Contemporanul » Istorie - Documente - Politică » Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş

Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş

Au trecut şi Sfintele Paşti, dar gândul zboară înaintea noastră, de parcă s‑ar topi şi timpul, spre început de toamnă, de Sfântă Mărie…

Se împlinesc 12 ani de când, la Săliştea de Sus din Maramureş, în fiecare an, la sfârşit de vară, se întâlnesc, venind din toată ţara, de la marile universităţi şi institute de cercetări, istorici, filosofi şi filologi, dar şi personalităţi din domeniul ştiinţelor, marmaţieni, ardeleni, dar şi munteni şi moldoveni şi, uneori, chiar din Republica Moldova pentru a participa la tradiţionalul Simpozion Naţional „Cultură şi Civilizaţie Românească”. Şi trebuie să‑i amintim, de exemplu, pe Prof. dr. Emil Constantinescu, fost Preşedinte al României, pe Acad. Ionel‑Valentin Vlad, fost Preşedinte al Academiei Române, pe Ioan‑Aurel Pop, actualul Preşedinte al Academiei Române, pe Acad. Emil Burzo, Preşedintele Filialei Cluj‑Napoca a Academiei Române, pe Prof. dr. Mircea Dumitru, membru corespondent al Academiei Române, fost Ministru al Educaţiei şi Învăţământului, pe Prof. dr. Dan Dungaciu, Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, şi alte personalităţi. Participarea acestora dovedeşte prestanţa acestui Simpozion, importanţa sa naţională şi interesul de care se bucură.

Dovada o constituie sutele de participanţi, cei mai mulţi, fireşte, din toată Marmaţia, în frunte cu oficialităţile Prefecturii, ale Consiliului Judeţean Maramureş şi cu reprezentanţii Primăriilor din zona centrală şi de Sud‑Est a Marmaţiei.

Cei care ne întâmpină sunt, de regulă, vrednicul de cinste Primar al oraşului Săliştea de Sus, Ştefan Iuga, şi Profesorul Simion Iuga, descendenţi din Familia Iuga de Sălişte, a cărei vechime este atestată din anul 1468 şi „care descinde, se spune în Investigaţia Nobiliară din 1752, din Nicolae de Sălişte, fiul Voievodului Ştefan şi nepotul lui Bogdan Vodă descălecătorul”.

În marea sală festivă de la Pensiunea „Seky”, cu privelişte spre Valea Izei, împodobită de sărbătoare, poţi distinge după vestimentaţie prezenţa preoţilor de la principalele Biserici ortodoxe şi greco‑catolice din zonă, dar şi a membrilor din formaţiunile folclorice ale zonei, de dansuri şi cântece, vestit fiind grupul colindătorilor organizat şi condus de părintele Gavriş Vancea de Onceşti, vechimea familiei sale fiind atestată din anul 1366. Părintele a fost adesea invitat cu formaţiunea de colindători din Săliştea de Sus la festivităţile din Aula Academiei Române.

Domnul Primar deschide lucrările Simpozionului, care încep de obicei cu discursul unuia dintre invitaţii de onoare şi continuă cu alte comunicări ştiinţifice în legătură cu tema Simpozionului referitoare la evenimentele naţionale, cum au fost cele de omagiere a Centenarului Marii Uniri din 2018, când a fost sărbătorit şi al X‑lea Simpozion Naţional de la Săliştea de Sus.

Regretatul Preşedinte al Academiei Române, Ionel‑Valentin Vlad, descendent după mamă din familia nobiliară Timiş de Borşa, atestată documentar din anul 1456, pe care l‑am însoţit, ca Vicepreşedinte al Academiei Române, la toate deplasările sale pe tărâmurile de vis ale Marmaţiei, din Baia Mare până la Prislop, unde se găseşte unul dintre domeniile moştenite de la străbuni, pe care se înalţă o Sfântă Mănăstire şi, visa nobilul Preşedinte, că se va ridica odată şi fortăreaţa Cavalerilor Marmaţieni, pe locul de popas al Voievozilor Bogdan şi Dragoş Descălecători de Ţară, avea obiceiul de a ţine adevărate dări de seamă asupra principalelor evenimente ştiinţifice şi culturale ale Academiei Române, ale României şi ale lumii, făcându‑le întotdeauna şi istoricul, legat mereu de ţara noastră de români şi nu de puţine ori de savanţii descendenţi ai familiilor nobiliare marmaţiene.

Şi au rămas în amintirea participanţilor la Simpozioanele de la Sălişte relatările Academicianului Emil Burzo, Preşedintele Filialei Cluj‑Napoca a Academiei Române, descendent al familiei nobiliare Gorzo‑Burzo de Ieud, atestată documentar din anul 1427, despre destinele glorioase, dar şi adesea tragice ale unora dintre urmaşii cavalerilor marmaţieni care au participat activ la toate marile evenimente istorice ale României.

Simpozioanele de la Săliştea de Sus i‑au oferit şi distinsului specialist în Istoria Transilvaniei, Academicianul Ioan‑Aurel Pop, Şagunist de‑al nostru (absolvent al Liceului „Andrei Şaguna” din Braşov), pe atunci Rector al Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj‑Napoca şi astăzi Preşedinte al Academiei Române, prilejul de a se referi, după obiceiul Domniei Sale, la documente incontestabile care dovedesc vechimea daco‑romană şi românească a populaţiei de pe aceste teritorii care, din păcate, au fost stăpânite câteva secole de către forţe străine care nu le‑au pricinuit decât necazuri, dar, în ciuda adversităţii lor, au fost adesea nevoite să recunoască, chiar în documente oficiale, descendenţa nobiliară şi drepturile populaţiei romanice din Marmaţia şi din întreaga Transilvanie.

