Claustrat, bârfitor, iubind taclaua (precum eroii săi), „dependent de telefon”, Paul Georgescu a rămas un marxist convins, oferind revoltei sale, recunoştea, „un obiectiv, o tactică şi o strategie”. Ca diriguitor reciclat, romancierul a fost primit cu bunăvoinţă, respectându-⁠şi cu întârziere hotărârea de a fi prozator, încolţită pe la 15 ani. Şi-⁠a început, aşadar, „o uimitoare carieră” (cf. Ovid S. Crohmălniceanu), ...

citește »