Din ultimul număr:
Contemporanul » (Con)texte (pagina 5)

(Con)texte

Maria-Ana Tupan: Reveriile apei

Semnele trimit unele la altele în asocieri infinite, trupul realităţii rămânând mereu în afara acestui lanţ. Claude o iubeşte pe Marguerite, dar fuge cu fiica acesteia, Francesca, deşi o iubeşte pe sora ei, Elana, care e aidoma mamei. Ţine de impredictibilul vieţii ca eşafodajul de decenii al unor credinţe să ne fie zdruncinat într-⁠o clipă de întâlnirea cu un mare ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Cicero şi noi

Honesta utilitas, nu e util decât ceea ce este onest, spune Cicero. Vincenzo Merolle crede că stoicul antic ne poate ajuta să ne înţelegem istoria. E onest să dai de exemplu instituţia doctoratului din vremea lui Ceauşescu, aşa cum a făcut un academician matematician de curând, deoarece a dat doar 2000 de doctori, iar acum sunt 20.000? Relevanţa lui Cicero ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Geometrii ale imaginarului

În România, politicul nu a inspirat dezgust, nici lui Maiorescu, nici lui Enescu, nici diplomatului Blaga. Aura de anxietate de care e înconjrată noţiunea acum e produsul epocii de după război, când elitele au fost date pe mâinile instituţiilor represive şi ale unor analfabeţi criminali de către guvernanţi nu cu mult mai educaţi. A fost, fără îndoială, o altă Spanie ...

citește »

Maria-Ana Tupan: Studii culturale: faţa şi reversul

Adevărul este că postmodernismul provoacă nelinişti şi în alte cercuri scriitoriceşti din România, în afară de sibieni. Vocea distinsului universitar de la celălalt terminal al telefonului mobil sună cu o desăvârşită naturaleţe şi fără accentul ardelenesc pe care îl detectez numaidecât în convorbirile din ultima vreme. „Vorbitorul mi-⁠a cerut să-⁠i spun fără înconjur, dacă, după opinia mea, postmodernismul este inconturnabil”. ...

citește »

Casa, sufletul, rama

„Ce rost mai are o casă din care a plecat sufletul?” ofta Leopoldina Bălănuţă, la puţin timp după dispariţia amfitrioanei. Suferise un accident cerebral când la uşă îi bătuseră portăreii. Societatea postdecembristă avea alţi idoli. Cu o tresărire de bucurie recunosc chipul sopranei Magda Ianculescu printre portretele expuse de Conservatorul bucureştean la aniversarea celor 150 de ani pe zidul ce ...

citește »

Despre ştiinţă cu un grăunte de fantezie

Ceea ce scapă înţelegerii sale de moment e povestea unor foşti deţinuţi politici, de origine umilă, care îşi riscaseră viaţa, şi aşa precară, îngropând în forja de la Gherla săbiile minunat de frumoase ale unor ofiţeri, trimişi probabil peste Prut şi executaţi la întoarcere. Înţeleg alarma din mintea interlocutorului meu, aşezat la taifas de cealaltă parte a măsuţei de ceai, ...

citește »

În jurul fantasticului

Capitol strălucit al literaturii române, literatura fantastică face obiectul unui proiect de cercetare al Universităţii Babes-⁠Bolyai, coordonat de profesorii Ştefan Borbėly şi Corin Braga, ale cărui publicaţii (Caietele Echinox şi volume individuale), beneficind de aria de circulaţie a limbilor franceză şi engleză, sunt de natură să risipească anxietăţi stârnite de extrapolări ideologizant-⁠politizante. Dificultatea de a defini fantasticul e doar parţial ...

citește »

My Son… Sinocika…

Când am aterizat noi în această lume de orori? Americani şi britanici, „agenţi umanitari”, decapitaţi. Ucrainieni, inclusiv femei, torturaţi, aruncaţi în gropi comune… Unde au învăţat asasinii să „prelucreze” trupul unui om viu, acea minune gânditoare şi simţitoare, ca pe o cutie de conserve? Cât de diferite sunt aceste femei, în ciuda tragediei lor comune! Mama din America, redusă la ...

citește »

Lumină din Ţara Soarelui Răsare

La Qinghai pare să fi venit pe apele lacului astfel numit un sfinx care a pus o întrebare, iar Poeţii Lumii, adunaţi la o Masă Rotundă precum cavalerii Regelui Arthur, au dat răspunsuri ce alcătuiesc, împreună, cea mai atrăgătoare oglindă în care se priveşte umanitatea. Câtă risipă de nobleţe în gânduri şi fineţe în sentimente! Câtă implicare curajoasă în lupta ...

citește »

Pământul irenic

La un capăt al Eurasiei, Jidi Majia, eminent poet chinez, care a citit, la un recent festival internaţional, un poem dedicat lui Mandela, purtând semnificativul titlu, Tatăl nostru; la celălalt capăt, Editura Cambridge Scholars Publishing, care l-⁠a comemorat pe Mandela găzduind pe site scrisori dedicate lui din toată lumea. Gestul nemotivat aparent ascunde adesea o intenţie provocatoare. De ce să ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now