Ar fi, desigur, multe de spus despre Simpozioanele de la Săliştea de Sus. Pentru cei interesaţi se găsesc prezentările comunicărilor în volumele care apar în fiecare an sub titlul Cultură şi Civilizaţie Românească în Maramureş. S‑a ajuns la volumul 10. Dar sunt multe lucruri nescrise, evenimente emoţionale şi întâmplări care, din păcate, încep să se şteargă sub apăsarea tot mai grea a timpului. Cine îşi mai aminteşte, de exemplu, că în fiecare an, pe terasa Pensiunii „Seky”, înainte de începerea lucrărilor, bucuria mea era de a face câte o fotografie cu grupul toponimiştilor români: Adrian Rezeanu, Dumitru Loşonţi şi Vasile Frăţilă. Şi ne tot schimbam, ca să fiu alături de fiecare. Şi ne‑am pozat în fel şi chip, cu şi fără pălăriile cu bor mare pe care le adusesem eu şi cele cu bor mic ale marmaţienilor.

Cine ar fi crezut că la Săliştea de Sus se întâlneau în fiecare an cei mai vestiţi toponimişti români: Profesor dr. Vasile Frăţilă, dialectolog şi toponimist de la Universitatea de Vest din Timişoara, de numele căruia se leagă Dicţionarul de regionalisme şi arhaisme din Maramureş; Dumitru Loşonţi, de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” de la Cluj‑Napoca, cunoscut prin lucrarea Tezaurul Toponimic al RomânieiTransilvania şi Toponime Româneşti care descriu forme de relief, şi regretatul nostru prieten Adrian Rezeanu, cunoscut prin dicţionarele toponimice monumentale ale Olteniei şi Munteniei, de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” din Bucureşti, care, în ultimii ani, înainte de a ne părăsi pentru totdeauna, a publicat câteva volume despre Mănăstirea din Bixad şi despre istoria Bisericii Ortodoxe şi a românilor din Oaş şi din Maramureş în timpul ocupaţiei horthyste.

Studiile toponimelor sunt dătătoare de seamă prin vechimea şi specificul lor despre populaţiile care au trăit pe anumite teritorii pe care le‑au lăsat ca moştenire urmaşilor, tot aşa cum le‑au lăsat şi numele, din tată în fiu, de la Bogdan şi Dragoş, cum au rămas şi denumirile Sarmaţia şi Marmaţia de la ultima glaciaţie şi până în zilele noastre.

Înfiinţarea Asociaţiei „Bogdan Dragoş” a urmaşilor nobilimii româneşti din Maramureş, la sugestia Acad. Ionel‑Valentin Vlad, a dat un nou impuls Centrului de cercetări „Cultură şi Civilizaţie” din Săliştea de Sus, care a început, după modelul institutelor academice, să‑şi organizeze activitatea şi să‑şi planifice investigaţiile legate de celebrul Simpozion, care a devenit un exemplu şi pentru alte localităţi marmaţiene. Activitatea de cercetare a fost organizată pe trei departamente: Filosofia culturii, coordonator Prof. univ. dr. Nicolae Iuga; Istorie locală, coordonator lect. univ. dr. Ilie Gherheş, şi Teologie istorică, coordonator preot paroh Gavriş Vancea. Centrul de Cercetări din Săliştea de Sus a primit egida Academiei Române şi îşi desfăşoară activitatea prin colaboratori din toată ţara, ţinând legătura cu Secţia de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române.

Din 2018, Centrul de Cercetări din Săliştea de Sus publică şi revista „Semnal”, care este o continuare, într‑o nouă serie, a publicaţiei din 1969 a Cenaclului Literar al Şcolii din Sălişte, care în 1971 a obţinut locul al II‑lea pe ţară la Concursul Naţional al revistelor şcolare. Profesorul Simion Iuga este redactor‑şef al revistei care apare cu sprijinul financiar al Primăriei oraşului Săliştea de Sus.

Suntem încă la mijloc de primăvară, când merii s‑au lepădat deja de flori, dar n‑au prins încă forma roadelor bogate, iar din pragul porţilor împărăteşti de pe Dealul Ştefăniţei, dacă te uiţi în jos, spre Valea Izei, ai să vezi numai verdeaţă şi pădure. Au trecut şi Sfintele Paşti, dar gândul zboară înaintea noastră, de parcă s‑ar topi şi timpul, spre început de toamnă, de Sfântă Mărie, de Săliştea de Sus, şi de Simpozionul la care se vor aduna marmaţienii, cu mic şi mare, ca să cinstească primăvara, şi vara, şi anii care se tot adună, şi unul peste altul, şi toţi întreolaltă vor duce pentru totdeauna faima acestor meleaguri, care, pentru cine le cunoaşte, stau cuibărite într‑un singur nume, cu rezonanţe de toponim arhaic: Marmaţia.

Alexandru Surdu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Alexandru Surdu

Alexandru Surdu, filosof, membru titular al Academiei Române. S-a născut la Braşov (24 februarie 1938). A absolvit Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1952–1955) şi cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1958–1963). A studiat logică simbolică şi fundamentele ştiinţelor [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest