Filmoteca

Călin Căliman: A patra săptămână a filmului românesc la Codlea

Pentru a cincea seară am ales unul dintre cele mai reprezentative filme ale regizorului Alexandru Tatos, Mere roşii, de fapt primul lung metraj important al autorului, a cărui premieră a avut loc cu mai bine de 40 de ani în urmă, în aprilie 1976

Pentru al patrulea an consecutiv, la Codlea s-⁠a desfăşurat şi în această toamnă, săptămâna filmului românesc, iniţiată de Despărţământul Asociaţiei Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român (ASTRA) din localitate care poartă numele tatălui meu, Dr. Nicolae Căliman, cel care – fost, vreme de un sfert de veac, preşedinte al ASTREI braşovene –, a înfiinţat în 1926 despărţământul din Codlea. La solicitarea domnului Mircea Dragoş preşedintele ASTREI codlene, împreună cu criticul de film Dana Duma, de patru ani încoace, am organizat, practic, aceas­tă săptămână, asigurându-⁠i „materia primă” cinematografică zilnică şi invitând realizatori ai filmelor incluse în program. Anul acesta, săptămâna filmului românesc de la Codlea – desfăşurată în sala modernă, renovată, a Casei de Cultură din localitate – a fost intitulată „Regizori de ieri şi azi” şi a cuprins, în comsecinţă, filme contemporane şi filme ale unor cineaşti de care ne-⁠am despărţit în anii din urmă.

Pentru prima seară a săptămânii româneşti am ales un film relativ recent (cu premiera în octombrie 2004), mai puţin difuzat (deşi, neîndoios, este un film făcut cu gândul la public!), Milionari de Weekend, proiecţia desfăşurându-⁠se în prezenţa regizorului, Cătălin Saizescu, fiul regizorului Geo Saizescu. Publicul din Codlea a primit cu interes şi cu aplauze repetate acest science-⁠fiction parodic (acţiunea se petrece după ce tezaurul României, aflat la Moscova, a fost înapoiat statului român!), practic o comedie dezlănţuită, în care o statuie din tezaur, care are ascuns în interior un un legendar inel cu puteri miraculoase, furată din muzeu, este ţinta a două grupări de mercenari, dar ajunge în posesia a patru adolescenţi simpatici, Miki (Maria Dinulescu), Alex (Mihai Bendeac), Godzi (Tudor Chirilă) şi Zetu (Andrei Vasluianu), aşa cum bomba atomică din comedia lui Gopo S-⁠a furat o bombă, ajungea, printr-⁠un joc al întâmplării, în mâinile unui vagabond chaplinian. Parodia poliţistă trece prin momente deosebit de tensionate, până în final, când vom descoperi că întreaga aventură este o nebunie, pusă la cale de doi bolnavi mintal extrem de bogaţi, care se plictisesc într-⁠un sanatoriu de lux. Regizorul a recurs la numeroase „cârlige” de atracţie în distribuţia sa, printre care Mircea Badea (care-⁠şi joacă rolul din viaţă), Oreste Teodorescu (Fane Satâr), Alecu Croitoru (un muzeograf), Magda Catone (Tanti Coca), Veronica Gheorghe (Suzi), Geo Saizescu (Saizman), Ileana Stana Ionescu (soţia lui Saizman), Mircea Muşatescu (Generalul Pucikov), Cristian Ştefănescu (Napoleon)… Seara cinematografică a fost deschisă cu un trailer prezentat în premieră mondială: regizorul Cătălin Saizescu a oferit publicului codlean trailerul recentului său lung metraj, Scurt circuit, premiat recent în China, un film care porneşte de la tragedia petrecută la Maternitatea Giuleşti, cu câţiva ani în urmă, când un salon de nou născuţi a fost cuprins instantaneu de flăcări.

