Din ultimul număr:
Contemporanul » (Con)texte (pagina 5)

(Con)texte

Maria-Ana Tupan: Thomas De Quincey în mizerie

Am invocat o scriere demnă de dezgust şi uitare, deoarece e simptomatică pentru degradarea culturală ce se produce concomitent cu agresiunea huliganică împotriva elitelor intelectuale contemporane Nu lumina Ce în lume-⁠ai revărsat-⁠o, ci păcatele şi vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-⁠un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Tiparele marii poezii

Nu este aşadar o estetică a aparenţelor/ veşmintelor frumoase, ci una semiotică, a iluminării fenomenului printr-⁠un sens profund. Fruct al unei imaginaţii religioase, Orbita zeului s-⁠a aşternut în tiparele marii poezii. Este ceva afectat în politeţea celor care aşteaptă ca nişte majordomi să ieşi din biserica de la Cernica în prima zi din an, în felul cum îţi ţin uşa, ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Iluminişti, iluminaţi

David Bosc e un maestru al picturii în cuvinte, înzestrat, ca şi Ėlie Faure, cu capacitatea de a inversa alchimia artistului care a transsubstanţiat lumea în reprezentare pentru a recupera senzaţia covârşitoare a prezenţei reale a vieţii şi istoriei Pentru a nu se crede că parlamentarii sunt străini de filosofia politică, un deputat a ţinut să justifice reducţia sferei dezbaterilor ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Un nou început: umanismul solidar

Pentru înlocuirea domnilor Eugen Simion, Mircea Martin, Mircea Anghelescu sau Eugen Negrici cu universitari fără operă recunoscută nu a existat temei legal, ci un precedent în plecarea forţată a unui grup de distinşi universitari în frunte cu G. Călinescu în ani de neplăcută amintire Când acelaşi mesaj îţi parvine din China şi din Europa, de Vest şi de Est, din ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Codul Breban sau regula jocului estetic

Proza lui Nicolae Breban rămâne una de tip baroc, cu incursiuni în psihologii abisale, cu conştiinţe metamorfice şi episoade simbolice. Irizările în conştiinţe sunt armonicele acestei proze eseist-⁠psihologice, care dau cu adevărat calitatea muzicii acelor vremi. Mai corect ar fi să spunem zgomotul şi furia, societatea semănând cu mormanele de ruine din subteranele Romei Prima ieşire, dar nu cum se ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Reveriile apei

Semnele trimit unele la altele în asocieri infinite, trupul realităţii rămânând mereu în afara acestui lanţ. Claude o iubeşte pe Marguerite, dar fuge cu fiica acesteia, Francesca, deşi o iubeşte pe sora ei, Elana, care e aidoma mamei. Ţine de impredictibilul vieţii ca eşafodajul de decenii al unor credinţe să ne fie zdruncinat într-⁠o clipă de întâlnirea cu un mare ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Cicero şi noi

Honesta utilitas, nu e util decât ceea ce este onest, spune Cicero. Vincenzo Merolle crede că stoicul antic ne poate ajuta să ne înţelegem istoria. E onest să dai de exemplu instituţia doctoratului din vremea lui Ceauşescu, aşa cum a făcut un academician matematician de curând, deoarece a dat doar 2000 de doctori, iar acum sunt 20.000? Relevanţa lui Cicero ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Geometrii ale imaginarului

În România, politicul nu a inspirat dezgust, nici lui Maiorescu, nici lui Enescu, nici diplomatului Blaga. Aura de anxietate de care e înconjrată noţiunea acum e produsul epocii de după război, când elitele au fost date pe mâinile instituţiilor represive şi ale unor analfabeţi criminali de către guvernanţi nu cu mult mai educaţi. A fost, fără îndoială, o altă Spanie ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Studii culturale: faţa şi reversul

Adevărul este că postmodernismul provoacă nelinişti şi în alte cercuri scriitoriceşti din România, în afară de sibieni. Vocea distinsului universitar de la celălalt terminal al telefonului mobil sună cu o desăvârşită naturaleţe şi fără accentul ardelenesc pe care îl detectez numaidecât în convorbirile din ultima vreme. „Vorbitorul mi-⁠a cerut să-⁠i spun fără înconjur, dacă, după opinia mea, postmodernismul este inconturnabil”. ...

citește »

Casa, sufletul, rama

„Ce rost mai are o casă din care a plecat sufletul?” ofta Leopoldina Bălănuţă, la puţin timp după dispariţia amfitrioanei. Suferise un accident cerebral când la uşă îi bătuseră portăreii. Societatea postdecembristă avea alţi idoli. Cu o tresărire de bucurie recunosc chipul sopranei Magda Ianculescu printre portretele expuse de Conservatorul bucureştean la aniversarea celor 150 de ani pe zidul ce ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now