, 363 p.; Introducere în filosofia contemporană, Editura Polirom, Iași, 2002, 560 p.; Ieșirea din trecut (documente și reflecții) , Editura Alma Mater, Cluj, 2002, 264 p.; Religia în era globalizării, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 287 p.; ediția a III-a, 2006, 299 p.; Eleven years after / După unsprezece ani (1994-2004), Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2004, 111 p.; Die kulturelle Wende. Philosophisce Konsequenzen der Transformation, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2004, 610 p.; Bildung und Modernisierung, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2005, 364 p.; Argumentarea, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 427 p.; Filosofia lui Habermas, Editura Polirom, Iași, 2006, 520 p.; Speranța rațiunii. Interviuri, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 412 p.; La sortie du relativisme, Editura Limes, Cluj, 2006, 288 p.; ediția a II-a, 2008, 324 p.; Relativismul și consecințele sale / Relativism and its concequences, ediție bilingvă, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2007, 350 p.; Diagnoze – Articole și eseuri, Editura Eikon, Cluj, 2008; Dialoguri, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2008, 389 p.; Philosophie et Theologia Hodie, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2008, 580 p.; Philosophie der europäischen Einigung, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009, 380 p.; Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009; Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2009; Frații mai mari. Întâlniri cu Iudaismul, Editura Hasefer, București, 2009; Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Editura Eikon, Cluj, 2010; Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2010, (a doua ediție); Argumentarea, Editura Academiei Române, București, 2010; Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a doua ediție); Profilul și reforma Universității clujene, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a treia ediție); Riflessioni italiane, Grinta, Presa Universitară Cluj, 2011; După cincisprezece ani. Fifteen Years after (1998-2004 și 2008-2012), Presa Universitară Cluj, 2011; România actuală (Diagnoză), Editura Eikon, Cluj, 2011; The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2011; The Pragmatic Reconstruction of Philosophy, Cluj University Press, Cluj, 2012; Crizele Modernității Târzii, Editura Academiei Române, București, 2012

Premii, burse și distincții internaționale: 1975-1976, Bursă DAAD, Universitatea din Freiburg im Breisgau și Universitatea din Bielefeld (Germania); 1993, Bursă de cercetare și specializare la Woodrow Wilson Center, Washington DC (SUA); 1996, Bursă de cercetare și specializare la National Endowment for Democracy, Washington DC (SUA); 1975-1994 Burse de cercetare și specializare DAAD, Universitățile din Erlangen, Münster și Frankfurt am Main; Institutul „Max Planck” – Starnberg (Germania); 1999, Mare Ofițer al Ordinului Național al Meritului, Franța; 2000, Marea Cruce a Ordinului Național al Meritului, Portugalia; 2000, Insigne Aureum (Universitatea din Maribor, Slovenia; 2000, Doctor Honoris Causa al Universității „Ion Creangă” din Chișinău; 2002, Les Palmes Académiques, Ministerul Educației Naționale, Franța;2002, Premiul România-Israel și Medalia Ierusalimului, Israel; 2003, Das Große Verdienstkreuz, Germania; 2003, Doctor Honoris Causa al Universității din Debrecen, Ungaria; 2003, Medalia de Aur a Universității din Tübingen, Germania; 2005Premiul Herder; 2005, Medalia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II, Vatican; 2006, Medalia Pontificia. Anno I. Benedictus XVI, Vatican; 2006, Doctor în Științe Umaniste, Universitatea Plymouth, Statele Unite; 2008, Premiul Fundației Sara și Haim Ianculovici, Israel; 2008, Cetățean de Onoare al orașului Karmiel, Israel; 2008, Doctor Honoris Causa al Universității „Paul Valéry”, Montpellier, Franța; 2009, Ordin de Merit al Republicii Italiene, în grad de Cavaler, Italia; 2010, Doctor Honoris Causa al Universității Corvinus, din Budapesta, Ungaria; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova); 2011, Crucea Patriarhală – Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române; 2011, Doctor Honoris Causa – Baku Pedagogical State University (Azerbaidjan); 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (România).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button