Seara a doua a săptămânii cinematografice româneşti de la Codlea a fost absolut memorabilă. În primul rând, datorită filmului din program, Iubire elenă de Geo Saizescu, ultimul lung metraj al regizorului care ne-⁠a părăsit în toamna anului 2013, un film cu o deosebită încărcătură emoţională. Pentru regizorul a cărui întreagă carieră cinematografică a fost dedicată comediei cinematografice, acest ultim film a constituit o programatică excepţie. Scenariul aparţine dramaturgului grec Kostas Assimakopoulos, un prieten bun al regizorului Geo Saizescu, se petrece, deopotrivă în Elada şi Italia veacului XIX şi în Grecia contemporană, şi evocă viaţa unei pictoriţe celebre din Grecia secolului al 19-⁠lea, Eleni Bukura, care a răsturnat tabu-⁠urile şi prejudecăţile legate de locul şi rolul femeii în cetate, plecând în Italia pentru a studia picture cu un maestru Italian, Altamoura, de care se îndrăgosteşte, cu care se căsătoreşte, împreună au doi copii… Episodul contemporan din Iubire elenă are în centrul intrigii o grecoaică din sudul Peloponesului, Beatrice, deţinătoarea ultimului tablou al celei care a fost, cu mai bine de un veac în urmă, Eleni Altamoura. Seara cinematografică de la Codlea a beneficiat de prezenţa întregii tinere familii Saizescu, băiatul lui Geo Saizescu, Cătălin (care joacă în film rolul fratelui Elenei Altamoura), soţia acestuia, Georgiana (admirabila interpretă a Elenei Altamoura), şi cei doi copii ai lor, Maria, căreia Geo îi spunea „Maria bucuria” şi Matei, zis „Matei, floare de tei” (în film, cei doi copii ai familiei Altamoura). Cei patru oaspeţi au întreţinut un viu dialog cu spectatorii codleni, care au aplaudat călduros superba dramă cinematografică a lui Geo Saizescu, în care mai joacă Maia Morgenstern (Beatrice), Mircea Rusu (un critic de artă în episodul contemporan), Eusebiu Ştefănescu (tatăl Elenei), Ileana Stana Ionescu (mama Elenei), Adrian Păduraru (pictorul Altamoura, soţul Elenei). Compozitorului Temistocle Popa, la 93 de ani, i se datorează, în mare parte, partitura muzicală a filmului, iar scenografei Ioana Cantuniari îi aparţin spectaculoasele decoruri greceşti şi italiene ale filmului.

Programând, în a treia seară a săptămânii codlene filmul Vara s-⁠a sfârşit de Radu Potcoavă, cu participarea tânărului regizor, am nimerit-⁠o de câteva ori. Nu de alta, dar regizorul mi-⁠a mărturisit că are substanţiale legături afective cu oraşul de la poalele Măgurei. Pe crucea din centrul oraşului este înscris numele străbunicului său, printre numele de frunte ale eroilor codleni, tatăl regizorului s-⁠a născut în Codlea, la fel un unchi apropiat, tânărul regizor a petrecut mulţi ani ai copilăriei sale în Codlea, unde şi-⁠a regăsit şi acum rude apropiate. Pe de altă parte, filmul său, a cărui premieră publică a avut loc în luna mai 2017, rămâne, nu numai prin tematica sa (fiind unul dintre foarte rarele filme cu tineri şi despre tineri din repertoriul contemporan), dar şi ca realizare artistică, printre cele mai reprezentative pelicule de „ultimă oră” ale anului cinematografic. Pentru că regizorul este mai puţin cunoscut, câteva date suplimentare despre Radu Potcoavă. După ce a absolvit Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion”, unde mi-⁠a fost şi mie student şi a atras atenţia cu un scurt metraj de mare sensibilitate, Aceeaşi gară pentru doi, şi-⁠a continuat specializarea la Amsterdam şi în alte oraşe ale Europei Centrale, a debutat în lung metraj cu filmul Happy End, în care juca Mircea Diaconu (2006), a continuat să realizeze scurt metraje, a mai realizat un lung metraj, comedia Cuscrii în care juca, pe lângă Mircea Diaconu şi Luminiţa Gheorghiu (2014), şi iată-⁠l acuma la un al treilea lung metraj, Vara s-⁠a sfârşit, un film de maturitate artistică, chiar dacă personajele centrale sunt doi copii, interpretaţi de Nicholas Bohor şi Dan Hurduc, doi băieţi care au şi o jună prietenă, în rolul căreia apare mica minune descoperită de Vlad Păunescu în filmul Live, Crina Tofan.

Am avut câteva motive speciale să alegem pentru a patra seară a săptămânii cinematografice româneşti filmul regizorului Nicolae Mărgineanu din 1981, Ştefan Luchian. În primul rând, pentru că regizorul Nicolae Mărgineanu şi soţia sa, actriţa Maria Ploae sunt obişnuiţi ai manifestării codlene, la o ediţie ei au adus cel mai recent film al cineastului, Poarta Albă, la altă ediţie a rulat la Codlea frumoasa poveste cinematografică Un bulgăre de humă, cu Ion Creangă, Mihai Eminescu şi Veronica Micle printre personaje. Din păcate, la ora săptămânii codlene, familia Mărgineanu era plecată din ţară, dar atât regizorul, cât şi actriţa m-⁠au rugat să comunic spectatorilor că ei sunt prezenţi cu sufletul la Codlea, ceea ce am şi făcut, drept pentru care ei nu au lipsit nici anul acesta de la întâlnirea cu spectatorii codleni, care au primit cu emoţie şi recunoştinţă superbul film biografic, de artă, al regizorului Nicolae Mărgineanu, filmat de eminentul operator de imagine Călin Ghibu, cu Ion Caramitru, Maria Ploae, George Constantin în roluri principale.

Pentru a cincea seară am ales unul dintre cele mai reprezentative filme ale regizorului Alexandru Tatos, Mere roşii, de fapt, primul lung metraj important al autorului, a cărui premieră a avut loc cu mai bine de 40 de ani în urmă, în aprilie 1976. Regizor de marcă al generaţiei ’70, Alexandru Tatos spunea în Mere roşii povestea doctorului Mitică Irod, scrisă de Ion Băieşu, un personaj pozitiv seducător, interprtetat admirabil de Mircea Diaconu, într-⁠unul din rolurile mari ale vieţii sale artistice. Mai joacă în film Angela Stoenescu, Carmen Galin, Emilia Dobrin, Ernest Maftei, Ion Cojar şi Mitică Popescu, acesta din urmă un procuror cinstit şi cumsecade (!!), care încheie filmul cu o replică adresată doctorului Mitică Irod, „sper să rămânem prieteni”, la care medicul îi răspunde hâtru „n-⁠am fost, dar rămânem”…

Un oaspete drag şi familiar a fost şi în cea de a şasea seară a săptămânii cinematografice: regizorul Toma Enache. Publicul codlean îi văzuse într-⁠o ediţie anterioară lung metrajul pasionant Nu sunt faimos, dar sunt aromân. De data aceasta, regizorul a prezentat filmul documentar Armânii, de la faimoşii Manakia la „Nu sunt faimos…”, în care îşi propune cel puţin două obiective importante: să prezinte primele imagini cinematografice filmate în Balcani, cu mai bine de un veac în urmă, de către fraţii Manakia (şi, implicit, să parcurgă istoria poporului aromân), şi să filmeze succesul lung metrajului său de ficţiune în zeci de ţări ale lumii. Nu numai filmul a fost seducător, dar dialogul regizorului cu sala codleană a fost de-⁠a dreptul captivant, memorabil, publicul l-⁠a adoptat pe regizor, făcându-⁠l să se simtă de-⁠al casei.

În ultima zi a săptămânii a rulat cel mai valoros film al regizorului Sergiu Nicolaescu, Atunci i-⁠am condamnat pe toţi la moarte, ecranizare a nuvelei „Moartea lui Ipu” de Titus Popovici, un film de război cu o distribuţie de elită, din care nu lipsesc Amza Pellea (Ipu), Ion Besoiu (Părintele Ion), Gheorghe Dinică (Notarul), Ioana Bulcă (Margareta), Octavian Cotescu (Doctorul Banu), Iurie Darie (Fratele), Clara Sebok (Clara), Eugenia Bosînceanu (Doamna Doctor), Ştefan Mihăilescu-⁠Brăila (Gociman), Sergiu Nicolaescu (un commandant german), Eliza Petrăchescu (Fumegoaia), Ernest Maftei (Marcu), Lazăr Vrabie…

Total 3 Votes
0

Calin Caliman

Calin Caliman, critic de film, ziarist, născut la Braşov în data de 17 mai 1935. Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti (1957), apoi al IATC „I.L. Caragiale”, secţia teatrologie – filmologie. Din anul 1959, redactor la revista Contemporanul, unde a răspuns decenii la rând de sectorul cinematografic.
A publicat, de-a lungul anilor, peste 6000 de articole în diferite cotidiane şi reviste culturale (printre care Teatrul, Cinema, Contemporanul, Contemporanul. Ideea europeană, Noul Cinema, Caiete critice , Curentul, Ecart). A susţinut in anii ’60-’70 o rubrică de cultură cinematografică la Televiziunea Română, a colaborat vreme de peste patru decenii la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române.
A fost printre membrii fondatori al Asociaţiei oamenilor de artă din institutiile teatrale şi muzicale (ATM). Este membru al Uniunii Cineastilor (UCIN).
A susţinut şi sustine cursuri de „Istoria filmului”, la I.A.T.C. (1969-1970): la Universitatea „Columna” (1992-1996), la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (1997-2002), Universitatea „Hyperion” (unde este cadru didactic asociat din 1997). A fost membru în numeroase jurii la festivaluri cinematografice din ţară şi de peste hotare. În anul 1985, a primit Premiul Uniunii Cineaştilor de critică cinematografică, „pentru îndelungata sa activitate în promovarea filmului romanesc”. 1967 – este autorul volumelor Filmul documentar romanesc, 1997 – Jean Mihail, 1998 – Secretul lui Saizescu sau Un suras in plina iarna etc. Istoria filmului romanesc 1987-2000 (2000) – lucrare distinsa cu premiul Asociatiei Criticilor de film, 2009 – Cinci artisti ai imaginii, A colaborat la volumele colective Cinematograful romanesc contemporan 1949-1975 (1976), Cinema 2000 (2000), 2009 – Filmul romanesc incotro, etc. 2002 – a fost redactor-sef la revista Cinema.

Cărți semnate de Călin Căliman (vezi aici)

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button